Star-party fierbinte…

Date fiind temperaturile extreme din aceste zile, nu am dorit decat sa stau acasa si sa ma cufund in rezolvarea a tot felul de probleme astronomice – teoretice si practice. Si findca singur nu este foarte amuzant, am invitat doi vechi prieteni astronomi pe la mine – Tavi Blagoi (aka Erwin) si Costin Sprianu (aka mak).

Tavi a venit pe la 3 dupa-amiaza si mak a aparut pe la 7. Oricum, era extrem de cald asa ca pana s-a dus Soarele la culcare, am stat indoor, la racoarea aerului conditionat si am discutat o multime de chestii interesante, dintre care unele le-am si experimentat un pic mai tarziu. Costin a adus cu el un MN – maksutov-newtonian de 150 mm cu optica ruseasca – o optica EXTRAORDINARA, avand focuser Feather-Touch si oglinda principala cu lambda/8, iar Tavi a adus cu el un binoclu foarte tare – Swaroski (fara cristale) si un maksutov-cassegrain de 100 mm.

Dupa ce am admirat indelung MN-ul lui Costin, una din problemele foarte interesante dezbatute, a fost despre colimarea unui astfel de telescop (tinand cont ca am si eu un sistem similar de 190 mm). In calitate de astrofotograf planetar, Costin are mult mai multa experienta in acest topic si mi-a povestit cum face el colimarea pe stea. Astfel am aflat ca ce am facut eu inainte cu steaua mea artificiala era foarte putin din ce trebuia facut sa ca rezultatul investigatiei poate fi diferit de ce mi-am imaginat eu.

In speta, modul de lucru al lui Costin era urmatorul:

  1. focus pe stea de m~1…3. Steaua in centrul campului (al senzorului). Luate 1…2000 cadre cu timpul de expunere cel mai mic si gain astfel incat abia sa se distinga inelele Airy. Stack cadre in Autostakkert cu aliniere si rezultatul dus in Photoshop, unde se face stretch cu Levels pana devin evidente inelele Airy.
  2. Facem acelasi lucru IN-focus si OUT-focus  si urmarim cum se vad inelele in acest caz.
  3. Se repeta procedura pe toate cele 4  colturi ale senzorului, pentru a avea o imagine cat mai corecta asupra calitatii colimarii pe toata suprafata oglinzii principale.

Asa am aflat ca MN-ul meu nu e chiar perfect colimat, dar nu sta nici prea rau. Practic pentru deep-sky sta bine. Daca vreau insa sa pozez performant la planete, probabil ca va trebui sa il recolimez, astfel incat sa am o figura buna la cercurile Airy.

colimare _focus Discurile Airy in focus. Turbulenta mare nu ne-a ajutat prea mult din pacate.

colimare OUT focus    Extra focal. Oglinda pare un pic stransa la clemele de la barilet, avand o usoara deformare in triunghi. Ce se vede aici ca deformare are valori de ordinul nanometrilor, dar sunt suficiente ca sa dea o imagine care nu atinge maximul posibil la apertura si corectia respectivului instrument optic.

colimare OUT focus_2    Intra focal. Aici inelele de difractie par mai largi in dreapta-jos decat in stanga sus, ceea ce ne duce cu gandul la un usor ne-paralelism intre corector si oglinda, ce duce in final la coma usoara pe una din directii.

Testele nu au fost concludente, dat fiind seeingul foarte prost. Doar am vrut sa vad modul de lucru la o asemenea operatiune, iar cand o sa am timp, iar conditiile meteo vor fi potrivite, am sa refac testele si poate am sa fac si niste reglaje.

A urmat o sesiune astrofoto la obiecte deep-sky cu camera mea CMOS – ASI 174 (care i-a apartinut lui Costin inainte). Am facut expuneri la M57, cate 1000 buc/canal (LRGB) la 1.5 secunde  si cate 100 buc darkuri/canal plus bias-uri (1000). Procesarea facuta dupa reteta lui Emil Kraaikamp (creatorul Autostakkert si prietenul lui Costin)  in care totul se „toaca” cu Autostakkert ne-a dat niste artefacte ciudate, pe directia driftului monturii (am mers neghidat fiindca la 1,5 secunde expunere nu e nevoie de asa ceva). Am sa refact procesarile in „old fashion way”, transformand .ser-urile in serii de .fit cu PIPP si apoi procesand cu MaximDL si Pixinsight, ca sa vedem ce iese…

Intre timp, cat telescopul meu tragea la poze, noi ne-am relocat langa observator la o mica sesiune vizuala, cu cele 2 telescoape ale musafirilor puse pe o monturica azimutala a lui Costin. Am avut ocazia sa compar pe un telescop cu o optica de exceptie, cateva oculare foarte bune, diferentele intre oculare fiind mai  mult decat evidente in acest caz. Concluziile mele se vor transforma in achizitii daca timpul si fondurile vor permite.

Costin a fost la butoane la telescopul meu, unde a invatat rapid procedurile de lucru si am vazut ca i-a facut placere sa faca poze intr-un stil total diferit de modul sau uzual de lucru. A fost o seara chiar foarte reusita si extrem de plina. Ca sa va dati seama, abia pe la 00:30 am avut timp sa desfacem sticla de vin rose adusa de Costin, pana atunci facand o multime de operatii de montaj-demontaj si adaptari la set-up ca sa putem da drumul la expunerile pentru verificarea colimarii… O super- seara!

 

Anunțuri

Statia meteo a inceput sa „vorbeasca”!

Saptamana care tocmai a trecut, am reusit sa fac doua lucruri FOARTE importante pentru echipamentele mele cele mai importante.

In ordine cronologica, prima data am reusit sa verific colimarea telescopului meu cel mare (MN190). Cat de bine este colimat a reprezentat un mare semn de intrebare dintotdeauna, deoarece am avut impresia ca vechiul proprietar nu a acordat suficienta atentie acestui aspect, dupa ce a inlocuit focuserul original cu un MOONLITE. Fiind un telescop catadioptric, colimarea nu este un lucru tocmai simplu, fiind nevoie de coaxialitatea a 4 elemente optice – meniscul corector, oglinda principala, oglinda secundara si focuserul. Toate sunt colimabile si a le face coaxiale, trebuie respectata o anumita ordine in colimare, existand riscul mare de a-l decolima, daca nu stii cum sa faci asta. Fiindca am vandut ATIK-ul 314, in speranta de a cumpara ceva mai bun in viitorul nu prea indepartat, am profitat de acest fapt pentru a face verificarea colimarii. Pentru aceasta, am folosit (pentru prima data)  o stea artificiala pe care o am de la Sabin Fota. Am instalat telescopul in gradina la circa 15 m distanta de stea, in amurg si am verificat imaginea inelelor de difractie folosind softul MIRE DE COLIMATION (vezi link in pagina asta) si camera planetara ASI174 si FireCapture pentru vizualizare. Imaginile rezultate sunt bune, nesperat de bune as zice. Din aceasta cauza am lasat reglajele de colimare neatinse pana data viitoare.

stea artif     colimare MN2

Sambata seara l-am avut in vizita pe Radu Gherase – o vizita mult si indelung asteptata. Radu m-a ajutat foarte mult sa termin statia meteo, care era functionala datorita lui, de mai bine de un an. Ce nu mergea insa la ea – fiind un lucru esentiual in incheierea automatizarii observatorului – era comunicarea intre statie si SELETEK si EQMOD. Ideea era ca in momentul in care statia detecta nori, aceasta sa trimita un semnal catre SELETEK (care comanda acoperisul) si catre EQMOD (care comanda montura) ca acestea sa treaca in mod SAFE, prin parcarea monturii si inchiderea acoperisului. Radu lucrase acum un an la acest modul, dar acesta nu fusese testat inca. Acum insa, iata ca i-a venit randul si acestei probleme sa fie rezolvate. Am avut o seara perfecta pentru teste, cu cer senin , asa incat am putut testa pe indelete statia. Modificarile in soft si testarile  au durat de la 21:00 pana la 4:30 spre dimineata, dar la final totul a fost absolut perfect !! Radu este un maestru si nu pot decat sa-i multumesc din inima pentru efortul depus si ajutorul dat.

A mai ramas un ultim lucru de facut pentru siguranta totala a observatorului – un senzor care sa detecteze caderea de tensiune de la retea si care sa faca acelasi lucru ca si statia meteo acum, dupa ce temporizeaza acest fapt timp de maxim o ora (sa zicem), timp in care bateria de back-up si invertorul isi fac datoria fara probleme. Daca o sa am timp (in primul rand) si un pic de chef, am sa fac si un film in care sa demonstrez functionarea statiei meteo coroborata cu SELETEK-ul si EQMOD-ul. statie meteo 1

 

De jimao22 Publicat în ATM

Star-party la planete

M-am bucurat in week-end de prezenta extrem de placuta a lui Costin Sprianu (mak de pe astronomy.ro), care a venit la mine in ideea sa facem niste poze la planete de la observatorul meu, unde cerul este mult mai permisiv decat la el. Cerul nu ne-a ajutat deloc – desi prognoza se anunta buna, un front noros venind dinspre Mediterana ne-a stricat socotelile. Asa incat am stat de vorba o gramada si Costin mi-a impartasit din secretele achizitiilor si prelucrarilor planetare, unde este (cred eu), cel mai bun din tara (impreuna cu Cristi Diaconescu si Maximilian Teodorescu).

Se pare ca nu este doar parerea mea, Costin fiind invitat la Pic-du-Midi acum cateva saptamani impreuna cu cei mai buni astrofotografi de planete din lume (Emil Kraaikamp, Damian Peach, Marc Delcroix, Ricardo Alonso ) sa faca poze si sa foloseasca telescopul de 1m. Pozele sunt inca in lucru, eu am vazut si imaginile brute si ce a scos Costin din ele si intr-adevar e impresionant.

Moon_235_g4_ap17_registax_OK

Luna pozata la Runcu si prelucrata conform indicatiilor lui Costin

Singurele poze cu iz astronomic, le-am facut de dimineata la telescoapele care au stat la odihna toata noaptea (din pacate). Sper sa prindem si o noapte frumoasa, undeva in viitorul incert.

20170702_100641 [1280x768]

O mica „haita” de telescoape

20170702_100700 [1280x768]

Cass-ul din fibra de carbon a lui Costin (tubul e facut de el !)

20170702_100712 [1280x768]

Sistemul de racire al oglinzii, suspendat pe cabluri de otel, pentru eliminarea oricarei vibratii

O imbunatatire majora

Equinox-ul 80 este o luneta foarte buna, optic vorbind. Insa focuserul ei m-a necajit de multe ori mai ales in zona de astrofoto, unde cerintele de stabilitate in miscare si chiar in stationare, sunt esentiale. In plus, am avut parte de o inconsecventa in a ajunge in focus la acelasi numar de pasi ai motorului pas-cu-pas atunci cand defocusam si reveneam in focus (de exemplu la rutina de refocusare cand se schimba filtrul).

