Ocultatia Luna-Venus din 9 noiembrie 2023

In data de 9 noiembrie 2023, ora 12:18 (ora Romaniei) a avut loc o ocultatie a planetei Venus de catre Luna. Fenomenul a avut cateva particularitati: 

1. A avut loc in timpul zilei, ceea ce a facut ca si conditiile de observare / fotografiere sa nu fie cele mai bune. Datorita luminii diurne, contrastul Lunii, aflata in ultimul patrar pe cerul zilei, a fost destul de scazut.

2. Luminozitatea planetei Venus a fost mai intensa decat cea a Lunii, ceea ce a facut ca Venus sa fie extrem de stralucitor in camera astrofoto comparativ cu suprafata alaturata a Lunii. A fost nevoie ca timpul de expunere al camerei sa fie redus la 0.003 secunde ca sa se poata obtine o imagine a planetei Venus care sa nu fie super-saturata si Luna sa fie totusi vizibila in filmare.

3.  Din locul de unde am efectuat observatiile (cupola solara a Observatorului Astronomic al Academiei Romane) am putut observa cu relativa usurinta intrarea discului planetei Venus in spatele Lunii insa iesirea din spatele Lunii nu a mai fost observata intrucat Luna a coborat destul de mult si s-a ascuns dupa ramurile unor copaci din parc. Asadar, nu am putut face si filmul iesirii planetei de dupa discul lunar.

Observatiile au fost facute folosind luneta Zeiss de 120 mm F/15, camera ATIK 460 MM, softul de achizitie si preprocesare – MaximDL.

Expunerile din care a fost facut filmul de mai jos au avut 0.003 secunde, asa cum am spus, iar pentru calibrare am folosit bias si flat facut pe fondul cerului (care apropo – a fost mai curat ca niciodata). Distanta intre expuneri a fost de circa 17 secunde la inceputul filmului si de 7 secunde catre sfarsit, cand am incercat sa prind ingress-ul cat mai in detaliu (timpii includ si download-ul imaginii din camera in computer) .

Mai jos am incercat sa obtin o imagine cat de cat clara cu Luna IMPREUNA cu Venus, folosind o procedura de HDR (High Dynamic Range) din PixInsight. Deoarece m-am focusat in primul rand pe a face acest film dintr-o succesiune de imagini statice, nu am avut timpul necesar sa fac macar 2 poze cu timpi de expunere diferiti astfel incat sa fac un HDR clasic, prin compunerea celor 2 imagini. Astfel ca a fost un pic mai migalos sa fac imaginea urmatoare iar rezultatele nu sunt extraordinare, dar macar am incercat…

Ceva interesant s-a intamplat pe Soare

La inceputul saptamanii acestea, mai exact pe 13 martie, am surprins pe Soare un eveniment foarte spectaculos. Un filament de pe discul solar, observat in linia H-alpha cu filtrul de 0.3 Angstromi printr-o luneta Zeiss de 80 mm (F/15) s-a rupt si la baza lui s-a produs ulterior o eruptie. Eruptia nu a fost puternica, dar a fost semnificativa (clasa C3.1). Interesant este ca eruptia nu a fost asociata nici unei regiuni active, toate regiunile active fiind indepartate de zona respectiva.

Am reusit sa fac un film care prezinta succesiunea evenimentelor, film alcatuit din 95 de expuneri facute la un interval de aproximativ 90 secunde. Stabilizarea imaginilor am facut-o software (montura pe care este pus set-up-ul solar este veche si nu are tracking stabil).

Eruptia a fost observata si din satelitii care monitorizeaza Soarele – aici

In pregatirea urmatoarei eclipse de Soare

La ultima intalnire cu alti astronomi amatori, care a avut loc la Runcu, sub egida SARM, am ascultat povestirile participantilor de la ultimele 2 eclipse totale de Soare – din SUA si din Chile – precum si planurile lor de a merge in Argentina, in anul care vine (cam pe vremea asta, in decembrie). Si fiindca am vazut mult entuziasm si determinare la ei si am ascultat atatea povesti frumoase, am decis ca (poate) voi merge si eu la urmatoare eclipsa.

Cerul austral este ceva ce imi doresc sa vad si sa pozez neaparat. Daca este bonus si o eclipsa, atunci fie… Asadar, am inceput sa fac planuri si – mai mult decat atat – sa-mi creez set-up-ul astrofotografic ideal pentru o eventuala calatorie trans-oceanica, la facut poze la eclipsa si la stelele din emisfera sudica. Cerintele pentru un astfel de set-up sunt destul de restrictive. Este vorba in primul rand de greutatea echipamentelor, dar si de  rapiditatea cu care se iau cadrele (de preferat color, ca sa nu necesite schimbarea de filtre), marimea campului camerei, sensibilitatea ei, etc.

Dupa documentari intense si mult timp pierdut cu alegerile (care niciodata nu sunt perfecte si pot fi imbunatatite mereu), am ajuns la urmatoarea formula:

1. Montura va fi una ultra-portabila, in genul Astrotracului meu DIY, dar mai usoara, cu precizie si portanta cat mai mare. Cea mai laudata si mai apreciata montura de acest gen in momentul de fata este iOptron SkyGuider Pro. Am comandat-o si trebuie sa soseasca de la First Light Optics (FLO – UK). 
   

   

   
2. Trepiedul va fi unul din carbon, cat mai compact cand este strans si cat mai usor. Inca nu m-am documentat ce sa iau si ramane o discutie deschisa.
3. Pentru ca multe review-uri ale monturii de mai sus scoteau in evidenta partea cea mai slaba a ei ( „calcaiul lui Ahile”) ca fiind pana ecuatoriala cu care vine montura, am decis sa o schimb cu una foarte apreciata. Este vorba de pana (wedge-ul) facut de William Optics pentru SkyGuider Pro. E comandata la FLO, urmeaza sa vina probabil dupa Anul Nou, nefiind in stoc momentan. 
   

   
4. Camera va fi cel mai bun inlocuitor al unui DSLR – cu care vad ca cei mai multi astrofotografi pozeaza eclipsele. Asadar am hotarat sa iau cea mai noua productie in materie de camere CMOS de la ZWO si anume un ASI 533MC. Este o camera cu un senzor generos, 3008×3008 pixeli, un zgomot infim al senzorului, amp-glow inexistent, sensibilitate foarte mare (back-iluminated senzor), one shot camera (color). Ea va completa un un gol important – imi dorea demult o camera color, care sa nu fie insa DSLR. Camera este deja comandata la ZWO, va pleca de acolo dupa 01 februarie 2020, dat fiind faptul ca este extrem de noua si cererea este mult mai mare decat oferta momentan. Fiindca am comandat-o pana la sfarsitul lunii noiembrie, o sa primesc bonus si un filtru narrowband dual-band (OIII si Ha) care merge la nebuloase de emisie foarte bine impreuna cu camerele color – o chestie foarte tare si interesanta, care trebuie probata.
5. Luneta (dorita) este tot de la William Optics si va fi cel mai probabil un WO Red Cat 51 APO Petzval sau echivalentul ei colorat in gri, numit WO Space Cat 51. Nu am comandat-o inca, astept sa fac teste cu montura si cu lunetele pe care le am deja, plus camera ZWO ce trebuie sa vina si sa vedem cum merge set-up-ul cu ce voi avea pana la acel  moment. Pe langa campul extrem de mare ce s-ar obtine in combinatie cu camera ZWO (3.24 x 3.24 grade), greutatea lunetei de la WO ar fi cu 1,1 kg mai mica decat OMEGON-ul de 66 mm pe care il am acum.
6. 

