Clona de Astrotrac (III) – primele rezultate

Asa cum spuneam in postarile mele precedente, ideea de la care am plecat in elaborarea acestui proiect a fost sa obtin o montura mica dar solida, cu care sa pot face poze neghidate la obiecte deep-sky, Luna si Soare cu un instrument potrivit ca marime (o luneta mica, un mak mic sau chiar un obiectiv foto transformat intr-un RFT – rich field telescope si care sa aiba adaugata si o camera corespunzatoare).

Telescopul avut la indemana a fost – asa cum se vede din pozele mele precedente – o luneta Omegon 66/400 (F/6) cu focuser de tip rack&pinion de foarte buna calitate (cu roti dintate cu dinti oblici), careia i-am atasat camera mea planetara ASI ZWO 174. In felul acesta am intentionat sa impusc doi iepuri dintr-o lovitura – chiar 3 (!). Adica:

  • sa pot avea inca o montura cu care sa pot folosi astfel in mod eficient echipamentul optic si de achizitie pe care il am
  • sa folosesc camera planetara pentru poze deep-sky, un experiment foarte incitant si provocator, cu rezultate nesperat de bune daca descoperi tehnica corecta de achizitie de imagini
  • sa pot sa mai ies in camp cu colegi de suferinta, atunci cand am chef, fara sa demontez telescopul mare de pe pilon – o treaba total contraproductiva si cu rezultate indoielnice odata ce exista un observator

Dupa primele iesiri la stele cu montura, mi-am dat seama ca sunt cateva lucruri foarte importante care trebuiesc rezolvate inainte de a avea ceva pretentii la poze frumoase. Primul dintre ele a fost sa fac rost de un dispozitiv de iluminare pentru luneta polara. Am gasit ceva corespunzator tot de la SkyWatcher – o piesa modulara care se potriveste oricarei lunete polare de EQ5/6/8.

iluminare luneta polara      20190407_172101_resized [1600x1200]

Daca punerea in pol este perfecta, se obtine un tracking foarte bun, cu stele rotunde – rotunjimea stelelor fiind un parametru masurabil, care ne poate da o idee despre cat de buna a fost punerea in pol sau cat de apropiata este viteza siderala de cea cu care urmareste montura bolta cereasca.

A doua piesa importanta in definitivarea monturii mele home-made a fost sa imi fac un dispozitiv care sa ma ajute la o focalizare cat mai exacta. Raspunsul la aceasta problema era simplu – o masca Bahtinov. Dar fiindca am vrut sa fie ceva extra, am facut o masca Bahtinov cu fire. Avantajul sau este ca pierderea de lumina este nesemnificativa, ceea ce duce la posibilitatea de a focusa pe stele foarte slabe (a) sau prin filtre foarte restrictive, gen H-alpha (b). Un mic studiu referitor la folosirea si fabricarea unei astfel de masca cu fire precum si rezultatele comparative intre o masca cu fire si una clasica, gasiti AICI.

20190407_172148_resized [1600x1200]

A treia piesa importanta in definitivarea acestui veritabil puzzle a fost introducerea unui regulator de tensiune intre sursa externa de 12 V si controlerul pe baza de ARDUINO care controleaza montura. Am observat la una dintre iesirile in camp ca atunci cand alimentam montura direct de la bateria masinii, montura nu mergea corect mai mult de 3…4 secunde, dupa care se oprea. Facand ceva verificari, am vazut ca desi tensiunea la bornele bateriei este de 13V in gol, ea scade la 10,5 v cand porneam montura. Asa ca am facut rost de un regulator de tensiune, care nu permite tensiunii sa scada sub un anume prag.

20190407_172431_resized [1600x1200]

Stabilizatorul este cel din cutia alba si butonul rosu face switch pe indicatorul numeric intre masura tensiuni de intrare si a celei de iesire.

Al patrulea element important de adaugat, a fost papucul pentru findere. Initial am facut la freza unul triplu, pentru a pune in paralel laserul / red-dot-finder-ul / finderul 9 x 60. Dar s-a dovedit a fi un pic exagerat si am revenit la papucul simplu pe care sta finder-ul optic, iar pentru laserul verde am facut la strumg un adaptor care imi permite sa il montez direct pe ocularul finderului optic si sa vad astfel exact unde puncteaza acesta (si prin extensie – luneta).

20190407_172256_resized [1600x1200]

Al cincilea element important a fost cumpararea unei surse de curent fiabile totusi, care sa tina suficient de mult in functiune un laptop, o camera CCD alimentata la 12V si cu racire (testele urmatoare) si evident montura, atunci cand o sa ies in camp cu acest set-up ultra-usor. Asa ca am comandat si primit o baterie LiFePo4 (litiu-fier-fosfat) de 155Wh de la Orion. Aceasta are 3 porturi USB de 5V,  3 porturi de 12V si o priza de alimentare de 220V (folosind un invertor miniatural probabil). Bateria asta este excelenta si ca un bonus, este extrem de usoara (1.5 kg).


 

Cam aici sunt acum cu stadiul acestei lucrari. Si fiindca toata munca nu si-ar avea sensul daca nu am face si treaba cu rezultatul ei, iata mai jos si cateva rezultate obtinute cu acest set-up home-made.

aliniere_polara_141

Punerea in pol – set-up instalat in observatorul personal langa telescopul mare

m81_82_5x90s_abe_mlt_ps_104

M81 si M82 – 5 x 90sec

m101_20x60s_abe_mlt_177

M101 – 20 x 60sec

m92_9x40s_resized_648

M92 – 9 x 40sec

m51_lin_102x40s_st_710

M51 – 102 x 40s

M51_detaliu

Detaliu M51

Nu trebuie sa mai amintesc ca toate imaginile sunt facute din expuneri neghidate, avand rotunjimea stelelor masurata in MaximDL sub 0.1.

Reclame

Camera calda de la observator – o lucrare terminata

De multa vreme aveam in minte un upgrade important la observatorul meu – este vorba de o asa numita „camera calda”. Avantajele unei asemenea extinderi sunt multe si foarte importante. Am sa enumar doar cateva care-mi vin in minte acum, repede:
– mutarea monitoarelor calculatorului si a biroului aferent din observator in camera calda, cu avantajul ca lumina ecranului nu mai creaza un surplus de poluare luminoasa atunci cand e necesar sa ai ecranul deschis, iar electronica sta ferita de condensul ce apare in noptile umede.
– mutarea micii biblioteci de astronomie din observator (unde cartile si revistele sunt expuse umezelii cand se atinge punctul de roua) intr-o zona ferita de acesti factori.
– extinderea „spatiului vital” astronomic, cu tot ce implica asta pe termen lung.

Asadar, avand acest tel in minte, am purces la drum cu ceva vreme in urma. Ideea era sa impusc doi iepuri dintr-o lovitura: sa fac camera calda (1) si sa mut deschiderea acoperisului catre Nord (2). Acoperisul meu glisant se deschidea inainte catre Sud, din motive obiective. Acest fapt imi micsora orizontul sudic si posibilitatea de a viza cu telescopul ecliptica pe timp de vara (deci posibilitatea de a poza Luna sau planetele era scazuta). Ideea de inceput era ca sa clonez structura pe care glisa acoperisul – catre Nord, iar pe structura ramasa fara rost inspre Sud sa ma inchid cumva cu niste pereti pentru camera calda. Primul pas a fost sa fac fundatiile stalpilor de sustinere ale grinzilor si apoi sa fac grinzile si stalpii de sustinere pe directia Nord.

 

Dupa o pauza de 2 ani in care am asteptat o ocazie in care sa am banii si timpul disponibil pentru pasiunea mea, la inceputul de februarie a.c. s-a ivit aceasta ocazie. Am urmat aceiasi pasi pe care i-am facut cand am construit observatorul, folosind aceleasi materiale si utilizand experienta avuta deja in constructiile de acest gen, doar ca folosind materiale noi de data asta (nu din recuparari).

 

Am mers tot pe solutia constructiva de inchidere cu panouri izopan pe structura de lemn, structura de lemn fiind cea existenta deja de la grinzile acoperisului care se misca inainte catre Sud. Panourile izopan au fost cea mai scumpa achizitie din proiect, urmate de usa si fereastra camerei calde.

 

Pardoseala este o dusumea batuta pe structura de lemn cu izolatie de polistiren intre ea si cimentul fundatiei.

 

Materialele puse in opera si manopera au costat in jur de 1000 de euro. Daca nu luam in considerare timpul scurs intre inceputul constructiei (acum 2 ani) cand am mutat acoperisul si cel in care am inceput construirea efectiva a camerei, am avut nevoie practic de 2 luni ca sa termin lucrarea.

10_final 2 [1600x1200]10_final 3 [1600x1200]10_final 6 [1600x1200]

Fiindca am constatat ca lumina artificiala din camera calda este foarte puternica si absolut suficienta, am hotarat ca nu mai pun ferestra cea noua aici, din motive de intimitate si de izolare termica pe timp de iarna. Asa ca am montat-o in locul ferestrei mici de la observator, care era mult prea mica.
Am reusit sa mai curat un perete din observator de vopseaua alba care se cojeste de pe suprafata zincata a panourilor si acum, cu mutarea biroului in camera calda, am sa am front liber sa fac acest lucru si pe restul peretilor ramasi. Sper astfel ca si observatorul sa arate mult mai bine dupa acest upgrade.