Initial am vrut sa-mi cumpar un focuser rack&pinion adevarat, de la Telescope Service, insa pretul mare, de circa 360 euro, m-a tinut in loc. O ocazie deosebita am avut cand un prieten astronom (Iosif) m-a anuntat ca vrea sa vanda focuserul Moonlite pentru luneta ce i-a apartinut lui Sabin Fota. Acum cateva luni, focuserul a ajuns la mine, insa lipsa timpului m-a impiedicat sa fac altceva decat planuri. Acum i-a venit randul.

Ce trebuia sa fac era o flansa de adaptare intre luneta si focuser. Moonlite este vestit pentru calitatea focuserelor tip Crayford pe care le face, fiind (intr-un clasament neoficial) pe locul doi dupa FeatherTouch la acest capitol. Focuserele sunt gandite foarte bine incat sa fie colimabile, usor de fixat si foarte fiabile. Flansa mea trebuia sa aiba un filet interior M84x1, care se prindea in luneta si un simplu tub in continuare, care se prindea la exterior cu niste inbusuri de focuser.Cateva greseli de proiectare de la inceput m-au intarziat circa o saptamana in finalizarea upgrade-ului, insa azi totul a fost gata. Urmeaza testele…20170701_142523_resized20170701_152017_resized20170701_152605_resized20170701_152631_resized

De jimao22 Publicat în ATM

De retinut si de facut (poate) !

Am gasit ceva foarte interesant – un program de procesare a imaginilor planetare/solare/lunare – IMPPG, facut de un polonez – Filip Szczerek.

De asemenea, exista un asa numit „Solar Scintillation Seeing Monitor” ce permite monitorizarea seeingului cand se fac capturi la Soare, asa incat FireCapture (pentru care s-a si facut un plug-in) sa porneasca inregistrarile DOAR cand seeingul este sub o anumita limita.

De jimao22 Publicat în ATM

Cometa C/2015 V2 Johnson (2)

Ziua de 25 aprilie o sa intre in istoria mea personala ca una din cele mai pline zile din punct de vedere astronomic. Dupa o zi plina de observatii si achizitii la Soare, noaptea am facut poze de la observatorul meu la cometa Johnson, la Tuttle-Giacobini-Kresak si apoi la frumoasa pereche M81-M82. Ziua mea astronomica s-a incheiat pe la 3 dimineata in 26 aprilie si chiar nu am fost obosit a doua zi…

Deocamdata am facut in graba niste procesari doar pentru prima cometa din lista de mai sus – Johnson. Rezultatul este suma a 11 expuneri de cate 180 de secunde, facute prin Equinox-ul de 80 mm cu camera ATIK 314 L+ folosind filtrul UV/IR-Cut. Se vede usor miscarea cometei, nu foarte pronuntata dealtfel, stack-ul fiind facut pe stele.C2015-V2_dd_fft_mmt

Am facut si o procesare folosind procedura de False Color din MaximDL, pentru a scoate in evidenta mai bine forma cozii cometei.C2015-V2_dd_falsecolor

Urmeaza la rand si Kresak, intr-un post ulterior.

 

De jimao22 Publicat în ATM

Echipamente noi de montat si facut

Fiindca mi-am scos camera ATIK la vanzare, probabil intr-un viitor neprevazut deocamdata voi ramane fara ea. Pana voi cumpara camera noua pe care mi-am propus sa o am in loc, o sa am timp sa fac cateva lucruri lasate in voia sortii multa vreme.

In primul rand voi pune la treaba camera planetara (care merge si la deep sky daca nu esti foarte pretentios) si voi incerca tehnici de achizitie noi. E o ramura noua ce merita incercata si nu o voi lasa neexplorata.

In al doilea rand am sa incep testarile cu programele de administrare a observatiilor – am doua variante, ce vor fi incercate pe rand – MaxPilote si Sequence Generator Pro. Am facut teste cu ambele in trecut, dar nici o sesiune de achizitii cap-coada. A venit vremea lor !…

In al treilea rand voi face MN-ului (care are exact focuserul din imaginea de mai jos) un sistem de reductie si transmisie de la motorul pas-cu-pas la focuser, similar cu ce se vede in poza, reductia fiind in cazul de fata undeva la 1:4. In momentul de fata am pus motorul pas-cu-pas pe axul reductiei de 1:10 cu care vine nativ focuserul (rotita mica din dreapta sus din poza asta), care imi genereaza o reductie mult prea mare. Mai exact am acum peste 50 de pasi in Critical Focus Zone (CFZ) si peste 90.000 de pasi de la un capat la altul de cursa la focuser, fiind necesare aproape 15 minute motorului ca sa faca aceasta cursa ! Noua configuratie va scade aceste numere de 2.5x .

AJ-Focuser-mod-2

In al patrulea rand si poate cel mai urgent si mai important, voi schimba focuserul de la luneta Equinox cu noua achizitie – un focuser pentru lunete, tot MOONLITE. Ocazia a aparut pe neasteptate (intentionam sa iau alteceva de la TS) si nu am putut-o refuza din 2 motive: (1) pretul foarte bun – 450 de lei si (2) faptul ca a apartinut lui Sabin Fota. Ce trebuie sa fac acum este sa fac o reductie de la focuser la luneta si sa fac un reductor similar cu cel de sus si pentru acesta, motor pas-cu-pas avand pentru ambele focusere. Focuserul ce-mi va ramane de la Equinox am sa-l pun la Cassegrain, unde am acum un focuser pe 1,25″ cu cremaliera, destul de rudimentar si greu de actionat si reglat. Un alt proiect in sine, care ar fi pe locul cinci in aceasta lista. Sa vedem cum ne miscam…

De jimao22 Publicat în ATM

Schimbari mici, pe ici pe colo, in punctele esentiale

Un observator astronomic complet presupune si un mic confort pentru cel ce-l utilizeaza, precum si un minim de protectie fata de elementele naturii sub cerul SENIN  (adica de exemplu – umiditate excesiva, frig excesiv) pentru elementele hardware mai sensibile. Mai exact, ar fi urmatoarele avantaje:

– mutarea calculatorului si a biroului aferent din observator in camera calda, cu avantajul ca lumina ecranului nu mai creaza un surplus de poluare luminoasa atunci cand e necesar sa ai monitorul deschis, iar electronica sta ferita de condensul ce apare in noptile umede.
– mutarea sobei din observator in camera calda. Soba montata in observator, evident ca nu functioneaza cand se fac observatii ci doar cand e vreme inchisa si frig si folosesc observatorul ca birou. Camera calda extinde aceasta posibilitate si cand merge telescopul, daca vreau sa stau in preajma lui si sa nu inghet de frig.
– mutarea bibliotecii de astronomie din observator (unde cartile sunt expuse umezelii cand se atinge punctul de roua) intr-o zona ferita de acesti factori.
– extinderea „spatiului vital” astronomic, cu tot ce implica asta pe termen lung

Acest lucru se poate obtine construind un apendice al observatorului propriu-zis, ce se numeste „camera calda”. Este ceea ce intentionam si eu demult sa incerc sa fac observatorului meu.

Aceasta constructie necesita (cel putin in cazul meu) niste „mici” modificari in functionarea actuala a observatorului, modificari ce le-am facut cu succes in zilele trecute.

Prima si cea mai importanta modificare a fost aceea de a face ca acoperisul sa gliseze catre Nord (pana acum acesta glisa catre Sud), conditii obiective impiedicandu-ma sa fac acest lucru sa se intample inca de la inceput. Prima data a trebuit sa construiesc o alta structura din lemn pe care sa culiseze acoperisul in directia opusa celei de pana acum. Glisarea catre Nord imi ofera acum acces liber la ecliptica si la orizontul cel mai interesant d.p.d.v astronomic. Acum, de exemplu, pot sa incep sa fac si eu observatii la asteroizi. Sau observatii la planete.

Apoi a trebuit sa mut sinele de culisare pe noua structura, fara sa dau jos acoperisul de pe observator si fara sa am sine suplimentare la indemana ! Acest fapt a fost o adevarata provocare si am reusit sa fac asta chiar singur, intr-un week-end de munca intensa.

20170322_18051420170322_180704

Si nu in ultimul rand,a trebuit sa mut si motorul acoperisului pe peretele opus, dar nu oricum, cu cu o modificare facuta in prealabil in placa de control a motorului (modificare facuta de prietenul meu foarte bun, Matei Conovici – un mic geniu in automatizari si programare) – si anume, implementarea unei functii de soft-start. Astfel, motorul porneste lin acum si data fiind greutatea acoperisului, asta e o schimbare esentiala pentru buna functionare a observatorului in viitor.

In fata, catre Sud, in zona catre care glisa pana acum acoperisul, se va ridica intr-un viitor imprevizibil si camera calda. O sa revin…

De jimao22 Publicat în ATM

Observatorul lui George – un proiect aproape de final

In ultimele zile ale lui august, l-am revizitat pe amicul George pentru (cred) a saptea oara, cu dublu scop – sa vad marea si cu intentia declarata de a termina munca la observatorul sau, inceputa acum aproape 2 ani.