Combinatia dintre ASI 533 si Red Cat da un sampling destul de bun, iar campul acoperit de camera cu aceasta luneta este prezentat mai jos.

Faptul de a ma intoarce la astronomia in miscare, cu echipamentele mobile, in cautarea celui mai bun cer sau in zone exotice, de unde se pot vedea evenimente si obiecte cosmice deosebite – este foarte incitant si reprezinta o schimbare care imi produce o incantare deosebita, la care nu ma asteptam drept sa spun.

Acum descopar cu incantare ca acea vorba a astronomilor cu multa experienta, ce spune ca cel mai bun instrument este cel pe care il folosesti cel mai des, este extrem de adevarata.

O toamna bogata

Se stie ca toamna sa numara bobocii. Toamna asta a fost extrem de plina pentru mine. Astronomic vorbind, au fost doua evenimente marcante care au definit astronomic aceasta toamna.

Primul dintre ele a fost deplasarea facuta la Leuven in saptamana 5-9 noiembrie, in Belgia, la „European Space Weather Week 2018”. Eu am stat la conferinta doar pana pe 8 noiembrie, fiindca pe 9 am plecat la cel de-al doilea eveniment important – expeditia din Canare – unde am vizitat marile telescoape din emisfera nordica, amplasate in acele insule.

Leuven este (cred) cel mai frumos oras in care am fost. Incepand cu primaria, care este o cladire absolut magnifica si continuand cu stradutele si pietele din imprejurimi si continuand cu Universitatea Catolica (KU), totul este la superlativ.

Saptamana de la Leuven a fost foarte intensa, cu sesiuni de prezentari in domeniul vremii spatiale (Space Weather) foarte frumoase si variate. Am avut ocazia sa intalnesc romani care lucreaza la institute de astronomie din strainatate si sa devin constient de realizarile din domeniu la zi.

Pana la urma am reusit sa vad frumoasa primarie si din interior, cu ocazia unui eveniment de degustare de bere locala (Stela Artois este doar un exemplu celebru), eveniment aranjat de organizatorii saptamanii astronomice.

De-abia sosit din Belgia, abia am avut timp sa imi fac bagajele pentru urmatoarea calatorie, de data asta pe taramul telescoapelor, in insulele Canare. Experienta a fost magnifica si as repeta-o oricand. Insulele Canare sunt un taram al primaverii vesnice si totul – de la natura la realizarile umane de acolo – sunt la superlativ. Cateva imagini vor vorbi de la sine.

O vizita speciala si un film uitat

Saptamana trecuta am fost intr-o vizita de lucru de 3 zile la Observatorul Regal Belgian (Observatoire Royale de Belgique) si la Institutul Regal Belgian de Aeronomie Spatiala (Royal Belgian Institute for Space Aeronomie), ocazie cu care m-am simtit extraordinar din toate punctele de vedere. Am vazut cum este tratata stiinta intr-o tara normala, in care aceasta este apreciata cum se cuvine si am vazut seriozitatea cu care se abordeaza fiecare aspect al muncii de cercetare, indiferent cat de marunt ar fi acela.  Am avut de asemenea ocazia ca cunosc oameni extraordinari si caractere de exceptie (nu fac nici un compliment gratuit aici).

Cele doua institute, impreuna cu cel de Meteorologie, se afla in aceeasi incinta, intr-o zona foarte frumoasa a Bruxelles-ului, poate cea mai eleganta si cocheta zona a orasului – Uccle (care oras – Bruxelles – per total este urat, trebuie sa recunosc). Am fost impresionat de multimea de cupole astronomice situate intr-un perimetru atat de mic – am numarat repede vreo 7, dar cred ca mi-au scapat cel putin 2…3. Din pacate foarte putine sunt functionale in acest moment, poluarea luminoasa fiind mult prea mare ca sa mai poata fi folosite eficient. Dar ca orice institutie de acest gen cu prestanta, au desigur un telescop in Chile, folosit la observatii deep-sky.

 

In schimb cupola solara  este functionala si am avut ocazia sa o vad de doua ori, odata fiindu-mi prezentata „la rece” si a doua oara in plina activitate de achizitii de imagini (vizual, Halpha si Calciu).

 

Atunci am aflat ca la Institut lucreaza si Emil Kraaikamp, creatorul programului Autostakkert!, asa ca nu am pierdut ocazia sa ma duc sa il cunosc personal. Surpriza mare nu a fost ca Emil este un tip extrem de modest si foarte simpatic ci ca in birou cu el mai lucreza un roman (al carui nume , spre rusinea mea, nu l-am retinut), el fiind unul din cei 3 romani care lucreaza oficial acolo. Am discutat cu Emil vreun sfert de ora despre prieteni comuni (Costin Sprianu aka mak de pe forum) si probleme tehnice la care eu cautam o rezolvare, dupa care la sfarsit, ca sa documentez intalnirea, ne-am facut si un selfie impreuna.

Me and Emil Kraaikamp

Urmare a acestei vizite, am inceput sa caut niste filme de prelucrat cu Autostakkert! ca sa imi fac mana si am dat de un film uitat din 2012, cu ocultatia Luna-Jupiter, pe care am zis sa il pun si aici, ca sa fie jurnalul cat mai complet.

 

 

Bolizi si rachete de iarna !

Sfarsitul de an si inceputul noului an, au adus pe cer evenimente foarte interesante si putin predictibile, surprinse de camerele all-sky din toata lumea.

In data de 22 decembrie, a fost lansata racheta Falcon 9 avand la bord 10 sateliti. Lansarea a fost spectaculoasa si datorita desprinderii treptei principale de cea secundara. Evenimentul a fost vizibil pe cerul din California si a creat o multime de discutii pe net, relativ la cum a aratat aceasta lansare. Filmul atasat arata ce s-a intamplat si cum s-a desfasurat evenimentul.

Ceva mai devreme in timp, in seara de 12 decembrie, o alta lansare avea loc in Guyana Franceza (la Kourou) , lansare facuta de ESA a unei rachete ARIANE 5ES, avand la bord 4 sateliti de navigatie Galileo. Evenimentul a fost surprins si de catre astronomi din Europa, unul dintre ei fiind Valentin Grigore ce se afla in acea perioada la Runcu, ca sa urmareasca curentul de meteori al Geminidelor. Imaginile luate de el surprind de asemenea momentul  in care are loc separarea unor trepte ale rachetei. Sunt sigur in proportie de 99.99% ca a fost vorba de aceasta racheta intrucat prea coincid si timpii intre lansarea rachetei (ora 18:36 UT – 20:36 ora Romaniei) cu cei ai imortalizarii evenimentului. Am facut un mic filmulet cu imaginile postate de Valentin din care reiese clar legatura intre cele 2 obiecte surprinse in imagine, ca si elemente ale rachetei ARIANE 5.