Ocultatia lui Huya – primele rezultate stiintifice

Ceva date noi de la Marcel Popescu si de la Pablo Santos Sanz, coordonatorul proiectului acesta.
Mai jos sunt graficele fotometrice ale celor implicati in urmarirea fenomenului (eu sunt numarul 7 din aceasta lista), grafice reduse de catre astronomii profesionisti implicati in proiect (1), o proiectie a formei elip[tice a lui Huya facuta in baza datelor preliminare (2) si o harta cu cei care au observat pana la urma fenomenul (3). Se pare ca au fost pana la urma 50 de observatori dintre care 21 au trimis date valide. Ocultatiile de acest gen sunt fenomene rare, obiecte trans-neptuniene care sa oculteze o stea de magnitudina asa de mare nefiind foarte frecvent intalnite. Ocultatii cu stele de magnitudine in jur de 18, sunt mai dese insa si sunt urmarite cam odata pe luna.

cam odata pe luna. grafice_anonime_477preliminaryellipticalfit_2_563observermap_472

De jimao22 Publicat în ATM

Clona de Astrotrac (II)

Povestea monturii astronomice „usoare”, facuta in regim DIY, nu s-a terminat ci abia a inceput. Dupa ce in zilele ce au urmat, am montat finderul asa cum aratam in postarea mea anterioara, am inceput sa fac primele teste de tracking. Un lucru foarte important de facut era sa stabilesc ce valoare au parametrii din programul de control (ARDUINO) astfel incat viteza de tracking sa fie cea siderala.
Prima data a trebuit sa stabilesc care este viteza actuala si sa determin cu precizie unghiurile importante ale sectorului de cerc pe care se face angrenarea. Pentru asta am folosit un raportor special, recuperat dintr-o fosta uzina devenita intre timp morman de fiare vechi. Am gasit ca pentru o cursa completa de arc avem 50,6 grade iar unghiul dintre bratele arcului este de 35 de grade. Pe acesta din urma am facut experimentarile in cele ce a urmat.

20190302_212428_resized [1600x1200]

Primele masuratori au dat ca viteza de tracking era exagerat de mare, astfel incat ajustarile parametrilor de viteza din program au fost substantiale. Insa aceste teste au scos la iveala o alta problema. Motorul tragea destul de greu de luneta si de contra-greutatea de pe axa de declinatie, si m-am temut ca din aceasta cauza o sa am erori mari de tracking la final. Asa ca ideea care a rasarit a fost sa ajut motorul amplasand o a doua contragreutate si pe axa de ascensie. Aveam o piesa ramasa de la primul „L” ajustabil, mai trebuia o greutate si o piesa care sa le lege pe toate.

Si pentru ca totul trebuie nu doar sa functioneze bine ci sa si arate bine, am pregatit piesele pentru vopsire, sablandu-le. Am ales o culoare neconventionala, plecand de la faptul ca pana ecuatoriala era rosie. Asa ca am hotarat ca si montura pe fata ei frontala si posterioara sa fie tot rosie. Flancurile le-am lasat argintii si asa vor ramane, pentru un pic de contrast. Faptul ca transmisia miscarii este facuta prin frictiune, ca si la vestita Mesu Mount 200 – http://www.mesu-optics.nl/mesu200_en.html – [o montura olandeza extrem de performanta, care la o marime si greutate comparabila cu un EQ8 duce o greutate de 100 kg (!!!)] ma face sa cred ca la final montura mea va fi mult superioara monturii Star Adventurer care este cam din aceeasi clasa cu ea. Star Adventurer duce un DSLR, iar montura mea va trebui sa duca o luneta (e adevara, nu foarte mare), o camera CCD (ATIK 460 EX) si eventual un reducator de focala (care este greu si voluminos). Asta in conditiile unei portabilitati foarte mari, montura fiind totusi una grab&go.
20190312_202248_resized [1600x1200]

Dupa toate operatiunile, montura arata asa, ca in poza de mai sus. Ca si detaliu de finete, i-am facut si doua capacele din aluminiu lunetei polare, care statea cu lentilele prea expuse legilor lui Murphy.

Abia la sfarsit mi-am dat seama ca facusem totusi o prostie cat mine de mare, prin montarea lunetei-finder asa cum o facusem eu. Finderul era solidar cu luneta principala doar dupa o axa (ascensia), pe declinatie ea fiind blocata. Asa ca am rezolvat-o punand un red-dot finder direct pe luneta principala, dupa care am inceput testele de tracking serioase.

20190316_101611_resized [1600x1200]

Un prieten mi-a sugerat sa folosesc vitezele de tracking folosite de ASCOM, ca sa nu mai stau eu sa le calculez (incepusem ce-i drept sa le calculez si era un exercitiu frumos de astronomie teoretica). Asadar am folosit „Sidereal tracking rate” = 15.041 arcseconds / second si „Lunar tracking rate” = 14.685 arcseconds / second ( https://ascom-standards.org/Help/Platform/…eRates.htm ).

Dupa doua incercari in care am reusit sa reduc erorile la valori din ce in ce mai mici, la a treia mi-a iesit perfect (sau aproape), astfel incat cele 35 de grade de sector de cerc al monturii au fost deplasate de motor in 2 ore si 19 minute fata de 2 ore, 19 minute si 37,2 de secunde cat era teoria. Aproximarea era suficient de buna am zis eu…

Ultimul pas a fost proba la stele. Asadar, aseara – 18 martie, am scos montura afara, langa observator, am pus-o in pol fara sa insist foarte tare si am luat in vizor o stea mai stralucitoare de pe cerul sud-vestic, care imi era la indemana (stea care s-a dovedit a fi Procyon din Cainele Mic). Am facut expuneri de 30′ si 60′, evident neghidate, cu camera ASI 174 mono, folosind FireCapture ca si soft de achizitie. Imaginile .fits le-am bagat in MaximDL ca sa le analizez acolo si rezultatele au fost mai mult decat asteptarile mele.

Rotunjimea stelelor a fost intre 0.162 si 0.25 (asta din urma eliminata de soft) pentru expunerile de 30′ si de 0.170 si 0.252 pentru cele de 60′. Toate abaterile le pun pe seama alinierii polare facute sumar, fara a insista prea mult pe acuratetea sa.57

Spike-urile de la Procyon sunt de la crengile pomului printre care am vizat steaua…

astrometriaastrometria 2astrometria 3

Pot sa trag si niste prime concluzii insa:
– am nevoie de o masca Bahtinov cu fire pentru luneta asta mica (nu am pentru 66 mm diametru ci pentru cea de 80). Saptamana asta ma ocup de ea.
– ar fi bune niste motoare – deocamdata cu un simplu buton – cu care sa misc fin montura catre tinta, fara sa se zguduie stelele pe ecran. Aici o sa mai dureze un pic, dar nu prea mult sper eu.
– un sistem de iluminare al lunetei polare este strict necesar ca sa mearga alinierea polara ca si uns. Asta este ca si rezolvat, sambata am sa intru in posesia unui sistem de iluminat findere, cu led rosu, reglabil

Deocamdata cam atat.
Sunt foarte incantat de rezultat si pot spune ca povestea continua.

(Va urma…)

 

 

Clona de Astrotrac (sau Astrotrac-ul mioritic)

Acest proiect ATM nu a fost initiat de mine. El a fost inceput acum 6 ani de un coleg astronom, Liviu Stoian, din Timisoara. Istoria acestui proiect poate fi vazuta pe forumul de astronomie roman – AICI . Dupa mai multe incercari si tatonari despre cum sa arate aceasta montura portabila, Liviu a facut un proiect foarte frumos – si ca design si ca executie, care se dorea a fi o montura ultraportabila pentru poze cu DSLR-ul (camp larg).

 

Prietenul meu Tavi (aka Erwin), fiind „vecin” cu Liviu la Timisoara, l-a ajutat pe acesta sa motorizeze montura cu un motor pas cu pas controlat de un timer pe baza de circuit integrat 555. Reglajul vitezei siderale se facea dintr-un potentiometru si aparent, rezultatele au fost ok. Doar ca proiectul a intrat intr-un con de umbra si dupa ceva vreme, Liviu i-a cedat lui Erwin intreaga montura „pro-bono”, ca rasplata pentru implicarea in proiect.

Pe Tavi l-am convins vara trecuta sa imi cedeze mie montura, facand un schimb win-win cu el, in cadrul targul respectiv intrand si obligatia lui de a-mi face montura controlata cu un Arduino – o solutie mult mai versatila si mult mai usor de upgradat din software si din hardware. Dorinta mea era sa am o montura mica si usoara grab&go, suficient de precisa insa pentru a face astrofotografie cu o luneta mica sau un RFT (rich field telescope) la un standard de calitate suficient de ridicat. Intentia era sa iau montura cu mine in Canare, dar lucrurile s-au miscat incet.

Sarcina mea a fost sa creez o montura functionala din punct de vedere mecanic. Si pentru ca am avut ocazia sa vad in Canare o montura din aceeasi clasa – un Skywatcher Star Adventurer – am hotarat ca cea mai rapida si eleganta solutie este sa folosesc  ceva elemente constructive de la ea, elemente ce se gasesc de vanzare ca si componente separate la magazinele de profil. Asadar am cumparat initial un trepied, o pana ecuatoriala si un suport „L” reglabil de Star Adventurer plus o luneta polara pentru o montura EQ6. Aceasta solutie parea  – aparent – sa rezolve in intregime problema mea.

 

A trebuit sa fac mici modificari Astrotrac-ului, ca sa pot asambla intre ele toate componentele, iar rezultatul a fost cel din imaginile de mai jos.

 

La prima vedere, totul parea ok, mai ales ca montura Star Adventurer functioneaza perfect in aceasta formula. Ceva insa parea in neregula si am realizat despre ce este vorba cand mi-am dat seama de diferenta esentiala intre cele 2 monturi – Star Adventurer si Astrotrac-ul meu.  Astrotrac-ul are un sector de cerc actionat prin frictiune de motorul pas cu pas – sector de cerc avand aproximativ 30 grade – ceea ce inseamna ca poate sa urmareasca un obiect pe cer circa 2 ore. In afara acestui sector de cerc, toate obiectele avand ascensia dreapta mai mare de +/- 1h fata de pozitia N, sunt imposibil de atins. Mai exact – in extremis – daca vreau sa vizez un obiect situat la meridian catre S, este absolut imposibil, in formula gandita initial. Evident ca Astrotrac-ul original a fost gandit fiind pentru a sustine un DSLR si avea o prindere cu cap rotund (bila), care se putea orienta oriunde pe cer, motorul urmarind obiectul respectiv timp de 1…2 ore fara probleme, chiar si la in directia Sud.

Deci solutia mea tehnica a trebuit sa fie reevaluata. Trebuia sa creez ceva echivalent unui suport cu bila, dar care sa fie mult mai precis in orientare, sa poata fi reglabil si eventual sa poata fi motorizat intr-o faza ulterioara de uprgrade (pentru autoguiding – de exemplu).