  1. Am montat in roata de filtre filtrul OIII Baader de 8.5 nm pe care i l-am dat lui George dupa ce mi-am luat eu Astrodon-ul. Floare la ureche – o juma’ de ora cu tot cu asamblat-dezasamblat camerele si roata. Roata contine acum urmatoarele filtre: gol (asteapta un velur pentru dark),L,R,G,B,LP,Ha, OIII, gol (asteapta un SII). aug_2016 (1)
  2. Am adus focuserul dezasamblat de data trecuta si luat la Ploiesti ca sa-l fac sa functioneze corect si din punct de vedere mecanic (electric il facuse Matei sa mearga inca de data trecuta). Odata reinstalat focuserul pe pozitie, impreuna cu motorul pas cu pas si cu reductia 1:10 montata, l-am probat si primul punct al ordinii de zi era bifat. Focuserul mergea ca un vis frumos – silentios si uniform. Un filmulet unde se vede cum merge inclusiv focuserul,  AICI.
  3. Cea mai delicata problema ramanea insa punerea in pozitie parfocala a celor 2 camere – cea principala si cea de ghidaj, care priveste prin OAG. Ultima data se parea ca va trebui sa produc pe strung o piesa de adaptare care sa imi reduca la zero cei 3 mm diferenta de focus intre camere, de care nu puteam sa scap data trecuta. Dar cum norocul tine si cu noi din cand in cand, la testele facute pe timp de zi pe un obiect relativ apropiat, am reusit sa obtin parfocalitatea fara probleme, in marja de reglaj permisa de OAG. Nu ma intrebati cum – nu stiu ce s-a schimbat de la ultimele teste facute si pana acum… Asa ca am bifat si al doilea punct important (aproape cel mai important dupa mine) al ordinii de zi (sau de seara).
  4. Al treilea punct ce trebuia rezolvat tinea deja de functionarea sistemului astrofoto. Era vorba de punerea in pol. O problema serioasa, tinand cont ca datorita acoperisului prea inalt si facut doar intr-o apa (nu detaliez din nou de ce), polara nu era vizibila. Solutiile erau multe, dar am tinut mortis sa vad polara fiindca era mult mai rapid asa si cerul de noapte nu era prea prietenos cand faceam testele, ca sa pot face un drift-alignment.
    Rezolvarea am gasit-o intinzand picioarele la maxim fara ca acoperisul sa interactioneze cu telescopul in vreun fel si mutand un pic telescopul spre sud in observator. Am reusit o punere in pol relativ bunicica (nu am aplicat nici o metoda de rafinare a acesteia fiindca mai erau si alti pasi de facut pana la observatiile finale). Asa ca l-am bifat si pe acesta.                 aug_2016 (2)
  5. Un alt punct de rezolvat era fixarea picioarelor monturii de sol, astfel incat montura sa nu fie miscata din loc de vreun prieten curios – toata munca de aliniere s-ar ruina si problema este ca nu are cine sa faca alinierea polara pentru George, daca aceasta se strica. Am rezolvat acest lucru a doua zi, folosind o banda metalica OBO cu gauri de fixare, cu care am prins rigid picioarele monturii.     aug_2016 (6)
  6. Ultimul punct de facut inainte de a incepe testele astrofoto era sa fac un oarece management al cablurilor. Folosind resursele locale si un pic de imaginatie, am reusit sa fac si acest lucru (doar partial insa – cablul USB de la camera de ghidaj e scurt si trebuie inlocuit cu unul de 3 m, asa ca mai e de lucru aici). aug_2016 (3)aug_2016 (4)aug_2016 (5)aug_2016 (8)

Odata realizate toate aceste obiective, ramanea de facut sincronizarea cerului din planetariu cu cel real, folosind EQMOD-ul impreuna cu MaximDL. Si iata cum buturuga mica rastoarna carul mare…
Primele probleme au aparut cand am facut primele expuneri si nu reuseam sa le vad pe acestea in planetariul din Maxim. Mi-a trebuit vreo 2 ore sa imi aduc aminte ca trebuia bifat AUTO OVERLAY SOLVED IMAGE in harta mica a planetariului. Odata trecut hopul asta, am dat voios pe TAB-ul Telescope din Observatory in Maxim ca sa fac „Image Center from PinPoint” si apoi „Sync”. Si stupoare… Telescopul virtual din planetariul Maxim-ului nu se suprapunea peste centrul imaginii Overlayed.
Si aici m-am oprit. Am stat inca 2 ore sa-mi aduc aminte ce nu am facut bine dar n-am reusit.

L.E. M-a sunat George sa-mi spuna ca dupa ce a instalat placa de sunet pe computerul de la observator, MaximDL-ul a inceput sa faca sincronizarile !… Mare minune Windows-ul asta.

 

De jimao22 Publicat în ATM

Finder-guider tunat – o poveste mai veche

Am amintit mai devreme, in postarea ASTA despre faptul ca am dezmembrat un finder ca sa fac din el o luneta de ghidaj in asa fel incat sa-mi ramana in acelasi timp si posibilitatea de a folosi luneta nou creata in mod vizual.

Ideea nu-mi apartine dar este geniala si de cum am vazut-o, am hotarat ca voi face si eu ceva asemanator. Chestia asta imi rezolva doua probleme – un finder cu reticul luminos la 90 de grade (care este extrem de util la un newtonian) si guider usor care ma facea sa scap de 2.4 kg, cat cantarea luneta mea de ghidaj inainte de asta.
Tot ce-mi trebuia era un  flip-mirror (1), guiderul ORION, cu reticul luminos, ce il aveam in dotare (2), o sina Vixen pe care sa instalez tot ansamblul (3), 2 inele de prindere – cu reglaj, pentru mica lunetica (4), o bucsa adaptoare pentru a fixa ocularul cu reticol de la finder in noua sa pozitie (5) si o bucsa care sa faca legatura intre obiectiv si flip-mirror.

1_finder_dezmembrat_100

Finder-ul ORION – elementele sale dezmembrate

2_sina_cu_inele_136

Inelele de prindere si reglare puse pe sina Vixen

3_flip_cu_elementele_212

Elementele explodate ale noului finder-guider. Piesa centrala este un flip-mirror de la Vixen

4_flip_asamblat_671

Finder-guider-ul asamblat…

5_finder_guider_pe_sina_210

…si montat cu inelele pe sina.

6_final_407

Finder-guider-ul montat pe telescop.

Lucrarea nu este noua, dar am zis sa o pun si pe blog, fiindca asa-i sade bine unui jurnal – sa fie cat mai complet, mai ales ca are legatura cu restaurarea finder-ului de la care imi ramasese doar tubul gol.

 

De jimao22 Publicat în ATM

Un proiect frumos – aproape de final

Observatorul lui George a intrat in linie dreapta, inainte de finish. Acum o luna am fost la Costinesti impreuna cu Matei Conovici, ca sa terminam ce am inceput cu aproape un an si jumatate in urma. Nici nu-mi vine sa cred ca a trecut atat de repede timpul si cu toate astea nu pot sa nu fiu un pic dezamagit ca nu am reusit sa termin mai repede acest proiect. Viata e uneori complicata si nu putem face lucrurile asa cum vrem sau cat de repede vrem. E bine totusi ca ele se intampla si important este sa ajungi la final.

Este aproape unde am ajuns impreuna cu Matei in ce priveste observatorul lui George. Am reusit impreuna – de joi pana duminica – sa facem destul de multe: am pus motorul acoperisului in functiune, am facut o telecomanda cu 2 butoane cu care George sa poata deschide acoperisul si sa dea drumul calculatorului stand in casa, am instalat calculatorul in observator, am etansat acoperisul peste tot unde mai era nevoie, am dus telescopul la observator si l-am conectat la calculator via EQDIR, am facut suportul motorului de la focuser si am montat filtrele in roata de filtre. Nu am reusit sa facem urmatoarele: sa facem motorul focuserului sa mearga, sa punem telescopul in pol, sa aducem cele 2 camere (cea principala si cea de ghidaj) in acelasi punct de focus, sa facem posibila pornirea remote a monturii si a camerei.

Mai multe detalii despre etapa acesta le gasiti aici – LINK . Tot acolo vedeti si toate pozele din aceasta etapa, pe care nu le mai incarc aici, ca sa umplu spatiul in mod inutil.

Tot ce pot sa sper este ca in prima parte a verii sa mai mergem inca odata – eu si Matei – la George, ca sa terminam definitiv proiectul si sa-i lasam lui George acest cadou al comunitatii astronomice de amatori din Romania, complet si functional. Daca nu putem sa-i redam sanatatea, macar sa-i ridicam moralul si sa-l ajutam sa-si implineasca unul din visele sale de a fi util, chiar daca viata a vrut un pic altfel.

Asa arata observatorul aproape de final…

1 [1280x768]

2 [1280x768]

3 [1280x768]

 

De jimao22 Publicat în ATM

…Continuare

Azi am continuat ce incepusem ieri – si chiar mai mult. Primul lucru pe care il doream terminat era finder-ul. Asa ca am inceput sa il subtiez la strung, pana ce una din aripile filetate s-a rupt. Vina imi apartine in intregime fiindca nu mi-am dat seama ca aveam un prag acolo, la interior, care devenise ca foita de hartie de subtire in timpul strunjirii. Asa ca am resetat ce aveam in cap vis-a-vis de subiect si am gandit o noua celula pentru obiectiv. Nu sunt foarte incantat de rezultat, dar pana fac rost de ceva aluminiu mai consistent, ramane asa.

O alta problema rezolvata a fost bara pentru contra-greutate la montura azimutala, care nu exista. Am inceput lucrul la ea cu cateva zile in urma, dar am intarziat mult cu finalizarea, datorita filetului din cap, ce se insuruba in montura. Filetul era M16 si nu am gasit practic nicaieri o port-filiera asa de mare, deci a trebuit sa fac una de la zero. A durat cateva zile pana am gasit material corespunzator si am prelucrat totul ca sa pot fileta cu filiera asa de mare bara contragreutatii.

Dar cea mai mare „izbanda” a fost reglarea focusului in tubul port-ocular, lucru pe care l-am realizat datorita lui George, prietenul meu constantean (CUBIX), care mi-a adus aminte ca la cassegrain-uri, variatia focalei functie de distanta intre oglinzi este foarte mare. Mai exact, la o apropiere/indepartare foarte mica intre oglinzi, distanta focala se modifica exponential. Asa ca, am inceput sa strang suruburile de colimare de la primara cu cate o tura sau o jumatate de tura. La fiecare astfel de regalaj, focusul intra catre tub cu mai mult de 1 cm.

Odata reglata partea asta, am recolimat telescopul, lucru care a durat neasteptat de putin, tinand cont de experienta mea precara in colimarea de cass-uri si catadioptrice . Asa ca urmatorul meu test a fost sa vizez un obiectiv terestru, sa vad cat de mult apropie acest telescop.

Am pus telescopul pe un releu de telefonie aflat la circa2 km de mine, folosind un ocular de 12.5 mm cu reticol luminos. Am ramas absolut stupefiat cat de mult apropie un astfel de telescop cu focala nativa mare.  Va trebui sa aflu exact ce focala are telescopul ca sa fac calculele corect, iar pentru asta astept o zi senina in care sa focalizez razele solare pe un ecran si apoi sa masor distanta.

b(16)

Cass-ul pe momtura alt-az cu bara de contragreutati montata

b(17)

Stalpul de GSM vizat, aflat la circa 2 km

b(18)

Si poza prin ocular…

L.E.    Am facut o eroare mai devreme si nu vreau sa induc pe nimeni in ea. La Cassegrain-uri, distanta focala nu se masoara pur si simplu masurand focala oglinzii principale, printr-o metoda empirica (gen focalizat razele soarelui pe un panou), asa cum se face la un newtonian, pentru ca focala telescopului e data de combinatia curburii a 2 oglinzi – primara parabolica si secundara hiperbolica (teoretic – cel mai probabil la mine e sferica).