Dealtfel fenomenul a mai fost surprins de camere din Europa, una din relatari provenind din Olanda, care s-a aflat destul de bine pe traiectoria rachetei, asa cum se vede din hartile atasate. Astronomul amator Klaas Jobse din Oostkapelle a fost cel care a imortalizat la randul sa acest eveniment.

Imaginile surpinde din Olanda sunt mai jos:

Mai multe informatii gasiti AICI.

In dimineata zilei de 26 decembrie un alt fenomen interesant – cel mai probabil legat tot de o lansare a unei rachete, dar de asta data din Rusia – a fost imortalizat si de camera all-sky de la mine de la observator. Camera face parte din reteaua nationala de supravegere a cerului, ce se afla in momentul de fata in dezvoltare, denumita MOROI ( de la  Meteorites Orbits Reconstruction by Optical Imaging). 

Fenomenul a fost vizibil dintr-o mare parte a Europei si din Rusia, ceea ce duce la concluzia ca a avut loc la foarte mare inaltime, cel mai probabil in spatiul extra-atmosferic si se pare ca a fost un experiment cu o racheta balistica intercontinentala TOPOL-M, lansata de la Kapustin-Yar – o platforma de lansare a rachetelor cu destinatie militara din Rusia.  Mai jos este un film facut de cineva din Rusia, imortalizand acelasi fenomen si o stire de la o televiziune rusa unde se vorbeste despre acelasi lucru.

Anul Nou a venit si el cu un fenomen (aproape) similar, pe 1 ianuarie fiind observat un bolid foarte luminos catre orizontul estic. Traiectoria sa a fost foarte joasa, catre orizont si viteza sa unghiulara fiind relativ mica. Din relatarile martorilor care l-au vazut, a reiesit ca bolidul a avut o culoare turcoaz, cu o coada subtire orange, de circa 2-3 grade lungime. Am sa pun aici o imagine facuta de Iulian Berbeceanu din Braila, care a relatat despre el pe forumul de astronomie AICI.

Iulian a facut si o schita destul de frumoasa a bolidului vazut de el, pe care imi permit sa o pun aici.

De asemnea Iulian a facut si o schita a traiectoriei bolidului, folosind Stellarium, in care se vede destul de bine traiectoria urmata de acesta.

Fiind senin si la mine in zona, camera de meteori a imortalizat si acest fenomen. Insa cel mai spectaculos mi se pare surprinderea momentului in care bolidul a impactat atmosfera, unde se pare ca a avut loc o mica explozie. Imaginile vorbesc cat o mie de cuvinte.

Ora inregistrata de camera de la mine pentru acest evniment este 16:51:30 TU adica 18:51:30 ora Romaniei, care coincide cu observatiile martorilor oculari. Alte filme cu camere de bord sau telefoane mobile, vedeti AICI (sec. 42) si AICI (chiar de la inceput).

O alta retea de meteori din Romania a facut observatiile corect si le-a transmis la IMO, iar rezultatul lor este AICI.

Ce este interesant, este ca in noaptea de Anul Nou un bolid aproape identic a fost observat in Slaviansk / Kuban  (aproape de Krasnodar, la est de Crimeea – vezi secunda 6 din filmulet,) iar in seara precedenta – pe 31 decembrie 2017 – un alt bolid  (trebuie sa spun din nou – similar cu cel vazut la noi), a fost vazut in Wakefield, in Marea Britanie (la est de Manchester), in jurul orei 17:30 TU.

Ar putea fi vorba oare de un curent nou de meteori, avand viteza mica? Nu stim, o sa mai verificam si probabil cineva mai titrat ca mine in aceasta cauza probabil ca va da un verdict.

 

Cateva activitati la sfarsit de an

Anul care se sfarseste a fost foarte solicitant si din acest motiv, activitatea mea de astronom amator a fost destul de redusa. Nu fac aici o analiza a anului ce tocmai se incheie ci o trecere in revista a catorva activitati despre care nu am avut ocazia sa scriu aici si care s-au intamplat catre final.

Am sa incep cu o procesare facuta cu mare intarziere la niste imagini achizitionate cu vechea camera – ATIK 314L+. Rezultatul reprezinta suma a 41 expuneri x 300 sec in Ha (filtru Astrodon de 5nm) insumate cu 72 expuneri x 300 sec in OIII (tot Astrodon de 5 nm) la Rosette Nebula. Ar mai fi mers niste expuneri, dar camera nu mai era disponibila si asta e tot ce am avut la dispozitie. Sunt 2 incercari de procesare folosind de la cap la coada – ca si programe – MaximDL, Pixinsight si StarTools. Prima imagine a fost facuta dupa reteta R=Ha, G=OIII, B=OIII, iar a doua R=Ha, G=0.4Ha+0.6OIII, B=OIII. In prima imagine contrastul, a fost mai intens si am acordat o mai mare atentie scoaterii in evidenta a detaliilor.

Folosind acelasi set-up pentru deep-sky, am facut chiar in seara de Craciun si o imagine la Luna, care imi facea cu ochiul sa o iau in poza: 40 de cadre din 100, achizitionate cu Maxim si stacuite cu Autostakkert, post pocesare tot cu Maxim. Set-up-ul este Atik 460 EX + MN190 / EQ6 belt drive, fara ghidaj.

Si un pic de activitate solara, evidentiata de acasa de asemenea, folosind acelasi set-up de mai sus si un filtru Baader Solar ND3.5. Doua pete mici, scoase in evidenta facand stack pe cele mai bune 10 cadre din 30 luate.

Din 7 si pana in 10 decembrie am fost invitat impreuna cu Vali Grigore (SARM), Ovidiu Ignat (Planetariul Baia mare), Geaorge Ianculescu (SARM) si Atilla Muzlinger – la Miercurea Ciuc – de baietii de la Asociatia Ucenicul Astronom. Baietii acestia, patru la numar, in frunte cu Cosmin Sorin Miclos, au reusit intr-un singur an sa faca minuni cu aceasta organizatie. Au reusit sa puna la punct un program de educatie astronomica in scolile din zona – intitulata „Transforma-ti ora de dirigentie intr-una de astronomie”, au reusit sa stranga din sponsorizari peste 7000 de euro cu care vor incepe sa construiasca un observator astronomic la Izvorul Muresului, au organizat Gala la care am participat si eu in calitate de invitat. Programul a fost foarte frumos, organizarea impecabila si in plus ne-am distrat pe cinste.

Imagine de grup la Gala Ucenicul Astronom, in seara de 9 decembrie.

Mica expeditie facuta la punctul unde va fi amplasat observatorul astronomic.