Solutia cea mai la indemana a fost sa mai cumpar inca un suport „L” de la Star Adventurer si o contragreutate de la aceeasi montura. Dupa o zi de lucru in atelier, unde am facut piesele ce legau impreuna toate componentele in noua formula, a rezultat ceea ce se vede mai jos.

20190302_173242_resized [1600x1200]20190302_173314_resized [1600x1200]20190302_173323_resized [1600x1200]20190302_173332_resized [1600x1200]20190302_181603_resized [1600x1200]

Dupa probele facute „la rece”, totul merge perfect. Cele 2 axe de rotatie introduse in plus fata de axa mare (cea rotita de motor) sunt axa de declinatie (1) si tot axa de ascensie (2). Aceasta din urma permite un reglaj manual al ascensiei in mod independent de miscarea de tracking data de motorul pas cu pas si in plus da si cel de-al doilea grad de libertate pentru capul monturii, facand ca acesta sa devina echivalentul unei bile.

20190302_173339_resized [1600x1200]

Butonul de reglaj in declinatie. Ulterior se poate motoriza pentru Autoguiding.

20190302_173345_resized [1600x1200]

Butonul de reglaj secundar pe ascensie (RA). Permite cautarea obiectelor pe ascensie, independent de miscarea de tracking data de axa principala de ascensie unde se afla motorul acum. Poate fi motorizata pentru Autoguiding.

Am mai facut doua poze cu urmatoarea miscare pe care am sa o fac zilele urmatoare – montarea unui finder. Este un element esential tinand cont ca e mai greu sa gasesti obiectele pe cer fara un computer care sa faca asta pentru tine 🙂

 

Un proiect DIY foarte interesant

Impreuna cu Octavian Blagoi (aka Erwin),  am inceput sa lucram de ceva vreme la un proiect interesant, in care o camera de mare sensibilitate si avand un obiectiv de camp foarte larg (spre 90 de grade), va urmari bolta cereasca – pentru a identifica eventuali curenti slabi (dar noi) de meteori. Proiectul cuprinde pe langa partea mecanica,  si o parte electrica, de motorizare cu motoare pas-cu-pas pe cele 2 directii (altitudine si azimut – montura fiind azimutala), precum si  partea de automatizare.
Toata instalatia este montata intr-o cutie care va reprezenta un observator cu acoperis retractabil in miniatura, totul fiind comandat remote, prin internet. Totul este facut de noi de la zero.

De jimao22 Publicat în ATM

Camera de meteori la mine la observator

Ieri am reusit sa termin de montat camera all-sky MOROI-4 (MOROI vine de la Meteorites Orbits Reconstruction by Optical Imaging), camera ce face parte din reteaua nationala cu acelasi nume, ce va permite urmarirea intrarii in atmosfera a meteorilor si a bolizilor precum si masurarea elementelor orbitale ale lor, prin triangulatie. Celelalte camere sunt sau vor fi montate la Bucuresti, Cluj, Timisoara si Hateg. Camera este produsa de Shelyak Instruments (Franta) si este dedicata acestui domeniu de cercetare stiintifica.

20170924_164618 [1280x768]

Asamblarea suportului camerei –  permite pozitionarea camerei in pozitie corecta, indiferent de tipul de consola si pozitia acesteia, pe care se va instala sistemul.

20170924_164632 [1280x768]

Bara (consola) mea a fost facuta pana la urma de un prieten ce face balustrade din inox, asa ca arata bine si este „weather-proof” – ca sa ma exprim asa.

20170924_170601 [1280x768]

Am pozitionat camera langa observator, in cea mai buna pozitie, care sa evite pe cat posibil pomii din imprejurimi si sa avem un orizont cat mai curat, camera avand un camp de 180 de grade.

20170924_170615 [1280x768]

Vedere de sus.

20170924_170620 [1280x768]

20170924_170628 [1280x768]

Camera are un computer dedicat, ce functioneaza non-stop si trimite pe internet in permanenta imaginile luate. Daca sunt evenimente (meteori sau bolizi), imaginile respective sunt stocate si apoi descarcate in serverul care gestioneaza programul principal. In week-end am sa-i fac si primele probe si probabil vom avea si primele imagini la meteori !

L.E.: Am reusit sa dau drumul camerei (era o treaba mult mai simpla decat am crezut eu) asa ca iata o imagine de asta seara (01.10.2017) de pe serverul unde se duc toate imaginile generate de camera.

moroi-4

Un nou observator astronomic privat

Acum cateva zile am fost invitat de prietenul Cristian Popescu, din Otopeni, sa-i vad noul observator, facut cu mana lui, de la zero, inspirat fiind (asa zice el) de povestea observatorului meu. Lucrarea este una de mare calitate si fiindca asa ii sta bine cuiva care invata de la altii, a evitat greselile facute de inaintasi, facand totul bine din prima.

20170811_200818 [1280x768]

Acoperisul se deschide catre est, asta fiind cea mai potrivita configuratie de ales in curtea sa.

20170811_200838 [1280x768]

Structura este din lemn placat cu OSB peste care a fost batuta scandura gen lambriu, lacuit, pentru a proteja peretii de la interior de intemperii.

20170811_200946 [1280x768]

Intrarea da direct in camera calda (cam micuta, ce-i drept), unde se va pune o masa si un calculator de control.

20170811_201012 [1280x768]

Pilonul este din beton, cu un diametru destul de mare, iar podeaua este din lemn peste care a fost pusa mocheta. Nu exista contact fizic intre podea si pilon, decat prin mocheta, astfel incat sa nu se transmita vibratiile de la mersul in jurul telescopului in vibratii pe poza (fiindca Cristi o sa faca astrofoto – intai la planete si apoi deep-sky).

20170811_202033 [1280x768]

Luneta din imagine este noua si este un acromat cu raport focal mare, numai buna la planete.

20170811_202038 [1280x768]

Momentan acoperisul este deschis manual, dar exista o cremaliera montata si un motor care abia asteapta sa fie pus la treaba.

Este o lucrare de mare finete, facuta cu multa raspundere si cu atentie la detalii, care mie imi place tare mult.

Bravo, Cristi ! Asteptam primele poze.

Star-party fierbinte…

Date fiind temperaturile extreme din aceste zile, nu am dorit decat sa stau acasa si sa ma cufund in rezolvarea a tot felul de probleme astronomice – teoretice si practice. Si findca singur nu este foarte amuzant, am invitat doi vechi prieteni astronomi pe la mine – Tavi Blagoi (aka Erwin) si Costin Sprianu (aka mak).

Tavi a venit pe la 3 dupa-amiaza si mak a aparut pe la 7. Oricum, era extrem de cald asa ca pana s-a dus Soarele la culcare, am stat indoor, la racoarea aerului conditionat si am discutat o multime de chestii interesante, dintre care unele le-am si experimentat un pic mai tarziu. Costin a adus cu el un MN – maksutov-newtonian de 150 mm cu optica ruseasca – o optica EXTRAORDINARA, avand focuser Feather-Touch si oglinda principala cu lambda/8, iar Tavi a adus cu el un binoclu foarte tare – Swaroski (fara cristale) si un maksutov-cassegrain de 100 mm.

Dupa ce am admirat indelung MN-ul lui Costin, una din problemele foarte interesante dezbatute, a fost despre colimarea unui astfel de telescop (tinand cont ca am si eu un sistem similar de 190 mm). In calitate de astrofotograf planetar, Costin are mult mai multa experienta in acest topic si mi-a povestit cum face el colimarea pe stea. Astfel am aflat ca ce am facut eu inainte cu steaua mea artificiala era foarte putin din ce trebuia facut sa ca rezultatul investigatiei poate fi diferit de ce mi-am imaginat eu.

In speta, modul de lucru al lui Costin era urmatorul:

  1. focus pe stea de m~1…3. Steaua in centrul campului (al senzorului). Luate 1…2000 cadre cu timpul de expunere cel mai mic si gain astfel incat abia sa se distinga inelele Airy. Stack cadre in Autostakkert cu aliniere si rezultatul dus in Photoshop, unde se face stretch cu Levels pana devin evidente inelele Airy.
  2. Facem acelasi lucru IN-focus si OUT-focus  si urmarim cum se vad inelele in acest caz.
  3. Se repeta procedura pe toate cele 4  colturi ale senzorului, pentru a avea o imagine cat mai corecta asupra calitatii colimarii pe toata suprafata oglinzii principale.

Asa am aflat ca MN-ul meu nu e chiar perfect colimat, dar nu sta nici prea rau. Practic pentru deep-sky sta bine. Daca vreau insa sa pozez performant la planete, probabil ca va trebui sa il recolimez, astfel incat sa am o figura buna la cercurile Airy.

colimare _focus Discurile Airy in focus. Turbulenta mare nu ne-a ajutat prea mult din pacate.

colimare OUT focus    Extra focal. Oglinda pare un pic stransa la clemele de la barilet, avand o usoara deformare in triunghi. Ce se vede aici ca deformare are valori de ordinul nanometrilor, dar sunt suficiente ca sa dea o imagine care nu atinge maximul posibil la apertura si corectia respectivului instrument optic.

colimare OUT focus_2    Intra focal. Aici inelele de difractie par mai largi in dreapta-jos decat in stanga sus, ceea ce ne duce cu gandul la un usor ne-paralelism intre corector si oglinda, ce duce in final la coma usoara pe una din directii.

Testele nu au fost concludente, dat fiind seeingul foarte prost. Doar am vrut sa vad modul de lucru la o asemenea operatiune, iar cand o sa am timp, iar conditiile meteo vor fi potrivite, am sa refac testele si poate am sa fac si niste reglaje.