Asa incat masurarea focalei native a telescopului este un pic mai complicata. Una din ideile sugerate de cineva de pe un forum strain, a fost sa fac rezolvarea astrometrica a unei poze (plate solving). Fac o poza, o pun pe http://nova.astrometry.net/ si rezolvarea astrometrica o sa-mi dea dimensiunea unghiulara a pozei (pe verticala si pe orizontala). Stiind care este dimensiunea unghiulara si cati pixeli are camera pe fiecare din axe, obtin rezolutia unghiulara a pozei, in [arcsec/pixel]. Stim marimea pixelului, deci folosind formula:

arcsec/pix = (pix size/focal length) * 206.3

obtinem distanta focala a telescopului. Astept o noapte senina pentru asta.

Intre timp, am facut un exercitiu in acest sens avand la dispozitie o poza facuta cu Equinox-ul si focal reducer-ul la Rosette nebula, unde de asemenea nu stiam focala rezultata in urma acestui mix de optica. Introducand poza  in http://nova.astrometry.net/, am obtinut rezultatele din ferestra de mai jos. Programul e asa de bun incat calculeaza el singur rezolutia in arsec/pixel. Dupa cum se poate vedea, la poza respectiva, aceasta rezolutie era 3.08 arcsec/pixel. Marimea pixelului la camera mea (ATIK 314L+) este 6.45 um (microni). Deci focala rezultanta la set-up-ul format din Equinox cu FR-ul pe pozitia 66 (care s-a dovedit a fi de fapt distanta dintre senzor si lentila reducator-corectorului) este de 432 mm. Reducerea obtinuta este 432/500 = 0.86x.

2016-02-16_211112

Restaurare finder si reglaje cass

Cum spuneam deunazi, noul Cassegrain m-a determinat sa imi reconsider pozitia de ATM-ist novice in sensul reintoarcerii catre zona de optica si telescoape, de care nu m-am mai ocupat de foarte multa vreme. Nu va ganditi la chestii dificile, ci la lucruri elementare, cum ar fi completarea cu piese si restaurarea unui finder pentru noul telescop – o anexa absolut necesara pentru un telescop cu focala lunga, sau aducerea punctului de focus in zona focuserului – acum primara focalizeaza mult in afara tubului port-ocular.

Asa ca am inceput demersurile pentru indeplinirea scopurile prezentate. Am inceput prin a cauta 2 elemente absolut necesare si absolut lipsa in restaurarea finderului – un obiectiv si un ocular. Pe forumul de astronomie erau de vanzare 2 oculare de finder 9×50 – unul cu reticul si unul fara reticul – exact ce aveam nevoie. L-am cumparat pe cel cu reticul, evident si momentan astept sa-mi soseasca la posta.

Obiectiv insa nu stiam de unde sa iau. Am postat un anunt la „cumparare”, tot pe forum si am asteptat. Asteptarea s-a dovedit a fii scurta, datorita unui coleg de forum, care mi-a sugerat ca ar fi bun si un obiectiv de binoclu, ce are in principiu o focala similara cu ce aveam eu nevoie (170-175 mm). Acestea fiind spuse, am primit aproape imediat un mesaj de la un al doilea coleg de forum, care a spus ca are asa ceva si o sa mi-l doneze. Ieri, in peregrinarile mele aproape zilnice prin capitala, am reusit sa ma intalnesc cu Alexandru Radu, un proaspat pensionar, indragostit de ATM, cu care nu am apucat sa schimb decat cateva vorbe (din cauza imposibilitatii de a parca), care mi-a inmanat mult doritul obiectiv. Obiectivul este un dublet cu o acoperire antireflex albastruie – nu stiu de la ce binoclu este – iar dimineata i-am verificat focala la Soare – are exact 170 mm.

Asa ca astazi mi-am luat o zi libera de la birou, petrecandu-mi aproape toata ziua un etaj mai jos, la strung si la freza, unde am inceput sa lucrez la noua luneta de vizare. Pana sa-mi soseasca ocularul, trebuia sa incep sa lucrez la celula obiectivului – pentru care nu aveam material suficent de mare in diametru si suficient de lung in lungime. Insa aveam o piesa din duraluminiu de la un aparat de developat filme home-made, facut de taica-meu cu foarte multi ani in urma, care parea sa se potriveasca scopului propus. Aluminiul fiind extrem de vechi (mai mult de 50 de ani), suprafata sa era foarte oxidata si pe langa modificarile de cote si forme, a trebuit sa incerc sa ma ating cu cutitul de strung de toate suprafetele afectate si sa iau un strat fin din ele, astfel incat produsul final sa arate ca a fost facut de curand. A trebuit sa fac si un mic inel de reductie intre lentila si corpul celulei, din cauza diferentei destul de mari intre cele doua, inel pe care l-am lipit de lentila cu un adeziv care sa poata fi desprins oarecum usor in caz de nevoie. Corpul celulei va mai suferi modificari, in sensul scaderii in greutate si a capatarii unui design un pic mai frumos. O sa ma gandesc cum sa fac si o capa de roua mica in fata obiectivului, dar asta dupa ce soseste ocularul, ca sa vad in primul rand daca vor mai apare modificari la trenul optic.

Ajuns acasa, am asamblat piesele lunetei si am pus-o pe suportul cel nou de finder. Mai ramanea sa fixez pe Cass un pantof de cautator (pe care il aveam de multa vreme luat, tocmai pentru o astfel de situatie), ocazie cu care am mai desfacut inca odata primara telescopului.

Pozele de mai jos spun istoria zilei.

b (1)

Corpul finderului, celula obiectivului si obiectivul.

b (2)

Obiectivul cu inelul de reductie

b (4)

Celula cu lentila montata

b (5)

Celula infiletata pe corpul finderului

b (6)

Celula infiletata pe corpul finderului (2)

b (7)

Totul pus pe suportul cu inele, colimabil din suruburi

b (9)

Vedere finder dinspre ocular (care lipseste momentan)

b (11)

Suportul primarei de la Cass, demontat de pe tub

b (13)

Sistemul de prindere al primarei de la Cass

b (14)

Poza de familie

Cum am ramas cu un corp de finder fara obiectiv si ocular, este o alta poveste, pe care o voi prezenta in curand aici, dupa ce ajungem la final cu povestea de fata.

O editare mai tarzie, din 5 mai, ca sa nu mai deschid un topic pe acelasi subiect:

Aproape am terminat finderul pentru Cass. Fiindca obiectivul primit de la Alexandru avea o focala cu cativa cm mai maredecat obiectivul original, a trebuit sa fac o piesa de prelungire intre tubul vechi si ocularul cu reticol primit intre timp. Tot ce mai am de facut acum este sa sablez toate piesele de aluminiu facute de mine la strung (dupa sablare capata o textura extrem de frumoasda, matasoasa as spune, pe care vopseaua adera excelent) si sa vopsesc luneta cu negru mat de masina, din care am cateva tuburi. Rezultatul e multumitor.2016-05-05_2203592016-05-05_2205132016-05-05_220533

De jimao22 Publicat în ATM

Un nou membru al familiei telescoapelor

Am primit de la un prieten astronom, un cadou total neasteptat si extrem de apreciat de catre mine – un telescop. Este vorba de Cassegrain clasic cu oglinda principala de 150 mm (focala urmeaza sa o determin precis zilele urmatoare) facut in regim de ATM de catre o persoana foarte priceputa, dupa cum am putut vedea. Telescopul nu a fost folosit vreodata de catre prietenul meu si nici nu putea fi folosit, neavand un suport corespunzator de pus pe vreo montura si fiind si decolimat. De asemenea, focuserul era complet dereglat si cu jocuri mari. Cu toate acestea, nu am putut sa nu remarc tehnica si priceperea celui care l-a facut, in momentul in care am demontat complet telescopul, ca sa-l pun la punct. I-am facut rapid o sina Vixen pe freza (destul de scurta, dar atata material am avut) si am reusit sa-l colimez destul de bine dupa ceva sfortari si cercetari pe net. Urmeaza sa-i modific focuserul (sa aiba cursa mai lunga), sa-i pun un finder restaurat din bucati pe el si eventual sa-i fac niste diafragme la interiorul tubului.

Deocamdata pun cateva poze cu el, ca sa-l vedeti si voi asa cum arata acum, iar cand am sa-l desfac din  nou ca sa-l pun la punct definitiv, am sa fac iarasi niste poze cu el, pentru detaliile tehnice.

Cass-ul acesta este o scula care completeaza foarte bine ceea ce am pana acum: MN-ul este un telescop destul de rapid (F/5.25) si este dedicat pentru astrofotografie deep-sky, iar Equinox-ul cu reducator de focala este numai bun pentru poze de camp larg, tot deep-sky. Nu aveam  nimic potrivit pentru observatii si astrofotografie planetara/solara/lunara si noul telescop este sortit sa se ocupe de aceasta nisa in continuare.1b [1280x768]2b [1280x768]

Colimarea unui laser-colimator

Titlul de mai sus pare nefiresc, tinand cont ca un colimator este o scula ce serveste la reglajul fin al opticii unui telescop si prin definitie, ar trebui sa fie un standard de precizie si realizare.  Doar ca noi traim in lumea reala, unde lucrurile sunt departe de a fi perfecte, iar laser-colimatoarele nu fac exceptie. Cel putin cele pe care am pus eu mana…

Am avut nevoie de laserul meu de colimare acum o saptamana , cand Vali Grigore m-a rugat sa-l ajut sa-si regleze optica telescoapelor de la SARM, telescoape ce erau complet dereglate de la atata trambalare cu ele de colo-colo pe la actiunile facute de Vali mai mereu, cu energia sa debordanta.  Cert este ca in mijlocul operatiunilor de colimare, laserul din colimator  a refuzat sa mai mearga si a trebuit sa-l demontez complet ca sa-i scot bateriile. Aceasta operatiune l-a decolimat total (fusese colimat de mine cu vreo cativa ani in urma), asa ca urmare a acestui fapt, a trebuit sa reiau intreaga operatiune de colimare a colimatorului. Ocazie cu care am zis ca poate este cineva interesat cum se face acest lucru.

Laserul meu este un Telescope Service produs in Taiwan de GSO, deci este relativ ok.

1a

Principiul colimarii laser-colimatorului este acela de a-i fixa axa optica pe o directie data, fixa si de a roti corpul cilindric al sau cu laserul pornit. Daca raza laser nu coincide cu axa mecanica/optica a colimatorului, atunci raza noastra va descrie un cerc, ca baza a unui con cu varful in colimator. Pentru a detremina acest lucru cu precizie, e nevoie ca intre colimator si peretele pe care se face proiectia, sa fie o distanta suficient de mare (10-15 m).

0a

O alta conditie este sa fixam axa mecanica (ce urmeaza sa devina si cea optica) a colimatorului nostru. Eu am facut acest lucru folosind o asa numita prisma – in cazul de fata, un cornier de aluminiu prins pe o bucata de lemn, prisma fiind fixata solid pe un suport stabil (in cazul meu am folosit menghina de la freza WABECO).