Vremea ne-a permis sa facem si o sesiune de observatii de pe terasa hotelului unde am fost cazati. Desi erau 2-3 grade afara, noua ne era cald in tricouri… Cu ocazia asta am scos la stele si noua mea luneta apocromata Omegon de 66 mm.

Seara de dupa Gala, la restaurantul San Gennaro din centrul orasului Miercurea Ciuc. Mancare de 5*.

La plecare, in vizita la Telescop Expert.

Evenimentul a fost de nota 10 cu plus. Nu a fost nimic care sa nu imi placa la baietii astia si la evenimentul organizat de ei.

 

 

Star-party fierbinte…

Date fiind temperaturile extreme din aceste zile, nu am dorit decat sa stau acasa si sa ma cufund in rezolvarea a tot felul de probleme astronomice – teoretice si practice. Si findca singur nu este foarte amuzant, am invitat doi vechi prieteni astronomi pe la mine – Tavi Blagoi (aka Erwin) si Costin Sprianu (aka mak).

Tavi a venit pe la 3 dupa-amiaza si mak a aparut pe la 7. Oricum, era extrem de cald asa ca pana s-a dus Soarele la culcare, am stat indoor, la racoarea aerului conditionat si am discutat o multime de chestii interesante, dintre care unele le-am si experimentat un pic mai tarziu. Costin a adus cu el un MN – maksutov-newtonian de 150 mm cu optica ruseasca – o optica EXTRAORDINARA, avand focuser Feather-Touch si oglinda principala cu lambda/8, iar Tavi a adus cu el un binoclu foarte tare – Swaroski (fara cristale) si un maksutov-cassegrain de 100 mm.

Dupa ce am admirat indelung MN-ul lui Costin, una din problemele foarte interesante dezbatute, a fost despre colimarea unui astfel de telescop (tinand cont ca am si eu un sistem similar de 190 mm). In calitate de astrofotograf planetar, Costin are mult mai multa experienta in acest topic si mi-a povestit cum face el colimarea pe stea. Astfel am aflat ca ce am facut eu inainte cu steaua mea artificiala era foarte putin din ce trebuia facut sa ca rezultatul investigatiei poate fi diferit de ce mi-am imaginat eu.

In speta, modul de lucru al lui Costin era urmatorul:

1. focus pe stea de m~1…3. Steaua in centrul campului (al senzorului). Luate 1…2000 cadre cu timpul de expunere cel mai mic si gain astfel incat abia sa se distinga inelele Airy. Stack cadre in Autostakkert cu aliniere si rezultatul dus in Photoshop, unde se face stretch cu Levels pana devin evidente inelele Airy.
2. Facem acelasi lucru IN-focus si OUT-focus  si urmarim cum se vad inelele in acest caz.
3. Se repeta procedura pe toate cele 4  colturi ale senzorului, pentru a avea o imagine cat mai corecta asupra calitatii colimarii pe toata suprafata oglinzii principale.

Asa am aflat ca MN-ul meu nu e chiar perfect colimat, dar nu sta nici prea rau. Practic pentru deep-sky sta bine. Daca vreau insa sa pozez performant la planete, probabil ca va trebui sa il recolimez, astfel incat sa am o figura buna la cercurile Airy.

 Discurile Airy in focus. Turbulenta mare nu ne-a ajutat prea mult din pacate.

    Extra focal. Oglinda pare un pic stransa la clemele de la barilet, avand o usoara deformare in triunghi. Ce se vede aici ca deformare are valori de ordinul nanometrilor, dar sunt suficiente ca sa dea o imagine care nu atinge maximul posibil la apertura si corectia respectivului instrument optic.

    Intra focal. Aici inelele de difractie par mai largi in dreapta-jos decat in stanga sus, ceea ce ne duce cu gandul la un usor ne-paralelism intre corector si oglinda, ce duce in final la coma usoara pe una din directii.

Testele nu au fost concludente, dat fiind seeingul foarte prost. Doar am vrut sa vad modul de lucru la o asemenea operatiune, iar cand o sa am timp, iar conditiile meteo vor fi potrivite, am sa refac testele si poate am sa fac si niste reglaje.

A urmat o sesiune astrofoto la obiecte deep-sky cu camera mea CMOS – ASI 174 (care i-a apartinut lui Costin inainte). Am facut expuneri la M57, cate 1000 buc/canal (LRGB) la 1.5 secunde  si cate 100 buc darkuri/canal plus bias-uri (1000). Procesarea facuta dupa reteta lui Emil Kraaikamp (creatorul Autostakkert si prietenul lui Costin)  in care totul se „toaca” cu Autostakkert ne-a dat niste artefacte ciudate, pe directia driftului monturii (am mers neghidat fiindca la 1,5 secunde expunere nu e nevoie de asa ceva). Am sa refact procesarile in „old fashion way”, transformand .ser-urile in serii de .fit cu PIPP si apoi procesand cu MaximDL si Pixinsight, ca sa vedem ce iese…

Intre timp, cat telescopul meu tragea la poze, noi ne-am relocat langa observator la o mica sesiune vizuala, cu cele 2 telescoape ale musafirilor puse pe o monturica azimutala a lui Costin. Am avut ocazia sa compar pe un telescop cu o optica de exceptie, cateva oculare foarte bune, diferentele intre oculare fiind mai  mult decat evidente in acest caz. Concluziile mele se vor transforma in achizitii daca timpul si fondurile vor permite.

Costin a fost la butoane la telescopul meu, unde a invatat rapid procedurile de lucru si am vazut ca i-a facut placere sa faca poze intr-un stil total diferit de modul sau uzual de lucru. A fost o seara chiar foarte reusita si extrem de plina. Ca sa va dati seama, abia pe la 00:30 am avut timp sa desfacem sticla de vin rose adusa de Costin, pana atunci facand o multime de operatii de montaj-demontaj si adaptari la set-up ca sa putem da drumul la expunerile pentru verificarea colimarii… O super- seara!

 

Evenimente social-astronomice

Prima jumatate a anului a fost marcata de cateva evenimente astronomice la care am participat in calitate de invitat.

Primul astfel de eveniment a fost Sesiunea de referate de la Barlad, organizata de Muzeul Vasile Parvan din localitate. Este a sasea oara consecutiv cand sunt invitat acolo ca sa prezint cate ceva din activitatea sau interesele in materie de astronomie ale mele si pot sa spun ca nu am fost niciodata dezamagit de acest eveniment. Organizare impecabila, colegi astronomi (cativa amatori si cei mai multi profesionisti), lucrari interesante si o ocazie buna de a ne reintalnii in fiecare an.