A urmat o sesiune astrofoto la obiecte deep-sky cu camera mea CMOS – ASI 174 (care i-a apartinut lui Costin inainte). Am facut expuneri la M57, cate 1000 buc/canal (LRGB) la 1.5 secunde  si cate 100 buc darkuri/canal plus bias-uri (1000). Procesarea facuta dupa reteta lui Emil Kraaikamp (creatorul Autostakkert si prietenul lui Costin)  in care totul se „toaca” cu Autostakkert ne-a dat niste artefacte ciudate, pe directia driftului monturii (am mers neghidat fiindca la 1,5 secunde expunere nu e nevoie de asa ceva). Am sa refact procesarile in „old fashion way”, transformand .ser-urile in serii de .fit cu PIPP si apoi procesand cu MaximDL si Pixinsight, ca sa vedem ce iese…

Intre timp, cat telescopul meu tragea la poze, noi ne-am relocat langa observator la o mica sesiune vizuala, cu cele 2 telescoape ale musafirilor puse pe o monturica azimutala a lui Costin. Am avut ocazia sa compar pe un telescop cu o optica de exceptie, cateva oculare foarte bune, diferentele intre oculare fiind mai  mult decat evidente in acest caz. Concluziile mele se vor transforma in achizitii daca timpul si fondurile vor permite.

Costin a fost la butoane la telescopul meu, unde a invatat rapid procedurile de lucru si am vazut ca i-a facut placere sa faca poze intr-un stil total diferit de modul sau uzual de lucru. A fost o seara chiar foarte reusita si extrem de plina. Ca sa va dati seama, abia pe la 00:30 am avut timp sa desfacem sticla de vin rose adusa de Costin, pana atunci facand o multime de operatii de montaj-demontaj si adaptari la set-up ca sa putem da drumul la expunerile pentru verificarea colimarii… O super- seara!

 

Statia meteo a inceput sa „vorbeasca”!

Saptamana care tocmai a trecut, am reusit sa fac doua lucruri FOARTE importante pentru echipamentele mele cele mai importante.

In ordine cronologica, prima data am reusit sa verific colimarea telescopului meu cel mare (MN190). Cat de bine este colimat a reprezentat un mare semn de intrebare dintotdeauna, deoarece am avut impresia ca vechiul proprietar nu a acordat suficienta atentie acestui aspect, dupa ce a inlocuit focuserul original cu un MOONLITE. Fiind un telescop catadioptric, colimarea nu este un lucru tocmai simplu, fiind nevoie de coaxialitatea a 4 elemente optice – meniscul corector, oglinda principala, oglinda secundara si focuserul. Toate sunt colimabile si a le face coaxiale, trebuie respectata o anumita ordine in colimare, existand riscul mare de a-l decolima, daca nu stii cum sa faci asta. Fiindca am vandut ATIK-ul 314, in speranta de a cumpara ceva mai bun in viitorul nu prea indepartat, am profitat de acest fapt pentru a face verificarea colimarii. Pentru aceasta, am folosit (pentru prima data)  o stea artificiala pe care o am de la Sabin Fota. Am instalat telescopul in gradina la circa 15 m distanta de stea, in amurg si am verificat imaginea inelelor de difractie folosind softul MIRE DE COLIMATION (vezi link in pagina asta) si camera planetara ASI174 si FireCapture pentru vizualizare. Imaginile rezultate sunt bune, nesperat de bune as zice. Din aceasta cauza am lasat reglajele de colimare neatinse pana data viitoare.

stea artif     colimare MN2

Sambata seara l-am avut in vizita pe Radu Gherase – o vizita mult si indelung asteptata. Radu m-a ajutat foarte mult sa termin statia meteo, care era functionala datorita lui, de mai bine de un an. Ce nu mergea insa la ea – fiind un lucru esentiual in incheierea automatizarii observatorului – era comunicarea intre statie si SELETEK si EQMOD. Ideea era ca in momentul in care statia detecta nori, aceasta sa trimita un semnal catre SELETEK (care comanda acoperisul) si catre EQMOD (care comanda montura) ca acestea sa treaca in mod SAFE, prin parcarea monturii si inchiderea acoperisului. Radu lucrase acum un an la acest modul, dar acesta nu fusese testat inca. Acum insa, iata ca i-a venit randul si acestei probleme sa fie rezolvate. Am avut o seara perfecta pentru teste, cu cer senin , asa incat am putut testa pe indelete statia. Modificarile in soft si testarile  au durat de la 21:00 pana la 4:30 spre dimineata, dar la final totul a fost absolut perfect !! Radu este un maestru si nu pot decat sa-i multumesc din inima pentru efortul depus si ajutorul dat.

A mai ramas un ultim lucru de facut pentru siguranta totala a observatorului – un senzor care sa detecteze caderea de tensiune de la retea si care sa faca acelasi lucru ca si statia meteo acum, dupa ce temporizeaza acest fapt timp de maxim o ora (sa zicem), timp in care bateria de back-up si invertorul isi fac datoria fara probleme. Daca o sa am timp (in primul rand) si un pic de chef, am sa fac si un film in care sa demonstrez functionarea statiei meteo coroborata cu SELETEK-ul si EQMOD-ul. statie meteo 1

 

De jimao22 Publicat în ATM

Star-party la planete

M-am bucurat in week-end de prezenta extrem de placuta a lui Costin Sprianu (mak de pe astronomy.ro), care a venit la mine in ideea sa facem niste poze la planete de la observatorul meu, unde cerul este mult mai permisiv decat la el. Cerul nu ne-a ajutat deloc – desi prognoza se anunta buna, un front noros venind dinspre Mediterana ne-a stricat socotelile. Asa incat am stat de vorba o gramada si Costin mi-a impartasit din secretele achizitiilor si prelucrarilor planetare, unde este (cred eu), cel mai bun din tara (impreuna cu Cristi Diaconescu si Maximilian Teodorescu).

Se pare ca nu este doar parerea mea, Costin fiind invitat la Pic-du-Midi acum cateva saptamani impreuna cu cei mai buni astrofotografi de planete din lume (Emil Kraaikamp, Damian Peach, Marc Delcroix, Ricardo Alonso ) sa faca poze si sa foloseasca telescopul de 1m. Pozele sunt inca in lucru, eu am vazut si imaginile brute si ce a scos Costin din ele si intr-adevar e impresionant.

Moon_235_g4_ap17_registax_OK

Luna pozata la Runcu si prelucrata conform indicatiilor lui Costin

Singurele poze cu iz astronomic, le-am facut de dimineata la telescoapele care au stat la odihna toata noaptea (din pacate). Sper sa prindem si o noapte frumoasa, undeva in viitorul incert.

20170702_100641 [1280x768]

O mica „haita” de telescoape

20170702_100700 [1280x768]

Cass-ul din fibra de carbon a lui Costin (tubul e facut de el !)

20170702_100712 [1280x768]

Sistemul de racire al oglinzii, suspendat pe cabluri de otel, pentru eliminarea oricarei vibratii

O imbunatatire majora

Equinox-ul 80 este o luneta foarte buna, optic vorbind. Insa focuserul ei m-a necajit de multe ori mai ales in zona de astrofoto, unde cerintele de stabilitate in miscare si chiar in stationare, sunt esentiale. In plus, am avut parte de o inconsecventa in a ajunge in focus la acelasi numar de pasi ai motorului pas-cu-pas atunci cand defocusam si reveneam in focus (de exemplu la rutina de refocusare cand se schimba filtrul).

Initial am vrut sa-mi cumpar un focuser rack&pinion adevarat, de la Telescope Service, insa pretul mare, de circa 360 euro, m-a tinut in loc. O ocazie deosebita am avut cand un prieten astronom (Iosif) m-a anuntat ca vrea sa vanda focuserul Moonlite pentru luneta ce i-a apartinut lui Sabin Fota. Acum cateva luni, focuserul a ajuns la mine, insa lipsa timpului m-a impiedicat sa fac altceva decat planuri. Acum i-a venit randul.

Ce trebuia sa fac era o flansa de adaptare intre luneta si focuser. Moonlite este vestit pentru calitatea focuserelor tip Crayford pe care le face, fiind (intr-un clasament neoficial) pe locul doi dupa FeatherTouch la acest capitol. Focuserele sunt gandite foarte bine incat sa fie colimabile, usor de fixat si foarte fiabile. Flansa mea trebuia sa aiba un filet interior M84x1, care se prindea in luneta si un simplu tub in continuare, care se prindea la exterior cu niste inbusuri de focuser.Cateva greseli de proiectare de la inceput m-au intarziat circa o saptamana in finalizarea upgrade-ului, insa azi totul a fost gata. Urmeaza testele…20170701_142523_resized20170701_152017_resized20170701_152605_resized20170701_152631_resized

De jimao22 Publicat în ATM

De retinut si de facut (poate) !

Am gasit ceva foarte interesant – un program de procesare a imaginilor planetare/solare/lunare – IMPPG, facut de un polonez – Filip Szczerek.

De asemenea, exista un asa numit „Solar Scintillation Seeing Monitor” ce permite monitorizarea seeingului cand se fac capturi la Soare, asa incat FireCapture (pentru care s-a si facut un plug-in) sa porneasca inregistrarile DOAR cand seeingul este sub o anumita limita.

De jimao22 Publicat în ATM

Echipamente noi de montat si facut

Fiindca mi-am scos camera ATIK la vanzare, probabil intr-un viitor neprevazut deocamdata voi ramane fara ea. Pana voi cumpara camera noua pe care mi-am propus sa o am in loc, o sa am timp sa fac cateva lucruri lasate in voia sortii multa vreme.

In primul rand voi pune la treaba camera planetara (care merge si la deep sky daca nu esti foarte pretentios) si voi incerca tehnici de achizitie noi. E o ramura noua ce merita incercata si nu o voi lasa neexplorata.

In al doilea rand am sa incep testarile cu programele de administrare a observatiilor – am doua variante, ce vor fi incercate pe rand – MaxPilote si Sequence Generator Pro. Am facut teste cu ambele in trecut, dar nici o sesiune de achizitii cap-coada. A venit vremea lor !…

In al treilea rand voi face MN-ului (care are exact focuserul din imaginea de mai jos) un sistem de reductie si transmisie de la motorul pas-cu-pas la focuser, similar cu ce se vede in poza, reductia fiind in cazul de fata undeva la 1:4. In momentul de fata am pus motorul pas-cu-pas pe axul reductiei de 1:10 cu care vine nativ focuserul (rotita mica din dreapta sus din poza asta), care imi genereaza o reductie mult prea mare. Mai exact am acum peste 50 de pasi in Critical Focus Zone (CFZ) si peste 90.000 de pasi de la un capat la altul de cursa la focuser, fiind necesare aproape 15 minute motorului ca sa faca aceasta cursa ! Noua configuratie va scade aceste numere de 2.5x .