2a

3a

Am proiectat raza laser pe o foaie de hartie pusa pe peretele de la distanta si am notat cu markerul 3 puncte in care aceasta ajungea dupa ce roteam corpul laser-colimatorului in jurul axei sale cu un unghi oarecare. Ce urmeaza este geometrie de gimnaziu – se determina centrul cercului care trece prin cele 3 puncte, ca intersectie a mediatoarelor segmentelor generate de punctele respective.

5a

6a

4a

7a

Dupa ce determinam centrul cercului respectiv, reglam suruburile de colimare ale laserului pana cand aducem raza in centrul cercului determinat mai sus. In acel moment avem axa mecanica a laser-colimatorului identica cu axa optica a laserului si deci avem un colimator colimat la randul sau.

8a

Un tutorial si mai bun despre colimarea unui laser-colimator, gasiti aici : LINK

„Noi si cerul” despre „Un proiect frumos”

In vara, devreme (prin iunie) am fost invitat de Vali Grigore la Runcu la una din actiunile sale de popularizare ale astronomiei si acolo am avut ocazia sa vorbesc despre proiectul observatorului astronomic a lui George Vinturis pe care l-am intitulat si pe blogul meu si pe forumul de astronomie – Un proiect frumos. Emisiunea a fost difuzata in noiembrie 2015 la ColumnaTV si uploadata in arhiva de curand.

Aici aveti link-ul sau – Emisiunea „Noi si cerul”

Vizionare placuta!

Avatarurile astrofotografiei de camp larg

Asa cum aminteam inainte, am facut niste schimbari la observator. Luneta apocromata ce statea de (prea) multa vreme pe o montura azimutala la mine in dormitor, veghind orizontul, a luat locul telescopului de pe montura ecuatoriala din observator.

M-am lovit de multe ori de problema acoperiri unui camp mai larg decat ce puteam incadra uzual cu telescopul, pentru obiectele ceresti mai ample de pe cer, asta fara a folosi un mozaic (mozaicul nu este o procedura astrofoto pe care sa o fii utilizat pana acum). Luneta are un camp mai mare, nu exagerat insa. Pentru ca anticipam cumva mai demult aceasta problema, am cumparat de la Sabin (Dumnezeu sa-l ierte) acum vreo 2 ani, un reducator-corector de camp pentru refractoare avand focale intre 500 si 1000 mm ( aici link ). Functia de corectie de camp nu este una care sa ma preocupe in mod special in acest moment, deoarece cipul relativ mic al camerei mele, nu impune acest gen de corectie. Ce ma interesa insa era reducerea de focala, care se traduce printr-un camp vizual si mai larg. Din documentatie rezulta ca reducerea de focala este de x 0.75…x 0.80.

Aceasta schimbare era insa legata de cateva probleme.

(1) Luneta nu avea motorizare la focuser, ceea ce insemna implicit ca nu puteam folosi sistemul comandat remote. Rezolvarea am aratat-o in topicul precedent.

(2) incercarile mele initiale de a pune corectorul la luneta s-au soldat cu un esec, deoarece nu reuseam sa ajung cuplez toate elementele trenului optic, avand interpuse intre luneta corector-reducatorul impreuna cu roata de filtre.

Un week-end a fost rezervat constructiei unei reductii filetate (filete de M 0.75 si M1) intre reducator si roata de filtre (camera  se insurubeaza in mod natural in reducatorul de focala dar si in roata de filtre).

Odata rezolvate cele 2 probleme, ma asteptam ca totul sa mearga struna. Nu a fost sa fie asa,  problema fiind faptul ca nu reuseam ca ajung nicicum in focus cu camera.  Back-focus-ul nu era suficient…

rf1

rf2

Asa cum se vede in pozele de mai sus, fara roata de filtre aveam un back-focus disponibil de 43 mm. Roata de filtre in sine, avea doar 39 de mm. Teoretic, totul era bine! Cu toate astea, nu reuseam sa ajung in focus cu sistemul meu optic.

Am intrebat si eu pe forumul de astronomie, ca un baiat cuminte si fara experienta, iar niste baieti isteti de acolo m-au luminat in ce priveste greseala facuta. Trebuia sa schimb ordinea a doua elemente – sa pun intai roata de filtre si apoi reducatorul de focala. Alte reductii erau necesare, desigur… Fiindca timpul liber din cursul saptamanii il am destul de limitat, am asteptat un alt week-end si am facut si cea de-a doua reductie, in final totul ajungand sa arate ca in poza de mai jos.

rf3

Prima seara cu cer senin stabil a fost aseara, si fiindca la ora cand am inceput eu expunerile, Orion era intr-o pozitie nefavorabila vis-a-vis de acoperisul observatorului meu (asta e alta poveste, care va avea o rezolvare cat de curand, sper) – am ales sa pozez o tinta chiar mai mare, aflata in apropiere – Rosette nebula.

Intrucat graficul de ghidaj era foarte neprietenos (abia am reusit sa-l imbunez intrucatva dupa vreo ora de bibileala) – o alta problema ce necesita studiu si rezolvare, desigur – am apucat sa fac doar 3 expuneri de cate 600 de secunde in Ha, dupa care au venit norii.

Timpul de expunere a fost mic, dar cu toate astea am fost surprins sa vad cat de mult semnal am prins cu noua configuratie optica. Focala scurta e mai rapida si aduna fotoni mai repede, iar campul a fost perfect ca marime pentru aceasta tinta. Am sa revin cu o poza color dupa ce o sa treaca Luna si o sa reusesc sa fac mai multe expuneri prin toate filtrele narrowband.

rosette_ha_3x600_pi_stnonlin_852

Rosette nebula, 3×600 sec, Ha 7nm Baader, -15 grade senzor, Equinox 80+RF WO

 

Astrodon sau Baader, luneta sau telescop

Problema calitatii filtrelor astrofoto a fost larg dezbatuta pe net, existand in general o parere pozitiva aproape unanima, vis-a-vis de filtrele ASTRODON, care reprezinta un high-end in domeniu. Ca revers al monedei, aceste filtre sunt extrem de scumpe, un set complet de astfel de filtre de 1.25″ – adica L, R, G, B, Ha, OIII, SII, eventual si niste filtre fotometrice – adica U, V, B, R, I  – costa in total 2490 $ – ceea ce este enorm pentru bugetele, in general limitate, ale astronomilor amatori.

Eu am momentan un set complet de filtre Baader, adica UvIr-cut (L), R,G,B, Ha[7nm], OIII [8.5nm] si SII [8nm] de care sunt foarte multumit, in principal datorita raportului foarte bun intre calitate si pret. Filtrele sunt parfocale, ceea ce imi creaza mari avantaje in ce priveste refocalizarea sistemului optic dupa fiecare schimbare de filtre.

Dorinta de mai mult si mai bine insa, depaseste uneori dorinta de confort din zona in care ne aflam, asa ca pornim uneori la drum catre teluri nebunesti. Asa se face ca vazand review-urile de pe net vis-a-vis de subiect, am inceput sa visez… Primul filtru avut in vedere de mine in acest sens a fost filtrul OIII. De ce? Pentru ca filtrul OIII de la Baader este foarte sensibil la lumina Lunii (1) si fiindca produce halouri in jurul stelelor luminoase (2). Ca sa nu mai vorbim de raportul semnal / zgomot mult imbunatatit la un filtru cu banda de trecere mai ingusta (3). Achizitia de filtre ASTRODON la pret redus nu e o treaba usoara, dat fiind faptul ca acestea ies foarte rar la vanzare, neexistand altceva mai bun cu care sa poata fi inlocuite. Asa ca cei care le vand, fie ies din astrofotografie, din varii motive, fie vand ceva ce au mostenit si nu stiu cat valoreaza.

Am avut sansa sa gasesc la vanzare un astfel de filtru intr-un moment cand am si dispus de ceva fonduri ce puteau fi dirijate inspre zona de astronomie – este vorba de filtrul OIII [5nm] de 1.25″. E drept ca cel de 3 nm este mult mai bun (dar e cu 50% mai scump), insa am fost extrem de multumit si asa. Este un prim pas pe care l-am facut in directia aceasta si sper din toata inima ca anul acesta, daca sunt sanatos si lucurile merg bine, sa ajung sa am un set complet de filtre ASTRODON, macar pe zona de narrowband. Filtrul o sa ajunga la mine in circa 2-3 saptamani, moment in care am sa fac si un test comparativ cu filtrul OIII de la Baader, asta ca sa exemplific si aici ceea ce se spune pe net despre acest subiect.

20160128_121250_resized [1280x768]

20160128_121315_resized [1280x768]

Tot zilele astea, fiind un pic mai liber si avand dispozitia necesara, am reusit sa pun cel de-al doilea motor pas-cu-pas pe care il aveam (de la LUNATICO ASTRONOMIA), la luneta EQUINOX 80 din dotare, folosita extrem de rar in ultimii 2 ani. Am hotarat ca a venit momentul sa fac o schimbare pe montura si sa fac niste poze in urmatoarea perioada avand la dispozitie luneta, impreuna cu corector-reducatorul de focala pe care l-am cumparat acum 2 ani de la Sabin si pe care nu l-am folosit niciodata pana acum.

2

1

4

3

 

Statia meteo (II)

Statia meteo este parte esentiala a automatizarii observatorului, fiindca cel mai mare pericol pentru observator si echipamentul dinauntru, ca si unitate de lucru autonoma si independenta, il reprezinta schimbarea vremii si in caz extrem – ploaia – care poate incepe in timp ce noi ne facem somnul de frumusete.

Deci statia meteo si programele subsecvente trebuie sa dea semnal monturii sa parcheze si acoperisului sa se inchida atunci cand vremea se strica (apar norii pe cer). Pentru asta, un senzor de infrarosu (MLX 90615) vizeaza cerul si-i masoara acestuia tot timpul temperatura. Cerul senin are o temperatura (masurata in IR) mult mai mica decat cea ambientala in tip ce norii au temperatura foarte apropiata de cea a mediului inconjurator. Masurand aceasta diferenta, statia meteo poate surprinde diferentele subtile intre un cer perfect senin, usor innorat, partial innorat sau noros. In plus, senzorul de umiditate (DTH22) permite determinarea punctului de roua in corelatie cu temperatura ambientala, astfel ca putem sa folosim aceasta informatie de exemplu ca sa pornim incalzitoarele anti-roua de pe telescop.