 

 

Al doilea eveniment la care am fost invitat a fost „Cluj Academic Days 2017 – Connections in astronomy, Astrophysics, Space and Planetary Sciences”, organizat de Academia Romana la Observatorul Astronomic din Cluj. Au fost prezenti si au prezentat lucrari (in engleza) cercetatori din SUA, UK, Portugalia, Franta, Emiratele Arabe, Ungaria si evident Romania. Am avut si eu o lucrarica de prezentat, din domeniul instrumentatiei astronomice, cu lucrarile de upgrade la telescoapele solare de la Institutul Astronomic al Academiei. Lucrarile au fost de inalt nivel, cea mai puternica impresie personala lasandu-mi-o Tibor Hegedus de la Observatorul Astronomic din Baja (Ungaria) si Vlad Turcu de la Observatorul Astronomic din Cluj, cu niste lucrari extrem de interesante din punctul meu de vedere.

Lucrarea care mi-a placut foarte mult la Vlad a fost despre descoperirea faptului ca una din componentele unei variabile de tip eclipsing binary (gen Algol) este la randul ei o stea variabila intinseca, avand periodicitate de cateva ore, cu variatia luminozitatii la nivel de sutime de magnitudine. Observatiile au fost facute cu un telescop de 40 cm (SCT) ceea ce este remarcabil.

Tibor Hegedus a prezentat o lucrare despre aflarea traiectoriei „intunecate” ale unui bolid si cum putem afla cu precizie destul de mare unde a cazut un meteorit bazat pe calcule de triangulatie prima data si apoi pe calcule de aerodinamica. O alta lucrare foarte interesanta prezentata de Tibor a fost „Examinarea fotometrica a roiurilor deschise”. Calculele duc la determinarea precisa a distantelor pana la acestea. Ce mi-a placut mult a fost metodologia de calcul fotometric (calibrari, reducerea extinctiei atmosferice si apoi transformarile standard (care tin cont de diferentele de magnitudine instrumentala atunci cand se determina exact magnitudinea absoluta a unei stele).

O alta lucrare remarcabila, prezentata de un student al doctorului Hegedus (care se pare ca este un mentor excelent) a fost „Determinarea parametrilor unei explozii tip supernova prin analizarea curbei de lumina”. Este foarte tare ce se poate determina prin fotometrie si mi-ar place sa fac o treaba similara in curand. Marea majoritate a lucrarilor au fost EXTREM de interesante si mi-ar lua mult timp si spatiu ca sa le reamintesc pe toate.

In cea de-a doua seara a evenimentului, am mers la Observatorul din Feleac si Vlad ne-a aratat instrumentele si softul de astrometrie pe care il foloseste (AIP4WIN) si ne-am intalnit cu Lucian Hudin, Varady Nagy Pal si Victor Inceu care ne-au aratat observatorul lor ROR amplasat in incinta Observatorului din Feleac, care din pacate nu avea nici o montura la momentul respectiv, deci nici telescop instalat.

 

 

Al treilea eveniment la care am fost invitat a fost Tabara de Astronomie organizata de SARM la Runcu, unde am prezentat pentru copiii veniti acolo (intre care si fiica-mea) cate ceva introductiv despre astronomie, Am profitat de cerul absolut superb de acolo, ca sa fac si niste poze la Luna, Saturn si Jupiter cu camera mea planetara ASI 174 mono. A fost prima data cand am folosit camera la altceva decat Soare si am fost foarte incantat de rezultate. Pozele au fost facute cu Equinox-ul meu la o focala de 2,5 m (pentru planete).

 

 

So far, so good…

 

Un studiu ad-hoc asupra evolutiei poluarii luminoase la mine la observator

Week-end-ul acesta am profitat de faptul ca se uneste cu  1 mai si am hotarat sa ma intalnesc cu Matei Conovici, bunul si dragul meu prieten astronom, intalnire programata mai demult, tinand cont ca nu ne-am mai vazut de ceva vreme. Planul era mai complex, dar date fiind conditiile meteo, ne-am rezumat la un gratar cu frigarui din pastrama si carne de oaie combinate cu ceapa si rosii, drese cu cimbru si lemongrass la care am degustat din plin niste specialitati extraordinare de vin, dintre care vedeta serii a fost un Pinot Noir din 1991. Dupa asta, ne-a retras la observator unde am stat de vorba pana tarziu si am dezbatut diverse probleme astronomice si filozofice, asta pana ne-a luat somnul de la ploaia care incepuse deja si care batea darabana in acoperisul observatorului, indemnandu-ne la vise.

Oricum, una din problemele discutate ieri seara a fost problema poluarii luminoase – la mine si la la el la observatorul din sudul Dobrogei de la Lipnita. „Disputa” s-a centrat in jurul intensitatii acestui fenomen in ambele locatii, fiecare venind cu argumente in favoarea ideii ca la el e mai rau decat la celalalt (evident ca Matei exagera cand spunea ca la el e rau din cauza domului de lumina de la Silistra si Calarasi, aflate la 15-20 km de locatia sa, fata de cei 6 km dintre observatorul meu si Ploiesti, un mare poluator atat industrial cat si luminos).

Ca sa transam lucrurile, am hotarat sa vedem niste cifre. Asadar am inceput sa umblam prin arhiva mea de imagini si sa ne uitam la histogramele istorice facute in luminanta, la diverse obiecte ceresti, imagini facute cu aceeasi camera, in conditii similare de iluminare datorata Lunii (adica mai exact – fara Luna) si timpi similari de expunere. Singurul factor perturbator in aceasta privinta si care ar putea sa induca o variatie suplimentara a factorului de poluare luminoasa ar fii usoara nebulozitate a cerului. Aceasta este invizibila noaptea, dar este vizibila in poze, prin cresterea luminozitatii background-ului  cerului in conditii similare de timpi de expunere.

M13 din 18 mai 2014 / fara Luna / catre ENE

M57 din 08 iunie 2015 / fara Luna / catre ENE

M81/M82 din 24 aprilie 2017 / fara Luna / catre NW

In mod ideal, comparatia trebuia facuta avand ca referinta aceleasi obiecte ceresti, doar ca nu am avut la indemana asa ceva. Oricum, exista o evolutie a poluarii luminoase care se vede si intre primele 2 imagini, care au cam aceeasi orientare pe cer (catre Ploiesti). Ultima poza, desi arata mai bine, este facuta in directie absolut opusa orasului si este foarte sus, catre zenit, deci si histograma pare mai buna, doar ca este o pacaleala. Am sa fac, imediat ce o sa se insenineze, niste poze catre ENE la circa 30-40 grade deasupra orizontului, sa vedem ce avem acum. Oricum, este un dezastru, mai ales ca pe strada mea au aparut de circa o luna, niste frumoase becuri cu LED, care scalda intr-o lumina ca de ziua toata livada din jurul casei mele.

As vrea sa fug pe o insula pustie…

 

Gala Astro 2016 si un update video la „Proiect…”

Am fost invitat acum o saptamana la Gala Astronomiei Romanesti in calitate de laureat. A fost un eveniment superb – fara exagerare. Desi a fost organizat intr-o mare graba, cu finantare pe ultima suta de metri, a iesit extraordinar. Am cunoscut oameni deosebiti (cativa dintre ei fiind membrii ai forumului, altii nu), am avut vreme buna la Cabana Runcu, unde am petrecut o noapte splendida, am asistat la o sesiune de prezentari foarte interesante.