AJ-Focuser-mod-2

In al patrulea rand si poate cel mai urgent si mai important, voi schimba focuserul de la luneta Equinox cu noua achizitie – un focuser pentru lunete, tot MOONLITE. Ocazia a aparut pe neasteptate (intentionam sa iau alteceva de la TS) si nu am putut-o refuza din 2 motive: (1) pretul foarte bun – 450 de lei si (2) faptul ca a apartinut lui Sabin Fota. Ce trebuie sa fac acum este sa fac o reductie de la focuser la luneta si sa fac un reductor similar cu cel de sus si pentru acesta, motor pas-cu-pas avand pentru ambele focusere. Focuserul ce-mi va ramane de la Equinox am sa-l pun la Cassegrain, unde am acum un focuser pe 1,25″ cu cremaliera, destul de rudimentar si greu de actionat si reglat. Un alt proiect in sine, care ar fi pe locul cinci in aceasta lista. Sa vedem cum ne miscam…

De jimao22 Publicat în ATM

Schimbari mici, pe ici pe colo, in punctele esentiale

Un observator astronomic complet presupune si un mic confort pentru cel ce-l utilizeaza, precum si un minim de protectie fata de elementele naturii sub cerul SENIN  (adica de exemplu – umiditate excesiva, frig excesiv) pentru elementele hardware mai sensibile. Mai exact, ar fi urmatoarele avantaje:

– mutarea calculatorului si a biroului aferent din observator in camera calda, cu avantajul ca lumina ecranului nu mai creaza un surplus de poluare luminoasa atunci cand e necesar sa ai monitorul deschis, iar electronica sta ferita de condensul ce apare in noptile umede.
– mutarea sobei din observator in camera calda. Soba montata in observator, evident ca nu functioneaza cand se fac observatii ci doar cand e vreme inchisa si frig si folosesc observatorul ca birou. Camera calda extinde aceasta posibilitate si cand merge telescopul, daca vreau sa stau in preajma lui si sa nu inghet de frig.
– mutarea bibliotecii de astronomie din observator (unde cartile sunt expuse umezelii cand se atinge punctul de roua) intr-o zona ferita de acesti factori.
– extinderea „spatiului vital” astronomic, cu tot ce implica asta pe termen lung

Acest lucru se poate obtine construind un apendice al observatorului propriu-zis, ce se numeste „camera calda”. Este ceea ce intentionam si eu demult sa incerc sa fac observatorului meu.

Aceasta constructie necesita (cel putin in cazul meu) niste „mici” modificari in functionarea actuala a observatorului, modificari ce le-am facut cu succes in zilele trecute.

Prima si cea mai importanta modificare a fost aceea de a face ca acoperisul sa gliseze catre Nord (pana acum acesta glisa catre Sud), conditii obiective impiedicandu-ma sa fac acest lucru sa se intample inca de la inceput. Prima data a trebuit sa construiesc o alta structura din lemn pe care sa culiseze acoperisul in directia opusa celei de pana acum. Glisarea catre Nord imi ofera acum acces liber la ecliptica si la orizontul cel mai interesant d.p.d.v astronomic. Acum, de exemplu, pot sa incep sa fac si eu observatii la asteroizi. Sau observatii la planete.

Apoi a trebuit sa mut sinele de culisare pe noua structura, fara sa dau jos acoperisul de pe observator si fara sa am sine suplimentare la indemana ! Acest fapt a fost o adevarata provocare si am reusit sa fac asta chiar singur, intr-un week-end de munca intensa.

20170322_18051420170322_180704

Si nu in ultimul rand,a trebuit sa mut si motorul acoperisului pe peretele opus, dar nu oricum, cu cu o modificare facuta in prealabil in placa de control a motorului (modificare facuta de prietenul meu foarte bun, Matei Conovici – un mic geniu in automatizari si programare) – si anume, implementarea unei functii de soft-start. Astfel, motorul porneste lin acum si data fiind greutatea acoperisului, asta e o schimbare esentiala pentru buna functionare a observatorului in viitor.

In fata, catre Sud, in zona catre care glisa pana acum acoperisul, se va ridica intr-un viitor imprevizibil si camera calda. O sa revin…

De jimao22 Publicat în ATM

Observatorul lui George – un proiect aproape de final

In ultimele zile ale lui august, l-am revizitat pe amicul George pentru (cred) a saptea oara, cu dublu scop – sa vad marea si cu intentia declarata de a termina munca la observatorul sau, inceputa acum aproape 2 ani.

  1. Am montat in roata de filtre filtrul OIII Baader de 8.5 nm pe care i l-am dat lui George dupa ce mi-am luat eu Astrodon-ul. Floare la ureche – o juma’ de ora cu tot cu asamblat-dezasamblat camerele si roata. Roata contine acum urmatoarele filtre: gol (asteapta un velur pentru dark),L,R,G,B,LP,Ha, OIII, gol (asteapta un SII). aug_2016 (1)
  2. Am adus focuserul dezasamblat de data trecuta si luat la Ploiesti ca sa-l fac sa functioneze corect si din punct de vedere mecanic (electric il facuse Matei sa mearga inca de data trecuta). Odata reinstalat focuserul pe pozitie, impreuna cu motorul pas cu pas si cu reductia 1:10 montata, l-am probat si primul punct al ordinii de zi era bifat. Focuserul mergea ca un vis frumos – silentios si uniform. Un filmulet unde se vede cum merge inclusiv focuserul,  AICI.
  3. Cea mai delicata problema ramanea insa punerea in pozitie parfocala a celor 2 camere – cea principala si cea de ghidaj, care priveste prin OAG. Ultima data se parea ca va trebui sa produc pe strung o piesa de adaptare care sa imi reduca la zero cei 3 mm diferenta de focus intre camere, de care nu puteam sa scap data trecuta. Dar cum norocul tine si cu noi din cand in cand, la testele facute pe timp de zi pe un obiect relativ apropiat, am reusit sa obtin parfocalitatea fara probleme, in marja de reglaj permisa de OAG. Nu ma intrebati cum – nu stiu ce s-a schimbat de la ultimele teste facute si pana acum… Asa ca am bifat si al doilea punct important (aproape cel mai important dupa mine) al ordinii de zi (sau de seara).
  4. Al treilea punct ce trebuia rezolvat tinea deja de functionarea sistemului astrofoto. Era vorba de punerea in pol. O problema serioasa, tinand cont ca datorita acoperisului prea inalt si facut doar intr-o apa (nu detaliez din nou de ce), polara nu era vizibila. Solutiile erau multe, dar am tinut mortis sa vad polara fiindca era mult mai rapid asa si cerul de noapte nu era prea prietenos cand faceam testele, ca sa pot face un drift-alignment.
    Rezolvarea am gasit-o intinzand picioarele la maxim fara ca acoperisul sa interactioneze cu telescopul in vreun fel si mutand un pic telescopul spre sud in observator. Am reusit o punere in pol relativ bunicica (nu am aplicat nici o metoda de rafinare a acesteia fiindca mai erau si alti pasi de facut pana la observatiile finale). Asa ca l-am bifat si pe acesta.                 aug_2016 (2)
  5. Un alt punct de rezolvat era fixarea picioarelor monturii de sol, astfel incat montura sa nu fie miscata din loc de vreun prieten curios – toata munca de aliniere s-ar ruina si problema este ca nu are cine sa faca alinierea polara pentru George, daca aceasta se strica. Am rezolvat acest lucru a doua zi, folosind o banda metalica OBO cu gauri de fixare, cu care am prins rigid picioarele monturii.     aug_2016 (6)
  6. Ultimul punct de facut inainte de a incepe testele astrofoto era sa fac un oarece management al cablurilor. Folosind resursele locale si un pic de imaginatie, am reusit sa fac si acest lucru (doar partial insa – cablul USB de la camera de ghidaj e scurt si trebuie inlocuit cu unul de 3 m, asa ca mai e de lucru aici). aug_2016 (3)aug_2016 (4)aug_2016 (5)aug_2016 (8)

Odata realizate toate aceste obiective, ramanea de facut sincronizarea cerului din planetariu cu cel real, folosind EQMOD-ul impreuna cu MaximDL. Si iata cum buturuga mica rastoarna carul mare…
Primele probleme au aparut cand am facut primele expuneri si nu reuseam sa le vad pe acestea in planetariul din Maxim. Mi-a trebuit vreo 2 ore sa imi aduc aminte ca trebuia bifat AUTO OVERLAY SOLVED IMAGE in harta mica a planetariului. Odata trecut hopul asta, am dat voios pe TAB-ul Telescope din Observatory in Maxim ca sa fac „Image Center from PinPoint” si apoi „Sync”. Si stupoare… Telescopul virtual din planetariul Maxim-ului nu se suprapunea peste centrul imaginii Overlayed.
Si aici m-am oprit. Am stat inca 2 ore sa-mi aduc aminte ce nu am facut bine dar n-am reusit.

L.E. M-a sunat George sa-mi spuna ca dupa ce a instalat placa de sunet pe computerul de la observator, MaximDL-ul a inceput sa faca sincronizarile !… Mare minune Windows-ul asta.

 

De jimao22 Publicat în ATM

Finder-guider tunat – o poveste mai veche

Am amintit mai devreme, in postarea ASTA despre faptul ca am dezmembrat un finder ca sa fac din el o luneta de ghidaj in asa fel incat sa-mi ramana in acelasi timp si posibilitatea de a folosi luneta nou creata in mod vizual.

Ideea nu-mi apartine dar este geniala si de cum am vazut-o, am hotarat ca voi face si eu ceva asemanator. Chestia asta imi rezolva doua probleme – un finder cu reticul luminos la 90 de grade (care este extrem de util la un newtonian) si guider usor care ma facea sa scap de 2.4 kg, cat cantarea luneta mea de ghidaj inainte de asta.
Tot ce-mi trebuia era un  flip-mirror (1), guiderul ORION, cu reticul luminos, ce il aveam in dotare (2), o sina Vixen pe care sa instalez tot ansamblul (3), 2 inele de prindere – cu reglaj, pentru mica lunetica (4), o bucsa adaptoare pentru a fixa ocularul cu reticol de la finder in noua sa pozitie (5) si o bucsa care sa faca legatura intre obiectiv si flip-mirror.