Asa cum spuneam in postul meu din 22 noiembrie, pentru a realiza acest lucru, mai multe programe lucreaza impreuna si punerea acestora cap la cap si interconectarea lor este o treaba destul de complicata (cel putin pentru mine).  Mai jos este figurata schema bloc a programelor ce concura in a face functionala automatizarea observatorului, asa cum este ea la mine.bloc soft final

Dupa cum se vede, statia ARDUINO achizitioneaza datele (temperatura IR, temperatura ambianta si umiditatea) prin programul scris in limbajul propriu al ARDUINO, foarte apropiat de C++. Datele sunt livrate apoi unui alt soft, scris in VisualBasic, care produce pe ecran graficele de temperatura si punct de roua, dar mai mult, trimite comenzi corespunzatoare unor mici scripturi scrise tot in VB, care interactioneaza cu EQMOD pentru a comanda montura (pentru parcare – 1) si cu softul SELETEK-ului, printr-o subrutina externa , pentru ca acesta sa inchida releul care actioneaza inchiderea acoperisului glisant (2).

Diagrama montajului electronic al statiei ARDUINO este prezentata mai jos (a fost facuta folosind programul Fritzing).

ARDUINO meteo

In principiu, programul de control al ARDUINO si cel pentru interfata grafica vor fi facute publice de autor – Radu Gherase – pe site-ul sau, atunci cand versiunea finala va fi gata, moment in care voi face si eu adaugirile de rigoare aici, pentru cei care sunt interesati sa-si faca si ei asa ceva.

De jimao22 Publicat în ATM

Regele a murit – traisca regele!

Azi am demontat motorul vechi de la observator. Au disparut odata cu el o multime de fire de pe peretii observatorului – intrerupatorul de comanda manuala, firul de alimentare, firul care ducea la yala electromagnetica (de care nu mai este nevoie acum) precum si yala in sine. Totul arata mult mai curat acum (in sensul de mai putin aglomerat) si de sarbatorile astea, daca vremea va fi la fel de blanda, o sa curat peretii care au ramas de vopseaua alba care se exfoliaza si o sa-i vopsesc cu grundul special pentru tabla zincata, ce are culoarea maro – care o sa si ramana culoarea de fond a interiorului. E o culoare calda, inchisa, mata si chiar imi place.

Motorul  trebuie sa ajunga acum la Costinesti la George, ca sa-l montez impreuna cu tot ce a mai ramas de facut. Practic as dori cand plec de la el data viitoare, sa-i las un observator operational cu care sa inceapa indata sa faca observatii si poze.

Motorul cel nou de la mine si-a intrat pe deplin in sarcini si functioneaza ireprosabil. Deci „regele a murit -traiasca regele!”

vechi (1)

vechi (2)

De jimao22 Publicat în ATM

De ziua mea…

Astazi a fost ziua mea. In mod normal nu as fi acordat mare atentie acestui eveniment, fiindca nu mai sunt copil sa astept cadouri si la varsta mea, nu mai e motiv de bucurie ca a trecut inca un an. Dar varsta este totusi un jalon fiindca azi am implinit 50 de ani. Am trecut la categoria „varstnici” si sigur nu ma mai angajeaza nimeni de acum!

Fiindca am fost foarte detasat in aceasta zi si cum se apropie si sfarsitul de an, mi-am rezervat ziua sa fac multe din lucrurile pe care mi le propusesem demult sa le fac, dar nu le-am facut din lipsa cronica de timp. Deci azi am montat cremaliera sub acoperis, am montat limitatoarele de cursa pe cremaliera (o sarcina aparent usoara dar foarte dificila), am decuplat motorul cel vechi ca sa pot face probele de mars cu cel nou, am facut conexiunile in cutia cu relee ale SELETEK-ului pentru ca motorul cel nou sa fie conectat si la computerul din observator si am dat drumul „monstrului”…

Prima observatie este ca motorul cel nou are o forta imensa!!… Neavand (inca – fiindca Matei s-a apucat de conspectat in acest sens) soft-start sau soft-stop, pornirea motorului zguduie tot observatorul. Noroc ca acesta e facut bine si structura de lemn este prinsa peste tot cu buloane filetate, iar placile de izopan rigidizeaza si ele structura de lemn.

A doua observatie este ca Matei a facut o treaba pe cinste cu controlerul! Motorul cel vechi era si el comandat de SELETEK insa intr-un mod foarte nepractic si imposibil de introdus in vreo rutina de automatizare, deoarece pentru a deschide sau inchide acoperisul, trebuia sa apas „butonul” din panoul de comanda al SELETEK-ului ca si cand as fi dat un impuls – adica sa dau ON urmat apoi imediat de OFF. In acest fel nu aveam nici un control asupra pozitiei in care se afla acoperisul, fara a avea o camera video care sa-mi confirme asta (1) si nu puteam folosi nicidecum rutinele din VisualBasic pe care mi le-a facut Marian Achim ca sa comand acoperisul (2). Acum pot porni din nou la drum cu epopeea automatizarii observatorului.

Constat ca observatorul meu devine tot mai mult o opera colectiva. Eu am facut constructia si marea majoritate a lucrarilor anexe, fie ele mecanice sau electrice, dar sunt co-autori pana acum:

– Marian Achim cu partea de retea, configurare a SELETEK-ului, rutine VB de comanda automata via SELETEK pentru acoperis,

– Matei Conovici cu senzationalul sau controler

– Radu Gherase cu a sa la fel de senzationala statie meteo pe baza de ARDUINO, care nu numai ca face achizitii de date meteo, dar va face la un moment ulterior si legatura cu SELETEK-ul pentru a-i comanda acestuia inchiderea acoperisului cand conditiile meteo devin nefavorabile.

Toti cei de mai sus sunt astronomi amatori, fiecare din ei avand propriul sau observator astronomic – primul la Tismana, al doilea la Ostrov si cel de-al treilea la Valenii de Munte.

Am facut un filmulet cu probele de la noul motor de la observator.

 

De jimao22 Publicat în ATM

Habemus Statie Meteo

Asa cum spuneam mai demult intr-o postare aici, am inceput lucrul efectiv la ultima parte importanta a automatizarii observatorului meu, cu ajutorul a doi prieteni astronomi, care si-au pierdut din timpul lor pretios ca sa ma ajute pe mine sa duc aceasta sarcina la bun sfarsit.

Primul – Matei Conovici (cmatei pe astronomy.ro) – m-a ajutat sa repar motorul cel nou de la observator, mult mai puternic si avand un controler conceput special ca sa interactioneze armonios cu SELETEK-ul meu. Intre timp, de cand am avut ultima intalnire cu Matei, am facut partea ce-mi revenea la motor pentru ca acesta sa devina functional: am montat placa controlerului in interiorul carcasei motorului, am facut legaturile dintre controler si motor / controler si alimentare / controler si butoanele de actionare si comanda, am montat motorul in observator pe suportul facut si montat anterior si am montat cremaliera pe bara de teava de otel rectangulara ce o va sustine fixata de acoperis. Ultimul lucru ce trebuie sa-l mai fac este sa montez efectiv cremaliera pe acoperis (am nevoie de o zi de lucru fara ploaie pentru asta), sa montez si sa reglez piesele ce vor seta capetele de cursa ale acoperisului si sa leg noul motor la releul de comanda al SELETEK-ului pentru actionarea automata a acoperisului. Totul e fezabil si sub control (adica ma descurc de aici incolo), ultimul si ultimul lucru ce trebuie facut fiind de a demonta motorul vechi care urmeaza sa ia destinatia observatorului lui George Vinturis de la Costinesti.

262 [1280x768]

264 [1280x768]

267 [1280x768]

Al doilea – Radu Gherase (radug pe astronomy.ro) – m-a ajutat cu statia meteo, care a deveni acum realitate. Am sa detaliez un pic acum despre aceasta statie, ce are la baza un proiect open-source de pe STARGAZERS LOUNGE si un Arduino Uno impreuna cu cativa senzori.

Statia are la baza o placa ARDUINO UNO la care sunt conectati cativa senzori. In momentul de fata acestia sunt un senzor MLX pentru detectia in infrarosu a norilor si un senzor de umiditate/temperatura DHT22, care face corelatia intre temperatura ambientala si cea a cerului (detectata de MLX) pentru a vedea daca sunt sau nu nori pe cer si care face de asemenea predictia punctului de roua. Schema este foarte simpla si am sa o prezint mai tarziu aici, mult mai complexe fiind programele care gestioneaza statia. Spun programele, intrucat sunt doua programe care lucreaza integrat ca sa obtina rezultatul vizibil in poza de mai jos:

interfata statie meteo20151122_214220 [1280x768]

Unul este programul care este incarcat in ARDUINO si care scoate de la senzorii externi datele de temperatura cer / temperatura ambianta / umiditate, scris intr-o varianta simplificata de C++ si al doilea program este cel care prezinta datele livrate de primul intr-un grafic care poate fi citit si arhivat astfel incat sa avem o situatie clara pe ecran – scris fiind in Visual Basic. Datele respective pot fi folosite mai departe de computerul care controleaza telescopul pentru a  da comenzi SELETEK-ului ca in caz de urgenta, sa parcheze telescopul si sa inchida acoperisul.

Programul este acum instalat pe computerul observatorului si placa ARDUINO impreuna cu senzorii functioneaza astfel incat sa vad intr-o perioada de timp oarecare daca sunt probleme in functionare. Am discutat cu Radu despre imbunatatirile ce urmeaza sa le facem la statie si programe si ele vor cuprinde (1) un grafic al punctului de roua, (2) un grafic separat pentru umiditate, (3) un span al timpului in care se face citirea pe ecran (acum se vad ultimele 3 ore de citire de date, dar vreau ca acest interval de timp sa poata fi setat de utilizator), (4) adaugarea unui senzor de ploaie – just in case, (5) adaugarea unui senzor de lumina – care sa dea posibilitatea automatizarii telescopului si cu lumina ca si parametru de comanda (de exemplu – rasare soarele, se inchide acoperisul automat si se inchide totul, sau facem poze deep-sky, apare luna si ne strica joaca, se inchide acoperisul si se inchide totul, etc.).

Sunt aproape de a incheia o noua etapa in istoria observatorului meu si ma bucur de asta. Sper sa imi ramana si timp ca sa si folosesc ce am si voi avea, la maxim, ca sa obtin si rezultate palpabile si folositoare.

 

De jimao22 Publicat în ATM

Un week end plin !

Week-end-ul ce tocmai a trecut l-am petrecut in compania bunului meu prieten si coleg de pasiune, Matei Conovici, care a venit la mine vineri seara, ca sa terminam ce am inceput in primavara – repararea unui motor de poarta glisanta ce urmeaza sa doteze un acoperis de observator. Motorul cu pricina era stricat la partea de comanda si initial hotarasem sa-l repar si sa il dau lui George pentru observatorul sau din Costinesti, reparatia motorului urmand sa fie contributia lui Matei la acest proiect comun al forumului de astronomie. Doar ca intre timp lucrurile s-au schimbat. In primavara trecuta am dublat periile de etansare de jur imprejurul acoperisului meu glisant de la observator si motorul meu de poarta de garaj dintr-o data nu a mai facut fata la efortul suplimentar, oricat de mult i-am reglat forta. Asa incat am hotarat ca motorul ce urma sa fie reparat de Matei, sa-l opresc eu, fiind mult mai puternic, iar motorul de la acoperisul meu sa il dau lui George.