Eu am prezentat filmul de mai jos.

Poze de la gala:

SAMSUNG CSC

SAMSUNG CSC

SAMSUNG CSC

SAMSUNG CSC

 

 

„Noi si cerul” despre „Un proiect frumos”

In vara, devreme (prin iunie) am fost invitat de Vali Grigore la Runcu la una din actiunile sale de popularizare ale astronomiei si acolo am avut ocazia sa vorbesc despre proiectul observatorului astronomic a lui George Vinturis pe care l-am intitulat si pe blogul meu si pe forumul de astronomie – Un proiect frumos. Emisiunea a fost difuzata in noiembrie 2015 la ColumnaTV si uploadata in arhiva de curand.

Aici aveti link-ul sau – Emisiunea „Noi si cerul”

Vizionare placuta!

Concursul National de Astrofotografie

Din cauza mortii prietenului meu Sabin, am trecut cu totul cu vederea un eveniment la care am participat in perioada 15-17 octombrie 2015. este vorba de Concursul National de Astrofotografie editia a 8-a, organizat de SARM (vezi http://www.sarm.ro/astrofoto2015/ ).

Am participat si eu la categoria seniori (intrucat nu mai am demult 35 ani) si am obtinut si impartit impreuna cu Marian Achim, un alt foarte bun prieten astronom de-al meu (achy1978 de pe astronomy.ro )  premiul national   la astrofotografie deep-sky – un fel de premiul intai ca sa zicem asa. Pozele cu care am participat le-am mai prezentat aici, dar zilele trecute am facut ceva special cu ele – le-am printat pe sticla! Am niste colaboratori carte si-au cumparat un printer special care printeaza pe sticla si am reprodus pozele mele castigatoare (5 la numar) pe 5 bucati de sticla format A4 pe care le-am lipit apoi cu silicon pe unul din peretii observatorului, ca sa-l decorez cum se cuvine. Fiind print pe sticla, nu o sa fie problema ca atunci cand e roua sau umiditate mare afara, pozele mele sa pateasca ceva la observator.

Am auzit ca a aparut si un articol in ultimul numar din Stiinta si Tehnica despre acest concurs si maine am sa ma duc la un chiosc sa cumpar revista, sa vedem ce scrie acolo despre astrofotografia autohtona.

Intre timp s-a difuzat ieri si o emisiune la Columna TV despre proiectul meu cu observatorul astronomic al amicului meu George Vinturis (nu am apucat sa o vad fiindca eram pe drum dintr-o locatie indepartata catre casa).  O sa fie o reluare luni la ora 23:00 dar cel mai probabil ca o sa pun un link aici peste cateva saptamani, cand emisiunea va fi accesibila din arhiva televiziunii.

O stea se intoarce acasa… Adio, prietene Sabin!

Sabin Fota…

Un nume frumos pentru un suflet frumos, care de azi, de la prima ora a zilei, nu se mai afla printre noi. Il plang cu lacrimi amare pe bunul meu prieten, catre care ma rog sa ma ierte ca nu am fost alaturi de el in ultimele-i clipe.

L-am cunoscut personal in 2012, la Targu-Jiu, unde Marian Achim organizase un superb eveniment dedicat astronomiei – o gala de premiere incununata de un concert simfonic al Filarmonicii din Craiova. Ne stiam de pe forum dar intalnirea avea sa cristalizeze o frumoasa prietenie, bazata pe pasiunea noastra comuna – stelele.

Mai tarziu, in 2013, ne-am reintalnit la Lisa si apoi la Turnu Severin, unde mi-a fost gazda  si ghid. Si din nou la Targu-Jiu si iar la Lisa… Sabin era de o energie debordanta si un optimism asemenea.

In 2015, ceva s-a schimbat… „Din motive personale”, Sabin, care era sufletul intalnirilor de la Lisa, a spus ca nu poate sa ne onoreze cu prezenta. Aveam sa aflu ca motivele sale personale erau prea tragice ca sa fie facute publice. Era suspect de cancer la pancreas – cel mai rau diagnostic de cancer, posibil. L-am vizitat atunci, in aprilie sau mai, la Fundeni, unde se internase, sperand ca totul va fi doar o alarma falsa si ca viata va intra iarasi pe fagasul ei firesc. Era optimist – mi-a povestit cum a tradus el in romana manualul de la PHD2, cum si-a cumparat un derotator nou la luneta si ce planuri frumoase are de implinit dupa ce iese din spital – un observator la Balacita, satul sau natal, lipsit de poluare luminoasa, o clinica de stomatologie (era dentist) ce urma sa o faca cu fonduri europene si – cel mai important – sa-si vada mare si cel de-al doilea copil ce era pe drum si urma sa se nasca in luna august.

Operatia facuta avea sa confirme insa diagnosticul sumbru… Doar 5% din pacientii de cancer de panceas trec de 5 ani dupa ce sunt operati. Am sperat ca Sabin o sa fie printre ei. Dupa sedintele de chimioterapie, incheiate in august, Sabin a inceput sa se simta iarasi rau. Iar la Fundeni… L-am vizitat din nou, de doua ori. Era slabit, incercanat, dar cu spiritul viu. Nu cedase. Doar spitalul il deprima. Intr-o postare pe facebook, ultima sa postare dealtfel, isi exprima senzatia de neputinta in fata mizeriei trupesti care il afecta.

„Mă distruge psihic spitalul, oricare ar fi el, oricât ar fi de renumit, oriunde s-ar afla. Accept cu stoicism perfuziile, sângele pentru analize, zecile de minute de aşteptat la ekg sau la radiografii sau la CT sau la eco dar nu mă obişnuiesc cu tabloul general.
Nu pot dormi, patul este incomod, vecinii de salon fac concurs de sforăieli, mâncarea este o insultă la adresa papilelor gustative şi încă mai am dureri după ce am rugat asistenta să îmi pună un piafen în perfuzie.
Afară este o vreme tipică de toamnă, imposibilă pentru sufletele sensibile, este frig, plouă şi bate un vânt tăios pe care îl aud pe holurile spitalului iar eu transpir, deşi nu este aşa de cald în salon şi mă zvârcolesc să găsesc o poziție comodă în patul ăsta dar în zadar.
Prin uşa deschisă a salonului răzbate lumina albă de pe hol care îți năuceşte ochii şi apar din când în când siluetele bolnavilor care merg la baia comună ori asistentele de noapte îmbrăcate în costumele lor monocolore şi călcate la dungă care aleargă din salon în salon către bolnavii nevoiaşi iar în pauzele lor răzbate miros de tutun ars, semn că unele mai trag câte-o lulă.
În spital e bine să vii doar la reparații că recuperarea este imposibilă aici sau mai bine să nu ai niciodată nevoie.
Am dezvoltat o adevărată fobie față de aceste stabilimente, sunt foarte sensibil la subiect şi nu vreau să mă mai întorc vreodată, nici măcar în vizită.
Mâine alte analize … vă doresc să nu vă îmbolnăviți niciodată! Este cumplit!
Şi dacă totuşi vi se întâmplă cei dragi să vă fie alături că singuri nu faceți față!„

Asa spunea Sabin pe 29 septembrie, cu o luna inainte sa moara.Dupa ultima vizita pe care i-am facut-o, a fost operat la cateva zile din nou. Diagnosticul cel mai sumbru se adeverea. Avea metastaza. Emil Pera, prietenul si colegul sau de facultate avea sa-i faca o ultima vizita la spital, inainte sa plece inapoi acasa, la Severin. Mi-a spus ca era obosit… Obosise sa mai lupte cu boala. Duminica, 25 septembrie, pleca spre casa, de la Fundeni, fara speranta. Si azi noapte s-a stins in el si ultima palpaire de viata.