1_finder_dezmembrat_100

Finder-ul ORION – elementele sale dezmembrate

2_sina_cu_inele_136

Inelele de prindere si reglare puse pe sina Vixen

3_flip_cu_elementele_212

Elementele explodate ale noului finder-guider. Piesa centrala este un flip-mirror de la Vixen

4_flip_asamblat_671

Finder-guider-ul asamblat…

5_finder_guider_pe_sina_210

…si montat cu inelele pe sina.

6_final_407

Finder-guider-ul montat pe telescop.

Lucrarea nu este noua, dar am zis sa o pun si pe blog, fiindca asa-i sade bine unui jurnal – sa fie cat mai complet, mai ales ca are legatura cu restaurarea finder-ului de la care imi ramasese doar tubul gol.

 

De jimao22 Publicat în ATM

Un proiect frumos – aproape de final

Observatorul lui George a intrat in linie dreapta, inainte de finish. Acum o luna am fost la Costinesti impreuna cu Matei Conovici, ca sa terminam ce am inceput cu aproape un an si jumatate in urma. Nici nu-mi vine sa cred ca a trecut atat de repede timpul si cu toate astea nu pot sa nu fiu un pic dezamagit ca nu am reusit sa termin mai repede acest proiect. Viata e uneori complicata si nu putem face lucrurile asa cum vrem sau cat de repede vrem. E bine totusi ca ele se intampla si important este sa ajungi la final.

Este aproape unde am ajuns impreuna cu Matei in ce priveste observatorul lui George. Am reusit impreuna – de joi pana duminica – sa facem destul de multe: am pus motorul acoperisului in functiune, am facut o telecomanda cu 2 butoane cu care George sa poata deschide acoperisul si sa dea drumul calculatorului stand in casa, am instalat calculatorul in observator, am etansat acoperisul peste tot unde mai era nevoie, am dus telescopul la observator si l-am conectat la calculator via EQDIR, am facut suportul motorului de la focuser si am montat filtrele in roata de filtre. Nu am reusit sa facem urmatoarele: sa facem motorul focuserului sa mearga, sa punem telescopul in pol, sa aducem cele 2 camere (cea principala si cea de ghidaj) in acelasi punct de focus, sa facem posibila pornirea remote a monturii si a camerei.

Mai multe detalii despre etapa acesta le gasiti aici – LINK . Tot acolo vedeti si toate pozele din aceasta etapa, pe care nu le mai incarc aici, ca sa umplu spatiul in mod inutil.

Tot ce pot sa sper este ca in prima parte a verii sa mai mergem inca odata – eu si Matei – la George, ca sa terminam definitiv proiectul si sa-i lasam lui George acest cadou al comunitatii astronomice de amatori din Romania, complet si functional. Daca nu putem sa-i redam sanatatea, macar sa-i ridicam moralul si sa-l ajutam sa-si implineasca unul din visele sale de a fi util, chiar daca viata a vrut un pic altfel.

Asa arata observatorul aproape de final…

1 [1280x768]

2 [1280x768]

3 [1280x768]

 

De jimao22 Publicat în ATM

…Continuare

Azi am continuat ce incepusem ieri – si chiar mai mult. Primul lucru pe care il doream terminat era finder-ul. Asa ca am inceput sa il subtiez la strung, pana ce una din aripile filetate s-a rupt. Vina imi apartine in intregime fiindca nu mi-am dat seama ca aveam un prag acolo, la interior, care devenise ca foita de hartie de subtire in timpul strunjirii. Asa ca am resetat ce aveam in cap vis-a-vis de subiect si am gandit o noua celula pentru obiectiv. Nu sunt foarte incantat de rezultat, dar pana fac rost de ceva aluminiu mai consistent, ramane asa.

O alta problema rezolvata a fost bara pentru contra-greutate la montura azimutala, care nu exista. Am inceput lucrul la ea cu cateva zile in urma, dar am intarziat mult cu finalizarea, datorita filetului din cap, ce se insuruba in montura. Filetul era M16 si nu am gasit practic nicaieri o port-filiera asa de mare, deci a trebuit sa fac una de la zero. A durat cateva zile pana am gasit material corespunzator si am prelucrat totul ca sa pot fileta cu filiera asa de mare bara contragreutatii.

Dar cea mai mare „izbanda” a fost reglarea focusului in tubul port-ocular, lucru pe care l-am realizat datorita lui George, prietenul meu constantean (CUBIX), care mi-a adus aminte ca la cassegrain-uri, variatia focalei functie de distanta intre oglinzi este foarte mare. Mai exact, la o apropiere/indepartare foarte mica intre oglinzi, distanta focala se modifica exponential. Asa ca, am inceput sa strang suruburile de colimare de la primara cu cate o tura sau o jumatate de tura. La fiecare astfel de regalaj, focusul intra catre tub cu mai mult de 1 cm.

Odata reglata partea asta, am recolimat telescopul, lucru care a durat neasteptat de putin, tinand cont de experienta mea precara in colimarea de cass-uri si catadioptrice . Asa ca urmatorul meu test a fost sa vizez un obiectiv terestru, sa vad cat de mult apropie acest telescop.

Am pus telescopul pe un releu de telefonie aflat la circa2 km de mine, folosind un ocular de 12.5 mm cu reticol luminos. Am ramas absolut stupefiat cat de mult apropie un astfel de telescop cu focala nativa mare.  Va trebui sa aflu exact ce focala are telescopul ca sa fac calculele corect, iar pentru asta astept o zi senina in care sa focalizez razele solare pe un ecran si apoi sa masor distanta.

b(16)

Cass-ul pe momtura alt-az cu bara de contragreutati montata

b(17)

Stalpul de GSM vizat, aflat la circa 2 km

b(18)

Si poza prin ocular…

L.E.    Am facut o eroare mai devreme si nu vreau sa induc pe nimeni in ea. La Cassegrain-uri, distanta focala nu se masoara pur si simplu masurand focala oglinzii principale, printr-o metoda empirica (gen focalizat razele soarelui pe un panou), asa cum se face la un newtonian, pentru ca focala telescopului e data de combinatia curburii a 2 oglinzi – primara parabolica si secundara hiperbolica (teoretic – cel mai probabil la mine e sferica).

Asa incat masurarea focalei native a telescopului este un pic mai complicata. Una din ideile sugerate de cineva de pe un forum strain, a fost sa fac rezolvarea astrometrica a unei poze (plate solving). Fac o poza, o pun pe http://nova.astrometry.net/ si rezolvarea astrometrica o sa-mi dea dimensiunea unghiulara a pozei (pe verticala si pe orizontala). Stiind care este dimensiunea unghiulara si cati pixeli are camera pe fiecare din axe, obtin rezolutia unghiulara a pozei, in [arcsec/pixel]. Stim marimea pixelului, deci folosind formula:

arcsec/pix = (pix size/focal length) * 206.3

obtinem distanta focala a telescopului. Astept o noapte senina pentru asta.

Intre timp, am facut un exercitiu in acest sens avand la dispozitie o poza facuta cu Equinox-ul si focal reducer-ul la Rosette nebula, unde de asemenea nu stiam focala rezultata in urma acestui mix de optica. Introducand poza  in http://nova.astrometry.net/, am obtinut rezultatele din ferestra de mai jos. Programul e asa de bun incat calculeaza el singur rezolutia in arsec/pixel. Dupa cum se poate vedea, la poza respectiva, aceasta rezolutie era 3.08 arcsec/pixel. Marimea pixelului la camera mea (ATIK 314L+) este 6.45 um (microni). Deci focala rezultanta la set-up-ul format din Equinox cu FR-ul pe pozitia 66 (care s-a dovedit a fi de fapt distanta dintre senzor si lentila reducator-corectorului) este de 432 mm. Reducerea obtinuta este 432/500 = 0.86x.

2016-02-16_211112

Restaurare finder si reglaje cass

Cum spuneam deunazi, noul Cassegrain m-a determinat sa imi reconsider pozitia de ATM-ist novice in sensul reintoarcerii catre zona de optica si telescoape, de care nu m-am mai ocupat de foarte multa vreme. Nu va ganditi la chestii dificile, ci la lucruri elementare, cum ar fi completarea cu piese si restaurarea unui finder pentru noul telescop – o anexa absolut necesara pentru un telescop cu focala lunga, sau aducerea punctului de focus in zona focuserului – acum primara focalizeaza mult in afara tubului port-ocular.

Asa ca am inceput demersurile pentru indeplinirea scopurile prezentate. Am inceput prin a cauta 2 elemente absolut necesare si absolut lipsa in restaurarea finderului – un obiectiv si un ocular. Pe forumul de astronomie erau de vanzare 2 oculare de finder 9×50 – unul cu reticul si unul fara reticul – exact ce aveam nevoie. L-am cumparat pe cel cu reticul, evident si momentan astept sa-mi soseasca la posta.

Obiectiv insa nu stiam de unde sa iau. Am postat un anunt la „cumparare”, tot pe forum si am asteptat. Asteptarea s-a dovedit a fii scurta, datorita unui coleg de forum, care mi-a sugerat ca ar fi bun si un obiectiv de binoclu, ce are in principiu o focala similara cu ce aveam eu nevoie (170-175 mm). Acestea fiind spuse, am primit aproape imediat un mesaj de la un al doilea coleg de forum, care a spus ca are asa ceva si o sa mi-l doneze. Ieri, in peregrinarile mele aproape zilnice prin capitala, am reusit sa ma intalnesc cu Alexandru Radu, un proaspat pensionar, indragostit de ATM, cu care nu am apucat sa schimb decat cateva vorbe (din cauza imposibilitatii de a parca), care mi-a inmanat mult doritul obiectiv. Obiectivul este un dublet cu o acoperire antireflex albastruie – nu stiu de la ce binoclu este – iar dimineata i-am verificat focala la Soare – are exact 170 mm.

