Start la upgrade

Aseara tarziu, am comandat in State ceva ce imi doresc de mult – perechea filtrului OIII de la ASTRODON – anume filtrul Ha de 5 nm (tot de la ASTRODON, desigur). Sa vedem ce cale va urma ca sa ajunga cu bine la mine.

Daca sortii imi sunt favorabili, pana la sfarsit de an as vrea sa-mi iau si alta camera, de rezolutie si sensibilitate mai mare (prefer tot ATIK, pentru care am o slabiciune) si poate si o montura noua. Nimic „fancy”, dar ceva care sa insemne ceva in plus pentru calitatea pozelor pe care le fac. Vizez de asemenea si o camera ZWO, de rezolutie mai mare un pic, pentru planete/soare/luna precum si un focuser mai bun decat cel de acum, pentru luneta mea apocromata – actualul focuser dandu-mi batai de cap mari din cauza unei flexuri diferentiale de care nu scap nicicum de aproape un an de zile. Sa vedem ce bifam din lista ambitioasa pana la sfarsit de an.

Anunțuri

Observatorul lui George – un proiect aproape de final

In ultimele zile ale lui august, l-am revizitat pe amicul George pentru (cred) a saptea oara, cu dublu scop – sa vad marea si cu intentia declarata de a termina munca la observatorul sau, inceputa acum aproape 2 ani.

  1. Am montat in roata de filtre filtrul OIII Baader de 8.5 nm pe care i l-am dat lui George dupa ce mi-am luat eu Astrodon-ul. Floare la ureche – o juma’ de ora cu tot cu asamblat-dezasamblat camerele si roata. Roata contine acum urmatoarele filtre: gol (asteapta un velur pentru dark),L,R,G,B,LP,Ha, OIII, gol (asteapta un SII). aug_2016 (1)
  2. Am adus focuserul dezasamblat de data trecuta si luat la Ploiesti ca sa-l fac sa functioneze corect si din punct de vedere mecanic (electric il facuse Matei sa mearga inca de data trecuta). Odata reinstalat focuserul pe pozitie, impreuna cu motorul pas cu pas si cu reductia 1:10 montata, l-am probat si primul punct al ordinii de zi era bifat. Focuserul mergea ca un vis frumos – silentios si uniform. Un filmulet unde se vede cum merge inclusiv focuserul,  AICI.
  3. Cea mai delicata problema ramanea insa punerea in pozitie parfocala a celor 2 camere – cea principala si cea de ghidaj, care priveste prin OAG. Ultima data se parea ca va trebui sa produc pe strung o piesa de adaptare care sa imi reduca la zero cei 3 mm diferenta de focus intre camere, de care nu puteam sa scap data trecuta. Dar cum norocul tine si cu noi din cand in cand, la testele facute pe timp de zi pe un obiect relativ apropiat, am reusit sa obtin parfocalitatea fara probleme, in marja de reglaj permisa de OAG. Nu ma intrebati cum – nu stiu ce s-a schimbat de la ultimele teste facute si pana acum… Asa ca am bifat si al doilea punct important (aproape cel mai important dupa mine) al ordinii de zi (sau de seara).
  4. Al treilea punct ce trebuia rezolvat tinea deja de functionarea sistemului astrofoto. Era vorba de punerea in pol. O problema serioasa, tinand cont ca datorita acoperisului prea inalt si facut doar intr-o apa (nu detaliez din nou de ce), polara nu era vizibila. Solutiile erau multe, dar am tinut mortis sa vad polara fiindca era mult mai rapid asa si cerul de noapte nu era prea prietenos cand faceam testele, ca sa pot face un drift-alignment.
    Rezolvarea am gasit-o intinzand picioarele la maxim fara ca acoperisul sa interactioneze cu telescopul in vreun fel si mutand un pic telescopul spre sud in observator. Am reusit o punere in pol relativ bunicica (nu am aplicat nici o metoda de rafinare a acesteia fiindca mai erau si alti pasi de facut pana la observatiile finale). Asa ca l-am bifat si pe acesta.                 aug_2016 (2)
  5. Un alt punct de rezolvat era fixarea picioarelor monturii de sol, astfel incat montura sa nu fie miscata din loc de vreun prieten curios – toata munca de aliniere s-ar ruina si problema este ca nu are cine sa faca alinierea polara pentru George, daca aceasta se strica. Am rezolvat acest lucru a doua zi, folosind o banda metalica OBO cu gauri de fixare, cu care am prins rigid picioarele monturii.     aug_2016 (6)
  6. Ultimul punct de facut inainte de a incepe testele astrofoto era sa fac un oarece management al cablurilor. Folosind resursele locale si un pic de imaginatie, am reusit sa fac si acest lucru (doar partial insa – cablul USB de la camera de ghidaj e scurt si trebuie inlocuit cu unul de 3 m, asa ca mai e de lucru aici). aug_2016 (3)aug_2016 (4)aug_2016 (5)aug_2016 (8)

Odata realizate toate aceste obiective, ramanea de facut sincronizarea cerului din planetariu cu cel real, folosind EQMOD-ul impreuna cu MaximDL. Si iata cum buturuga mica rastoarna carul mare…
Primele probleme au aparut cand am facut primele expuneri si nu reuseam sa le vad pe acestea in planetariul din Maxim. Mi-a trebuit vreo 2 ore sa imi aduc aminte ca trebuia bifat AUTO OVERLAY SOLVED IMAGE in harta mica a planetariului. Odata trecut hopul asta, am dat voios pe TAB-ul Telescope din Observatory in Maxim ca sa fac „Image Center from PinPoint” si apoi „Sync”. Si stupoare… Telescopul virtual din planetariul Maxim-ului nu se suprapunea peste centrul imaginii Overlayed.
Si aici m-am oprit. Am stat inca 2 ore sa-mi aduc aminte ce nu am facut bine dar n-am reusit.

L.E. M-a sunat George sa-mi spuna ca dupa ce a instalat placa de sunet pe computerul de la observator, MaximDL-ul a inceput sa faca sincronizarile !… Mare minune Windows-ul asta.

 

De jimao22 Publicat în ATM