Daca vreti sa-i surprindeti esenta sufletului sau nobil, vizitati-i blogul. Merita fiecare clipa petrecuta acolo.

http://sabinfota.ro/

http://sevenastronomy.blogspot.ro/

Iata-l pe Sabin al nostru la Lisa, in 2013, cum ne explica el cum e cu astronomia:

https://www.youtube.com/watch?v=H6fXk8Je2eI

Adio dragul meu Sabin! Speram sa te mai vad macar odata… Imi pare atat de rau ca nu am putut sa te mai vizitez macar odata acolo la spital. Cat de singur trebuie sa te fi simtit…Ai lasat in urma doi copii frumosi si o sotie indurerata. Sper sa ne vedem dincolo si sa mai povestim de stele.

Adio, prieten drag!…

„La revedere”

Eclipsa de Luna din 29 septembrie

Un eveniment astronomic foarte important al acestui an a fost eclipasa totala de Luna din septembrie, vizibila si de la noi incepand cu ora 3 a.m. S-a intamplat sa fiu in acea perioada la George (CUBIX) pentru a-i aduce telescopul si camerele achizitionate intre timp, sa-i instalez soft-urile pe calculator si sa mai fac cate ceva pe la observator. Tot atunci era si Vali Grigore – presedintele SARM Romania – la Portita, pentru o conferinta fara legatura cu astronomia insa. El a fost cel care m-a sunat sa-mi spuna ca Dobrogea urma sa fie singura zona din Romania in care sunt sanse reale ca eclipsa sa fie vizibila – restul tarii fiind afecta de un val masiv de nebulozitate.

Asa ca am organizat rapid o sesiune astrofoto la George acasa, unde aveam tot ce ne trebuia – un telescop, o montura motorizata, oculare, camera lui Vali si mai ales (probabil) cer senin. Am plecat de la hotelul unde eram eu „parcat”,  catre Costinesti, pe al ora 20:00, unde am ajuns in 20 de minute. Dupa un scurt plan de bataie si doua cafele baute la foc automat, am scos sculele afara si am intins un cablu pana aproape de observator (unde ne-am stabilit cartierul general). Pe la 10 p.m. cerul – care era acoperit in proportie de 90% pana la acea ora – a inceput sa se degajeze si luna, care abia se vedea printre norii pana atunci, a aparut in toata splendoarea, luminand peisajul nefiresc de puternic. Am reusit astfel sa pun montura in pol (Polaris fiind si ea vizibila) dupa care am inceput anevoiosul proces de gasire a configuratiei celei mai bune pentru o sesiune astrofoto. Anevoioasa fiindca in principiu desi stiam ce ne trebuie,  practic ne loveam de obstacolele tehnice lagate de lipsa adaptoarelor care sa conecteze corect telescopul cu camera la care ne hotarasem sa pozam – un CANON de-al lui Vali impreuna cu un obiectiv foarte sofisticat si foarte scump  (aveam sa aflu apoi).

Undeva pe la ora 1 a.m. treaba era cam gata, totul mergea ceas si am ramas in stand-by asteptand marele eveniment. Temperatura exterioara era absolut confortabila pentru o noapte senina de sfarsit de septembrie, circa 20 de grade Celsius la inceputul serii, ajungand la 16 grade catre dimineata cand totul s-a sfarsit, asa incat experienta noastra astronomica avea sa fie cu atat mai placuta. Ovidiu Tercu, de la observatorul astronomic din Galati ne-a sunat pe la 1 noaptea sa ne intrebe cum e vremea la noi si sa ne ceara niste mici sfaturi tehnice legate de camera DSLR cu care voia sa faca si el poze, confirmandu-ne ca si la el era cer senin.

Eclipsa a inceput la ora stabilita si a fost un spectacol magnific, pe care l-am savurat cu toata placerea… Faptul ca am amplasat camera lui Vali piggy-back pe telescopul lui George ne-a permis nu  numai sa facem poze dar si sa observam eclipsa la ocular in direct, printr-un Plossl de 25 mm, prin care prindeam in camp toata Luna.

Pozele de mai jos sugereaza doar partial experienta traita de noi 3 (si pe alocuri chiar 4, cand mama lui George mai venea sa ne acompanieze). La faza de totalitate, Luna, care era de un rosu caramiziu si foarte intunecata, era inconjurata de o pleiada de stele, ce devenisera vizibile dintr-o data pe tot cuprinsul cerului. Un spectacol superb, in care nici macar un norisor nu ne-a tulburat cu prezenta.

   Pragatiri…

   Pregatiri (2)

          

Asteptand eclipsa

Observand eclipsa

Eclipsa in persoana

O dimineata superba, cu Orion, eclipsa si ISS defiland pe cer.

Neuronul Pelicanului

Septembrie a fost o luna in care am facut multe achizitii dar putine procesari. Am suplimentat expunerile la Dumbbel ca sa scot mai mult in evidenta „urechile” dar nu am facut inca o procesare cumsecade, am inceput sa fac expuneri (in principal in Ha) la numeroase obiecte ceresti, dar timpii totali stransi nu permit inca procesari de valoare, asa ca mai asteptam.

Ce am reusit sa termin (partial – doar Ha) este nebuloasa IC5070, o diviziune in cataloagele stelare a Pelican Nebula – IC5067, ce se gaseste chiar in capul Pelicanului. Rezultatul din imagine reprezinta suma a 11 expuneri a cate 1800 sec in Ha, facute cu MN190 si EQ6/belt-drive/EQMOD si camera ATIK314L+ mono, ghidaj prin OAG cu QHY5II-L mono.
Achizitie cu MaximDL, focus facut cu Bahtinov (un downgrade fiindca mi s-a stricat o piesa de legatura intre motorul pas-cu-pas si focuser si nu am putut la momentul respectiv sa focalizez automat).