Asa ca astazi mi-am luat o zi libera de la birou, petrecandu-mi aproape toata ziua un etaj mai jos, la strung si la freza, unde am inceput sa lucrez la noua luneta de vizare. Pana sa-mi soseasca ocularul, trebuia sa incep sa lucrez la celula obiectivului – pentru care nu aveam material suficent de mare in diametru si suficient de lung in lungime. Insa aveam o piesa din duraluminiu de la un aparat de developat filme home-made, facut de taica-meu cu foarte multi ani in urma, care parea sa se potriveasca scopului propus. Aluminiul fiind extrem de vechi (mai mult de 50 de ani), suprafata sa era foarte oxidata si pe langa modificarile de cote si forme, a trebuit sa incerc sa ma ating cu cutitul de strung de toate suprafetele afectate si sa iau un strat fin din ele, astfel incat produsul final sa arate ca a fost facut de curand. A trebuit sa fac si un mic inel de reductie intre lentila si corpul celulei, din cauza diferentei destul de mari intre cele doua, inel pe care l-am lipit de lentila cu un adeziv care sa poata fi desprins oarecum usor in caz de nevoie. Corpul celulei va mai suferi modificari, in sensul scaderii in greutate si a capatarii unui design un pic mai frumos. O sa ma gandesc cum sa fac si o capa de roua mica in fata obiectivului, dar asta dupa ce soseste ocularul, ca sa vad in primul rand daca vor mai apare modificari la trenul optic.

Ajuns acasa, am asamblat piesele lunetei si am pus-o pe suportul cel nou de finder. Mai ramanea sa fixez pe Cass un pantof de cautator (pe care il aveam de multa vreme luat, tocmai pentru o astfel de situatie), ocazie cu care am mai desfacut inca odata primara telescopului.

Pozele de mai jos spun istoria zilei.

b (1)

Corpul finderului, celula obiectivului si obiectivul.

b (2)

Obiectivul cu inelul de reductie

b (4)

Celula cu lentila montata

b (5)

Celula infiletata pe corpul finderului

b (6)

Celula infiletata pe corpul finderului (2)

b (7)

Totul pus pe suportul cu inele, colimabil din suruburi

b (9)

Vedere finder dinspre ocular (care lipseste momentan)

b (11)

Suportul primarei de la Cass, demontat de pe tub

b (13)

Sistemul de prindere al primarei de la Cass

b (14)

Poza de familie

Cum am ramas cu un corp de finder fara obiectiv si ocular, este o alta poveste, pe care o voi prezenta in curand aici, dupa ce ajungem la final cu povestea de fata.

O editare mai tarzie, din 5 mai, ca sa nu mai deschid un topic pe acelasi subiect:

Aproape am terminat finderul pentru Cass. Fiindca obiectivul primit de la Alexandru avea o focala cu cativa cm mai maredecat obiectivul original, a trebuit sa fac o piesa de prelungire intre tubul vechi si ocularul cu reticol primit intre timp. Tot ce mai am de facut acum este sa sablez toate piesele de aluminiu facute de mine la strung (dupa sablare capata o textura extrem de frumoasda, matasoasa as spune, pe care vopseaua adera excelent) si sa vopsesc luneta cu negru mat de masina, din care am cateva tuburi. Rezultatul e multumitor.2016-05-05_2203592016-05-05_2205132016-05-05_220533

De jimao22 Publicat în ATM

Un nou membru al familiei telescoapelor

Am primit de la un prieten astronom, un cadou total neasteptat si extrem de apreciat de catre mine – un telescop. Este vorba de Cassegrain clasic cu oglinda principala de 150 mm (focala urmeaza sa o determin precis zilele urmatoare) facut in regim de ATM de catre o persoana foarte priceputa, dupa cum am putut vedea. Telescopul nu a fost folosit vreodata de catre prietenul meu si nici nu putea fi folosit, neavand un suport corespunzator de pus pe vreo montura si fiind si decolimat. De asemenea, focuserul era complet dereglat si cu jocuri mari. Cu toate acestea, nu am putut sa nu remarc tehnica si priceperea celui care l-a facut, in momentul in care am demontat complet telescopul, ca sa-l pun la punct. I-am facut rapid o sina Vixen pe freza (destul de scurta, dar atata material am avut) si am reusit sa-l colimez destul de bine dupa ceva sfortari si cercetari pe net. Urmeaza sa-i modific focuserul (sa aiba cursa mai lunga), sa-i pun un finder restaurat din bucati pe el si eventual sa-i fac niste diafragme la interiorul tubului.

Deocamdata pun cateva poze cu el, ca sa-l vedeti si voi asa cum arata acum, iar cand am sa-l desfac din  nou ca sa-l pun la punct definitiv, am sa fac iarasi niste poze cu el, pentru detaliile tehnice.

Cass-ul acesta este o scula care completeaza foarte bine ceea ce am pana acum: MN-ul este un telescop destul de rapid (F/5.25) si este dedicat pentru astrofotografie deep-sky, iar Equinox-ul cu reducator de focala este numai bun pentru poze de camp larg, tot deep-sky. Nu aveam  nimic potrivit pentru observatii si astrofotografie planetara/solara/lunara si noul telescop este sortit sa se ocupe de aceasta nisa in continuare.1b [1280x768]2b [1280x768]

Colimarea unui laser-colimator

Titlul de mai sus pare nefiresc, tinand cont ca un colimator este o scula ce serveste la reglajul fin al opticii unui telescop si prin definitie, ar trebui sa fie un standard de precizie si realizare.  Doar ca noi traim in lumea reala, unde lucrurile sunt departe de a fi perfecte, iar laser-colimatoarele nu fac exceptie. Cel putin cele pe care am pus eu mana…

Am avut nevoie de laserul meu de colimare acum o saptamana , cand Vali Grigore m-a rugat sa-l ajut sa-si regleze optica telescoapelor de la SARM, telescoape ce erau complet dereglate de la atata trambalare cu ele de colo-colo pe la actiunile facute de Vali mai mereu, cu energia sa debordanta.  Cert este ca in mijlocul operatiunilor de colimare, laserul din colimator  a refuzat sa mai mearga si a trebuit sa-l demontez complet ca sa-i scot bateriile. Aceasta operatiune l-a decolimat total (fusese colimat de mine cu vreo cativa ani in urma), asa ca urmare a acestui fapt, a trebuit sa reiau intreaga operatiune de colimare a colimatorului. Ocazie cu care am zis ca poate este cineva interesat cum se face acest lucru.

Laserul meu este un Telescope Service produs in Taiwan de GSO, deci este relativ ok.

1a

Principiul colimarii laser-colimatorului este acela de a-i fixa axa optica pe o directie data, fixa si de a roti corpul cilindric al sau cu laserul pornit. Daca raza laser nu coincide cu axa mecanica/optica a colimatorului, atunci raza noastra va descrie un cerc, ca baza a unui con cu varful in colimator. Pentru a detremina acest lucru cu precizie, e nevoie ca intre colimator si peretele pe care se face proiectia, sa fie o distanta suficient de mare (10-15 m).

0a

O alta conditie este sa fixam axa mecanica (ce urmeaza sa devina si cea optica) a colimatorului nostru. Eu am facut acest lucru folosind o asa numita prisma – in cazul de fata, un cornier de aluminiu prins pe o bucata de lemn, prisma fiind fixata solid pe un suport stabil (in cazul meu am folosit menghina de la freza WABECO).

2a

3a

Am proiectat raza laser pe o foaie de hartie pusa pe peretele de la distanta si am notat cu markerul 3 puncte in care aceasta ajungea dupa ce roteam corpul laser-colimatorului in jurul axei sale cu un unghi oarecare. Ce urmeaza este geometrie de gimnaziu – se determina centrul cercului care trece prin cele 3 puncte, ca intersectie a mediatoarelor segmentelor generate de punctele respective.

5a

6a

4a

7a

Dupa ce determinam centrul cercului respectiv, reglam suruburile de colimare ale laserului pana cand aducem raza in centrul cercului determinat mai sus. In acel moment avem axa mecanica a laser-colimatorului identica cu axa optica a laserului si deci avem un colimator colimat la randul sau.

8a

Un tutorial si mai bun despre colimarea unui laser-colimator, gasiti aici : LINK

„Noi si cerul” despre „Un proiect frumos”

In vara, devreme (prin iunie) am fost invitat de Vali Grigore la Runcu la una din actiunile sale de popularizare ale astronomiei si acolo am avut ocazia sa vorbesc despre proiectul observatorului astronomic a lui George Vinturis pe care l-am intitulat si pe blogul meu si pe forumul de astronomie – Un proiect frumos. Emisiunea a fost difuzata in noiembrie 2015 la ColumnaTV si uploadata in arhiva de curand.

Aici aveti link-ul sau – Emisiunea „Noi si cerul”

Vizionare placuta!

Avatarurile astrofotografiei de camp larg

Asa cum aminteam inainte, am facut niste schimbari la observator. Luneta apocromata ce statea de (prea) multa vreme pe o montura azimutala la mine in dormitor, veghind orizontul, a luat locul telescopului de pe montura ecuatoriala din observator.

M-am lovit de multe ori de problema acoperiri unui camp mai larg decat ce puteam incadra uzual cu telescopul, pentru obiectele ceresti mai ample de pe cer, asta fara a folosi un mozaic (mozaicul nu este o procedura astrofoto pe care sa o fii utilizat pana acum). Luneta are un camp mai mare, nu exagerat insa. Pentru ca anticipam cumva mai demult aceasta problema, am cumparat de la Sabin (Dumnezeu sa-l ierte) acum vreo 2 ani, un reducator-corector de camp pentru refractoare avand focale intre 500 si 1000 mm ( aici link ). Functia de corectie de camp nu este una care sa ma preocupe in mod special in acest moment, deoarece cipul relativ mic al camerei mele, nu impune acest gen de corectie. Ce ma interesa insa era reducerea de focala, care se traduce printr-un camp vizual si mai larg. Din documentatie rezulta ca reducerea de focala este de x 0.75…x 0.80.

Aceasta schimbare era insa legata de cateva probleme.

(1) Luneta nu avea motorizare la focuser, ceea ce insemna implicit ca nu puteam folosi sistemul comandat remote. Rezolvarea am aratat-o in topicul precedent.