Matei este un mic-mare vrajitor in ale electronicii si automaticii – m-am convins de asta. A proiectat controlerul motorului conform cu specificatiile mele, de la zero. Schema electronica, circuitul imprimat, programul de comanda – toate au fost facute custom-made. Vineri seara am stat de vorba pana la 3 dimineata si nu am facut decat planuri si am discutat politica la o sticla de vin. Dar sambata am lucrat la motor – el la partea electrica / electronica / de programare, iar eu la partea mecanica – suportul motorului din observator si sina de fixare a cremalierei (inca in lucru). Sambata spre duminica noaptea, tot pe la 3 dimineata, treaba era gata in ce-l priveste pe Matei. Mi-a dat un motor perfect functional la care eu trebuie doar sa-i mai pun niste butoane potrivite pe un panou de comanda ce urmeaza sa-l fac, urmand ca eu sa termin partea mea cu cremaliera si limitele de cursa precum si montajul pe acoperis / in observator a ansamblului.

motor in lucru 1

Motor in lucru (1)

motor in lucru 2

Motor in lucru (2)

suport motor

Suport motor pe linia de asamblare

suport motor montat 2

Suport motor nou montat in observator (1). Se observa vopseaua de pe peretii observatorului, care s-a scorojit datorita tablei zincate (vopsirea pe zinc necesita grund special).

suport motor montat 1

Suport motor nou montat in observator (2). Se vede ca peretele din fata este deja curatat si dat cu grund special de zinc. Toti peretii urmeaza sa aiba aceeasi soarta.

De jimao22 Publicat în ATM

Statia meteo devine realitate

La sfarsitul anului trecut am fost cooptat intr-un proiect ce urmarea sa faca observatii asupra asteroidului „Romania”, proiect coordonat si demarat de Adrian Sonka si Mirel Barlan. Un numar de observatoare urma sa faca observatii asupra traiectoriei acestui asteroid, care era intr-o pozitie foarte buna relativ la Terra si la tara noastra la inceputul anului curent. In noaptea in care eram eu de „straja” la asteroid, o pacla destul de densa a invaluit cerul, astfel ca a fost imposibil sa vedem ceva (sesiunea de observatii se facea avand deschisa o sesiune in Google Hang-out), asa ca nu am reusit sa aduc vreo contributie personala acestui proiect.

Insa cu aceasta ocazie l-am cunoscut pe Radu Gherase, membru al astroclubului Bucuresti, proprietarul unui observator controlat remote, plasat la Valenii de Munte si un foarte bun astronom, care nu se multumeste doar cu poze frumoase, asa ca mine, ci a intrat si in domeniul cercetarii  astronomice, prin studii de fotometrie si spectroscopie la nove si stele variabile.

Radu lucreaza in IT si este foarte priceput – dovada faptul ca si-a construit singur o statie meteo bazata pe Arduino careia i-a adaugat o interfata grafica foarte utila si frumoasa, comparabila cu programul similar de la LUNATICO. Din discutiile avute atunci, Radu mi-a promis ca ma ajuta sa duc si eu la bun sfarsit statia mea (la care recunosc ca nu am mai facut nimic de foarte multa vreme). Lipsa timpului liber – si la mine si la el – a facut sa ne sincronizam greu programele, dar acum 3 saptamani, Radu a venit pentru prima data la mine si cu aceasta ocazie ne-am si cunoscut personal.

Vizita a fost scurta si la obiect – i-am dat placa ARDUINO a mea impreuna cu senzorii luati din timp pentru acest proiect – MLX-ul de infrarosii (pentru nori), DTH22 pentru temperatura-umiditate si cei doi senzori magnetici – urmand sa faca testele cu ele si sa faca niste mici modificari la program, care sa il faca sa se plieze pe ce am eu la observatorul meu – in speta controlerul SELETEK.

Azi l-am reintalnit pe Radu si am facut primele probe la mine pe calculator. Concluziile si cerintele mele (sunt cam nesimtit aici) le-am sintetizat si vinerea sau sambata viitoare o sa am (sper) o statie meteo perfect functionala. Abia astept!…

Radu este un tip extrem de generos si a spus ca dupa ce termina proiectul la mine, o sa puna pe blogul sau programul (open-source) si schemele, astfel incat oricine sa poata sa-si faca o statie identica. Cu acordul sau, bineinteles, voi face si eu acelasi lucru aici, in speranta ca si altii vor incerca sa faca ceva similar candva.

In paralel, tot saptamana viitoare, o sa vina si Matei Conovici sa ma ajute sa pun motorul cu cremaliera (pe care l-a reparat pentru mine) la acoperisul observatorului. Motorul curent nu mai face fata de cand am dublat periile de etansare dintre acoperis si pereti, asa incat acest din urma motor va deveni disponibil pentru observatorul lui Cubix de la Costinesti.

De jimao22 Publicat în ATM

Un proiect frumos (III)

Ar fi trebuit sa fiu mai activ pe propriul meu blog insa viata e prea rapida si timpul avut la dispozitie nu-mi da voie. Am sa fac un extrem de mic rezumat al evolutiei lucrarilor de la observatorul lui CUBIX, folosindu-ma de imagini postate deja in alta parte.

Am inceput lucrul efectiv  in 6 noiembrie 2014, cu ocazia unui drum ce il aveam de facut la Constanta. A fost ocazia in care l-am cunoscut personal pe George, beneficiarul actiunii noastre, dar si pe Mihai Stancu, cel mai important sponsor (de pana acum) al proiectului. Am lucrat la observatorul lui George pana acum efectiv 8 zile, cu ajutor din partea a 3 oameni adusi de Mihai ca sa facem operatiunile grele, de betoane si cu ajutorul prietenilor mei constanteni – Liviu si Razvan. Cele 8 zile au insemnat 4 drumuri la George, in decurs de 10 luni. Nu am putut sa fac mai mult, distanta relativ mare si timpul meu foarte limitat impiedicandu-ma din pacate.

O istorie foarte detaliata a intregii desfasurari a evenimentelor se poate vedea aici, updatata pana la zi. Nu are rost sa reiau aici ce am postat inca odata in alta parte. Cei care vor sa vada ce am facut pana acum, pot vedea pe forumul romanesc de astronomie, mai exact aici –  FORUM UN PROIECT FRUMOS .

De jimao22 Publicat în ATM

Motor „nou” – in plan la observator

A sosit momentul sa incerc (spun incerc – deocamdata) sa schimb motorul de la acoperisul observatorului cu un altul, gandit pentru porti glisante de curte. Doua sunt motivele importante ce m-au determinat sa fac acest lucru. Aveam nevoie de inca un motor pentru observatorul lui George (CUBIX) – vezi „Un proiect frumos” (1) si aveam nevoie de un motor cu putere substantial marita la observatorul meu, datorita periilor suplimentare de etansare pe care le-am pus acolo, care fac ca forta de frecare intre acoperis si peretii observatorului meu sa creasca peste pragul la care actualul motor face fata (2). Am plecat la drum avand un motor de poarta glisanta de curte „beteag”, ce avea controlerul stricat (sau mai curand un contact prost in acesta, cum s-a dovedit mai tarziu). Mai aveam de asemenea si promisiunea lui Matei Conovici (cmateiastronomy.ro) ca ma va ajuta sa fac acest motor cu cremaliera, sa mearga la loc. M-am intalnit ci Matei cu cateva luni in urma cand i-am dat motorul si i-am explicat in detaliu ce vreau. Matei e un mare meserias, si cand spun asta nu exagerez cu absolut nimic. A proiectat un controler nou de la zero, avand in vedere ce specificatii se cereau si apoi l-a executat fizic. Week-end-ul trecut ne-am intalnit la mine. Scopul a fost sa testam motorul astfel refacut si sa ne petrecem o noapte la stele. Noaptea a fost senina si fiind luna noua, am facut expuneri la o nebuloasa ce necesita timpi mari de expunere in luminanta si contrast mare – vDB141. Pana dimineata am facut 22 de expuneri de 600 de secunde, dar simt ca mai am nevoie de cel putin inca pe atatea, fara sa socotesc culorile. A doua zi ne-am trezit pe la 9 si Matei a facut ultimele preparative – cateva lipituri, legaturi electrice intre placa si motor si a finalizat programul care controleaza motorul. La final totul a fost functional. Ne-am gandit apoi cum integram noul motor cu SELETEK-ul si am ajuns la concluzia ca mai e un pic de lucru. Asa ca mai e de lucru la motor pana sa fie schimbat. Carcasa motorului a ramas la mine ca sa fac un suport pentru el si sa ma gandesc cum voi face partea mecanica a noii actionari, dat fiind faptul ca este complet diferita de ce aveam pana acum. Nu am inca poze sau filme sa va arat, dar promit ca cu prima ocazie am sa pun ceva aici.

De jimao22 Publicat în ATM

Un site interesant – constructia unui dom de spuma (polistiren expandat)

Navigand aiurea pe net, am gasit ceva foarte interesant, care merita a fi mentionat aici, ca si bookmark personal sau ca si link interesant pentru cine vrea sa-si faca un observator tip DOM cu bani putini. Este vorba de a face un dom din suprafete plane, utilizand de exemplu un astfel de calculator – http://www.desertdomes.com/domecalc.html si aceasta tehnica – http://starshed.net/obs/index.htm .

Mai exact aici.

De jimao22 Publicat în ATM

Managementul cablurilor

Am luat hotararea sa transfer si pe blogul meu multe din postarile facute pe forumul de astronomie. Multa lume nu este afiliata forumului si in plus, asta este blog-ul meu. Este un jurnal, unde vreau sa-mi centralizez toate ideile si actiunile legate de astronomie pe care le-am avut de-a lungul timpului, de unde sa le revad cu usurinta, sa-mi aduc aminte de ele si sa le leg de eventuale viitoare actiuni.