Cu toate astea, am obtinut un FWHM maxim de 2.3 (minim 1.8 la una din expuneri).
Procesare in:
MaximDL pentru calibrare cu dark si flat si stacking
PixInight pentru stretching
StarTools pentru sharpening, flux si life

Doua evenimente frumoase s-au intamplat acum cateva zile: am primit vizita (scurta) a lui Erwin si dragos.n la observator, unde am discutat probleme astronomice, desigur, precum si vizita (de sambata, 4 octombrie) a lui gabi si Alexandru Savin – a fost  un mini-star-party practic, in care am imbinat extrem de armonios gratarul cu ceafa si mici, berea, vinul si tuica cu observatiile si fotografiile astronomice precum si discutiile ample despre echipamente si tot felul de alte probleme conexe. Desi noi am baut, echipamentele s-au imbatat fiindca ghidajul a mers pe 7 carari la toti (inclusiv la mine, unde telescopul e nemiscat pe pilon de la inceput). In fine, ne-am simtit foarte bine dar a doua zi am zacut fiindca frigul de peste noapte (6 grade Celsius) combinat cu oboseala, mi-a intrat in oase fara sa-mi dau seama. Imi pare rau ca nu am facut nici o poza a set-up-urilor insirate pe langa observator sau macar o poza a gratarului cu micii sfaraind…

Data viitoare !…

Reuniunea astronomy.ro – 2014

Intre 23 si 25 mai a avut loc la Lisa, in judetul Brasov, intalnirea celor de pe www.astronomy.ro, editia 2014. Vremea a fost „aproape” buna, prima seara a fost nor dupa 12 noaptea, dar in a doua seara vremea a fost excelenta. Cei cu planetele (si au fost cel putin 2 „grei” in domeniu – dcristi – Cristi Diaconescu si mak – Costin Sprianu) au spus ca seeingul nu a fost bun si ii cred, dar la deep sky nu conteaza  si pozele facute in zona asta au fost ok.

Am avut 2 monturi excelente (printre multe altele) pe care le-am urmarit indeaproape – un ASA DDM60, a lui Emil Pera si un 10 Micron 1000HMS, adus de Horatius de la STARMAX pentru Sabin Fota, sa-i faca o evaluare si un review.

         

Sunt 2 monturi absolut comparabile si cu performante asemanatoare, dar complet diferite din punct de vedere tehnic. Prima este „direct drive”, fara angrenaje, foarte rapida si extrem de silentioasa (daca mai conteaza), comandata de un computer extern prin softul proprietar, totul Made in Austria. A doua este un ceas elvetian care arata ca o montura, la fel de rapida in slew (15 grade/sec), o idee de zgomot datorita angrenajelor, dar impecabila ca si executie, avand un computer de bord extrem de performant si care poate opera independent de un alt calculator sau poate fi legat la un alt calculator via ASCOM, dar prin ethernet (asa ca nu e necesar ca computerul extern sa fie in zona ci poate sa fie la kilometrii distanta). Asta e Made in Italy.

Asa cum am zis mai devreme, au fost si fotografi de planete prezenti la intalnire si am putut sa „fur” un pic din tehnica lor in ideea ca daca o sa am timp si ce-mi trebuie, sa fac si eu ceva in domeniul asta candva.

O alta surpriza a fost prezenta a doua dobsonuri de 400 mm cu SynScan, unul a lui Raul Truta si celalalt a lui Cristi Diaconescu. Am putut sa ne uitam la niste chestii spectaculoase la ocular – planetele in primul rand (Marte si Saturn) dar si obiecte deep-sky – M13, Dumbbel, M51,… Am vazut cu unul din ele si cometa 2012/K1 PANSTARRS pe care am reperat-o rapid folosind link-ul asta.

Am invatat sa folosesc ALADIN pentru astrometrie de la cmatei (Matei Conovici), am facut rost de un soft pe care mi-l doream demult de la Sabin Fota si am facut rost de ultima carte a lui Marcel Jinca – Stele si constelatii.

Mancarea buna, voie buna din plin, relatii personale deosebite intarite si de intalnirile succesive au facut ca sa ma simt foarte bine. Nu a fost nici un eveniment care sa perturbe bunul mers al evenimentelor asa ca dupa mine a fost o reusita.

Cu o zi inainte de Lisa am facut in sfarsit si comanda pentru camera QHY5II – L mono la fabrica, la domnul Qiu, astfel ca sper ca in curand sa incep sa folosesc OAG-ul. Abia astept! E ultimul upgrade important de facut in vederea imbunatatirii performantelor cu set-up-ul meu actual. Daca vreau mai mult, trebuie trecut la alte scule. Ehee, vise tata, vise…

Sesiunea de astronomie de la Barlad

Salut,

Postez acest mesaj fiind la Barlad, unde sunt prezent la centenarul muzeului Vasile Parvan din localitate. Este a treia oara cand vin aici, invitat fiind de Ciprian Vantdevara, muzeograful care se ocupa de planetariul din Barlad si de clubul de astronomie Perseus de pe langa muzeu. Ciprian este cel ce a castigat de 2 ori sponsorizari de la Tara lui Andrei (de la PETROM), fiind cred singurul care a reusit o astfel de performanta. El apare dealtfel si in 2 spoturi televizate ale PETROM care fac referire la proiectul asta cu Tara lui Andrei. Sponsorizarile, de 5000 de euor fiecare, s-au materializat in 2 Dobsonuri (de 250 si 300 mm), o mare plasma, un laptop, un EQ6, un CCD Atik 320, o roata de filtre , un astrograf de 200 F/4, un Equinox de 66 mm, o camera de ghidaj  si inca ceva lucruri de care nu-mi aduc acum aminte.

Nu am venit singur aici ci l-am corupt sa vina cu mine si pe Matei Conovici (cmatei de pe astronomy.ro ). O sa participam la o sesiune de referate cu teme de astronomie (sunt sesiuni la mai multe sectii aici – arheologie, istorie, numismatica, astronomie – dupa cum sunt si sectiile muzeului). Ma simt onorat sa fiu din nou aici si vreau sa spun ca nivelul celor prezenti este impresionant. Sunt cativa academicieni, multi profesori universitari si oameni de stiinta – iar programul este foarte interesant. Totul va culmina in aceasta seara cu un concert de vioara si pian unde va canta Gabriel Croitoru, cel mai titrat violoncelist roman al momentului, pe care am avut placerea sa-l mai vad odata, tot aici, acum 2 ani.

Programul sesiunii (la astronomie – ca asta ne intereseaza) este urmatorul:

Maine e ziua prezentarilor. In seara asta e senin aici si l-am rugat pe Ciprian sa ne lase sa ne jucam cu telescoapele, numai ca el fiind in comitetul de organizare, ne-a refuzat politicos, fiindca nu poate veni cu noi. A ramas pe maine seara, numai ca maine seara o sa fie nori/ploaie si noi oricum o sa plecam spre casa.

L.E. 1 – L-am corupt pe Ciprian si am fost la observator in seara respectiva si ne-am jucat un pic cu jucariile. N-am facut decat teste de functionare si reglaje la set-up fiindca era nevoie de teste. I-am impartasit lui Ciprian si cateva din ideile si experientele noastre fiindca avea nevoie de ceva sfaturi pe ici pe colo. Era pacat sa plecam de la Barlad fara sa avem si o mica experienta la stele.