Deci, astazi am sa aduc aici discutia despre managementul cablurilor, facut pentru telescopul de la observator. Desi suna cam pompos, termenul chiar exista si este des folosit.
Managementul cablurilor face referire la un aspect important si demn de luat in calcul de astrofotografi – multitudinea de cabluri care fac legatura intre telescop si exterior. Pe masura ce sunt mai multe, ele devin o piedica serioasa in calea obtinerii unui tracking decent. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca pe intuneric, daca nu sunt aranjate cum trebuie, cablurile se pot agata de suruburi sau alte „excrescente” de pe montura sau din imprejurimi, putand sa duca la accidente grave, care sa pericliteze siguranta echipamentelor.
Am atasat o poza de telescop, gasit pe net, care m-a impresionat prin multitudinea firelor atasate, ca sa intelegeti despre ce e vorba.

post_19346_133877665092_140

 

Telescopul meu nu era departe de cele din pozele de mai sus, asa ca problema m-a preocupat in mare masura.
Am gasit insa o solutie neasteptata mergand prin magazinul de bricolaj „Le Roy Merlin” din Bucuresti. Din pacate este singurul loc in care am vazut asa ceva, dar nu exclud sa se gasesca si altundeva.
Este vorba de un tub flexibil foarte interesant, care poate strange in interior o multime de cabluri, lasandu-le in acelasi timp sa alunece unul pe langa altul, ceea ce este foarte important in cazul nostru, montura fiind in miscare si cablurile miscandu-se si ele diferential.
Chestia asta e turceasca, dar este foarte buna. Am luat doua si le-am taiat cat am avut nevoie si pot spune ca montura se misca excelent dupa ce am bagat cablurile pe tubul asta. Am folosit bucati din el ca sa prind impreuna si cablurile de alimentare de pe podea precum si cablurile USB sau UTP care mergeau catre calculator.

1_501  2_511

3_153  4_213

5_2_102  6_121

7_269

Problem solved.

De jimao22 Publicat în ATM

Un mic proiect de upgrade

Am de gand sa fac un mic upgrade la set-up-ul curent, fiindca asa cum spuneam mai deunazi, tot ce pot face in perioada urmatoare este sa umblu la „fine-tuning” – mici interventii necostisitoare cu rezultate spectaculoase.

Asa cum stiti probabil – iar daca nu, va spun eu acum – camera de ghidaj pe care o am, QHY5II-L mono, este o camera cu senzor CMOS neracit. Senzorul ca si electronica camerei sunt foarte bune, camera per ansamblu fiind ultrasensibila, comparabila cu (mai buna decat) LODESTAR, care are un senzor CCD. Dar faptul ca are un senzor neracit, o face sa aiba un zgomot termic care in anumite conditii ii scade sensibilitatea. O solutie de a raci acest senzor este de a folosi asa numita tehnica a „degetului rece” -cold finger. Despre ce e vorba? Pe spatele senzorului CMOS se lipeste un bloc dintr-un material de inalta conductivitate termica – aur (ha, ha, ha !!), cupru sau aluminiu care sa faca legatura intre senzor si capacul de aluminiu din fundul camerei, care devine in acest fel un radiator de caldura. Este o metoda de racire pasiva (exista si metode de racire activa, cu element Peltier) ieftina, usor de implementat (cum se vede din pozele urmatoare) si ale carei rezultate se vad tot in pozele de mai jos.

Tin sa subliniez ca nimic din pozele de mai jos nu-mi apartin ci sunt preluate de aici , eu urmand sa fac acei pasi in zilele care urmeaza si sa va spun ce rezultate am obtinut.

QHY5_back_1

Asa arata placa electronica a camerei, cu senzorul CMOS vizibil pe centru (spatele sau), unde se va lipi blocul termoconductiv din aluminiu sau cupru.

finger1 cam asa trebuie sa arate blocul termoconductor, „the cold finger”

QHY5_back_2blocul lipt pe CMOS si dat cu pasta termoconductoare pe capatul opus si pe capacul exterior al camerei.

histogram1    dark1

Un dark si histograma aferenta inainte de upgrade.

histogram2     dark2

…si dupa.

Va urma…

UPDATE TARZIU:

Am facut piesa inca din luna in care am publicat articolul asta, numai ca dupa ce am facut-o, am observat ca nu este pentru camera mea… Este pentru QHY5 – varianta veche, care este foarte asemanatoare cu SSAG-ul de la ORION, unde cip-ul este plasat asa ca in pozele de mai sus. La mine nu se poate, decat cu interventii de natura sa pericliteze integritatea camerei, asa ca nu ma incumet sa fac vreo schimbare de acest gen acolo. Poate voi incerca vreodata sa fac un element Peltier care sa inglobeze toata camera (e mica) pentru a reduce zgomotul mai ales in timpul verii.

Deocamdata e un proiect abandonat in fasa. Sorry…

De jimao22 Publicat în ATM

Un proiect frumos (II)

Am sa continui aici saga celui de-al doilea observator pe care incerc sa-l fac fiindca intreaga poveste merita istorisita si altora spre luare aminte despre ce inseamna solidaritatea umana. Acea solidaritate pe care multi dintre noi o neaga si o pun la lipsurile poporului roman.

Inceputul acestui proiect (cum imi place sa-i spun) a venit intr-un mod neobisnuit. Ma conversam cu George pe net lucrand la procesarea unor subiecte astronomice, cand imi spune ca unul dintre membrii forumului de astronomie (katran) i-a daruit montura EQ5 motorizata, pe care acesta din urma tocmai o cumparase. George se intreba ce telescop ar merge pe montura respectiva, dat fiind faptul ca el avea doar luneta facuta de el. L-am intrebat ce bani are si mi-a spus „250 de lei”. Cu o asa suma, montura era inutila. Era pacat de gestul frumos al marinimosului nostru coleg de pe forum, daca George nu ar fi reusit sa aiba ceva mai bun de pus pe montura.

Primul gand care mi-a venit atunci, a fost sa pun si eu o mica suma de bani peste cei 250 de lei ai sai si sa incerc sa-l ajut sa-si ia un telescop cat de cat rezonabil. Nu era nimic semnificativ de vanzare pe forumul nostru si prima idee care mi-a venit atunci a fost sa-l sun pe prietenul meu Mihai Boaca (theogon). Stiam ca are mai multe telescoape si cel putin unul dintre ele era foarte putin folosit – acela pe care il vandusem eu cu cativa ani inainte – un Celestron OMNI XLT 150. Un telescop foarte bun, cu o optica mai mult decat decenta si care ar fi fost ideal pentru prietenul nostru. Asa ca l-am sunat pe theogon, spunandu-i despre ce e vorba. Mi-a spus un pret (apropiat de cel cu care ii dadusem eu telescopul) si am inceput sa fac socotelile. Banii nu ar fia ajuns, cu toata sponsorizarea pe care as fi facut-o si eu la vremea respectiva, asa incat l-am sunat inca odata pe Mihai (theogon) si l-am rugat sa mai lase ceva din pret, simbolic, explicandu-i situatia beneficiarului tranzactiei pe care eu o „cumetream”.

Raspunsul lui theogon a fost magic (citez din memorie): „pai si cu banii de telescop si fara ei, tot sarac sunt, asa ca ce mai conteaza – o sa ii trimit baiatului telescopul, fara sa-i iau vreun ban”. Acela a fost momentul in care am hotarat ca trebuie sa fac mai mult decat as fi vrut si as fi putut sa fac (financiar vorbind) – si anume, sa ma implic in a organiza o strangere de fonduri, al carui scop final sa fie construirea unui echipament pe care George sa-l poata folosi in pofida handicapului sau.

Am stabilit cu precizie ce vrea sa fac – un observator care sa adaposteasca un set-up controlat remote – si cum voi incerca sa ajung la rezultat. Asa ca am hotarat ca primii oameni care vor intelege imediat despre ce e vorba si pe care va trebui sa-i abordez, sunt astrofotografii de pe forum – marea lor majoritate fiind prieteni cu mine, din taberele de la Lisa. Am avut cred si un mic ascendent in fata lor, in sensul ca fiind organizatorul celor 2 tabere de astronomie ale forumului, incheiate cu bine, oamenii au avut incredere ca voi face ceea ce zic ca fac.

Lista odata facuta, au aparut instantaneu si primele rezultate. Am fost uimit ca din lista mea, 80% din cei abordati au raspuns pozitiv, fie cu sume de bani (fiecare cat a putut sa dea), fie cu echipamente (cei care nu au avut bani, dar au vrut sa contribuie cu ceva neaparat), fie cu materiale necesare constructiei observatorului propriu-zis sau fie au pus direct osul la munca (asa cum au facut prietenii mei ne-astronomi din Constanta, Zaher si Leka). Au fost, desigur si dezamagiri notabile, dar le pastrez pentru mine. Asa cum spune preotul la biserica – acestia nu au putut din cauze binecuvantate. Asa trebuie gandit in astfel de situatii – nu trebuie judecat nimeni…

Am sa-i enumar aici pe cei care au contribuit la proiect, fiecare dupa puteri, fiindca merita ca macar atata lucru sa fac si eu pentru ei:

  • Gabi Niculae (katran)
  • Mihai Boaca (theogon)
  • Lucian Hudin (auriga)
  • Marian Achim (achy1978)
  • Emil Fruntelata (emilf)
  • Emil Pera (psemil)
  • Matei Conovici (cmatei)
  • Gabriel Corban (URANUS 7)
  • Gabi Dancanet (gabi)
  • Ovidiu Vaduvescu (ovdiuv)
  • Maximilian Teodorescu (BMB)
  • Iosif Bodnariu (Iosif)
  • Sorin Sfartz (so999)
  • Simona … ()
  • Ionut Gomoescu (JohnG)
  • Adrian ….(adrian.b)
  • Vlad Niculescu (vlad)
  • Marius Dinga (dmtr69)
  • Alexandru Savin
  • OPTICSTAR UK
  • Mihai Stancu (pmstancu)
  • George Balan (george_b)
  • Sabin Fota
  • Victor Inceu (iqarmy)
  • Costin Sprianu (mak)
  • Nicolau Cristian (Kirk Spock)
  • Razvan Zaharia (Zaher)
  • Liviu Leca (leca)
  • Mihai Leahu (mihai leahul)
  • Catalin Dumitru
  • Catalin Fus
  • Catalin Paduraru
  • Flavius Gligor (red.giant)
  • Andrei Rosca (andreirosca1967)
  • (Manu72)
  • (OvidiuM)
  • Liviu Stoian (StarChild)
  • Andrei Juravle (keppler)
  • Tavi Blagoi (Erwin)
  • Cristi Herghelegiu
  • si cu voia voastra, Cristi Danescu (eu – jimao22)

Sper ca nu am uitat pe cineva si daca am facut-o sa-mi fie iertat, a imbatranit mosul… O sa-mi aduc aminte si o sa corectez la vremea respectiva. Imi cer scuze si pentru numele incomplete din lista, am un lapsus, dar o sa corectez asta pe parcurs.

Deocamdata atat despre acest proiect, urmatorul post o sa fie despre cum au decurs lucrurile cu constructia si ce echipament am reusit sa avem dupa cateva luni de zile de la inceperea sa.

De jimao22 Publicat în ATM