(2) incercarile mele initiale de a pune corectorul la luneta s-au soldat cu un esec, deoarece nu reuseam sa ajung cuplez toate elementele trenului optic, avand interpuse intre luneta corector-reducatorul impreuna cu roata de filtre.

Un week-end a fost rezervat constructiei unei reductii filetate (filete de M 0.75 si M1) intre reducator si roata de filtre (camera  se insurubeaza in mod natural in reducatorul de focala dar si in roata de filtre).

Odata rezolvate cele 2 probleme, ma asteptam ca totul sa mearga struna. Nu a fost sa fie asa,  problema fiind faptul ca nu reuseam ca ajung nicicum in focus cu camera.  Back-focus-ul nu era suficient…

rf1

rf2

Asa cum se vede in pozele de mai sus, fara roata de filtre aveam un back-focus disponibil de 43 mm. Roata de filtre in sine, avea doar 39 de mm. Teoretic, totul era bine! Cu toate astea, nu reuseam sa ajung in focus cu sistemul meu optic.

Am intrebat si eu pe forumul de astronomie, ca un baiat cuminte si fara experienta, iar niste baieti isteti de acolo m-au luminat in ce priveste greseala facuta. Trebuia sa schimb ordinea a doua elemente – sa pun intai roata de filtre si apoi reducatorul de focala. Alte reductii erau necesare, desigur… Fiindca timpul liber din cursul saptamanii il am destul de limitat, am asteptat un alt week-end si am facut si cea de-a doua reductie, in final totul ajungand sa arate ca in poza de mai jos.

rf3

Prima seara cu cer senin stabil a fost aseara, si fiindca la ora cand am inceput eu expunerile, Orion era intr-o pozitie nefavorabila vis-a-vis de acoperisul observatorului meu (asta e alta poveste, care va avea o rezolvare cat de curand, sper) – am ales sa pozez o tinta chiar mai mare, aflata in apropiere – Rosette nebula.

Intrucat graficul de ghidaj era foarte neprietenos (abia am reusit sa-l imbunez intrucatva dupa vreo ora de bibileala) – o alta problema ce necesita studiu si rezolvare, desigur – am apucat sa fac doar 3 expuneri de cate 600 de secunde in Ha, dupa care au venit norii.

Timpul de expunere a fost mic, dar cu toate astea am fost surprins sa vad cat de mult semnal am prins cu noua configuratie optica. Focala scurta e mai rapida si aduna fotoni mai repede, iar campul a fost perfect ca marime pentru aceasta tinta. Am sa revin cu o poza color dupa ce o sa treaca Luna si o sa reusesc sa fac mai multe expuneri prin toate filtrele narrowband.

rosette_ha_3x600_pi_stnonlin_852

Rosette nebula, 3×600 sec, Ha 7nm Baader, -15 grade senzor, Equinox 80+RF WO

 

Astrodon sau Baader, luneta sau telescop

Problema calitatii filtrelor astrofoto a fost larg dezbatuta pe net, existand in general o parere pozitiva aproape unanima, vis-a-vis de filtrele ASTRODON, care reprezinta un high-end in domeniu. Ca revers al monedei, aceste filtre sunt extrem de scumpe, un set complet de astfel de filtre de 1.25″ – adica L, R, G, B, Ha, OIII, SII, eventual si niste filtre fotometrice – adica U, V, B, R, I  – costa in total 2490 $ – ceea ce este enorm pentru bugetele, in general limitate, ale astronomilor amatori.

Eu am momentan un set complet de filtre Baader, adica UvIr-cut (L), R,G,B, Ha[7nm], OIII [8.5nm] si SII [8nm] de care sunt foarte multumit, in principal datorita raportului foarte bun intre calitate si pret. Filtrele sunt parfocale, ceea ce imi creaza mari avantaje in ce priveste refocalizarea sistemului optic dupa fiecare schimbare de filtre.

Dorinta de mai mult si mai bine insa, depaseste uneori dorinta de confort din zona in care ne aflam, asa ca pornim uneori la drum catre teluri nebunesti. Asa se face ca vazand review-urile de pe net vis-a-vis de subiect, am inceput sa visez… Primul filtru avut in vedere de mine in acest sens a fost filtrul OIII. De ce? Pentru ca filtrul OIII de la Baader este foarte sensibil la lumina Lunii (1) si fiindca produce halouri in jurul stelelor luminoase (2). Ca sa nu mai vorbim de raportul semnal / zgomot mult imbunatatit la un filtru cu banda de trecere mai ingusta (3). Achizitia de filtre ASTRODON la pret redus nu e o treaba usoara, dat fiind faptul ca acestea ies foarte rar la vanzare, neexistand altceva mai bun cu care sa poata fi inlocuite. Asa ca cei care le vand, fie ies din astrofotografie, din varii motive, fie vand ceva ce au mostenit si nu stiu cat valoreaza.

Am avut sansa sa gasesc la vanzare un astfel de filtru intr-un moment cand am si dispus de ceva fonduri ce puteau fi dirijate inspre zona de astronomie – este vorba de filtrul OIII [5nm] de 1.25″. E drept ca cel de 3 nm este mult mai bun (dar e cu 50% mai scump), insa am fost extrem de multumit si asa. Este un prim pas pe care l-am facut in directia aceasta si sper din toata inima ca anul acesta, daca sunt sanatos si lucurile merg bine, sa ajung sa am un set complet de filtre ASTRODON, macar pe zona de narrowband. Filtrul o sa ajunga la mine in circa 2-3 saptamani, moment in care am sa fac si un test comparativ cu filtrul OIII de la Baader, asta ca sa exemplific si aici ceea ce se spune pe net despre acest subiect.

20160128_121250_resized [1280x768]

20160128_121315_resized [1280x768]

Tot zilele astea, fiind un pic mai liber si avand dispozitia necesara, am reusit sa pun cel de-al doilea motor pas-cu-pas pe care il aveam (de la LUNATICO ASTRONOMIA), la luneta EQUINOX 80 din dotare, folosita extrem de rar in ultimii 2 ani. Am hotarat ca a venit momentul sa fac o schimbare pe montura si sa fac niste poze in urmatoarea perioada avand la dispozitie luneta, impreuna cu corector-reducatorul de focala pe care l-am cumparat acum 2 ani de la Sabin si pe care nu l-am folosit niciodata pana acum.

2

1

4

3

 

Statia meteo (II)

Statia meteo este parte esentiala a automatizarii observatorului, fiindca cel mai mare pericol pentru observator si echipamentul dinauntru, ca si unitate de lucru autonoma si independenta, il reprezinta schimbarea vremii si in caz extrem – ploaia – care poate incepe in timp ce noi ne facem somnul de frumusete.

Deci statia meteo si programele subsecvente trebuie sa dea semnal monturii sa parcheze si acoperisului sa se inchida atunci cand vremea se strica (apar norii pe cer). Pentru asta, un senzor de infrarosu (MLX 90615) vizeaza cerul si-i masoara acestuia tot timpul temperatura. Cerul senin are o temperatura (masurata in IR) mult mai mica decat cea ambientala in tip ce norii au temperatura foarte apropiata de cea a mediului inconjurator. Masurand aceasta diferenta, statia meteo poate surprinde diferentele subtile intre un cer perfect senin, usor innorat, partial innorat sau noros. In plus, senzorul de umiditate (DTH22) permite determinarea punctului de roua in corelatie cu temperatura ambientala, astfel ca putem sa folosim aceasta informatie de exemplu ca sa pornim incalzitoarele anti-roua de pe telescop.

Asa cum spuneam in postul meu din 22 noiembrie, pentru a realiza acest lucru, mai multe programe lucreaza impreuna si punerea acestora cap la cap si interconectarea lor este o treaba destul de complicata (cel putin pentru mine).  Mai jos este figurata schema bloc a programelor ce concura in a face functionala automatizarea observatorului, asa cum este ea la mine.bloc soft final

Dupa cum se vede, statia ARDUINO achizitioneaza datele (temperatura IR, temperatura ambianta si umiditatea) prin programul scris in limbajul propriu al ARDUINO, foarte apropiat de C++. Datele sunt livrate apoi unui alt soft, scris in VisualBasic, care produce pe ecran graficele de temperatura si punct de roua, dar mai mult, trimite comenzi corespunzatoare unor mici scripturi scrise tot in VB, care interactioneaza cu EQMOD pentru a comanda montura (pentru parcare – 1) si cu softul SELETEK-ului, printr-o subrutina externa , pentru ca acesta sa inchida releul care actioneaza inchiderea acoperisului glisant (2).

Diagrama montajului electronic al statiei ARDUINO este prezentata mai jos (a fost facuta folosind programul Fritzing).

ARDUINO meteo

In principiu, programul de control al ARDUINO si cel pentru interfata grafica vor fi facute publice de autor – Radu Gherase – pe site-ul sau, atunci cand versiunea finala va fi gata, moment in care voi face si eu adaugirile de rigoare aici, pentru cei care sunt interesati sa-si faca si ei asa ceva.

De jimao22 Publicat în ATM

Regele a murit – traisca regele!

Azi am demontat motorul vechi de la observator. Au disparut odata cu el o multime de fire de pe peretii observatorului – intrerupatorul de comanda manuala, firul de alimentare, firul care ducea la yala electromagnetica (de care nu mai este nevoie acum) precum si yala in sine. Totul arata mult mai curat acum (in sensul de mai putin aglomerat) si de sarbatorile astea, daca vremea va fi la fel de blanda, o sa curat peretii care au ramas de vopseaua alba care se exfoliaza si o sa-i vopsesc cu grundul special pentru tabla zincata, ce are culoarea maro – care o sa si ramana culoarea de fond a interiorului. E o culoare calda, inchisa, mata si chiar imi place.

Motorul  trebuie sa ajunga acum la Costinesti la George, ca sa-l montez impreuna cu tot ce a mai ramas de facut. Practic as dori cand plec de la el data viitoare, sa-i las un observator operational cu care sa inceapa indata sa faca observatii si poze.

Motorul cel nou de la mine si-a intrat pe deplin in sarcini si functioneaza ireprosabil. Deci „regele a murit -traiasca regele!”

vechi (1)

vechi (2)

De jimao22 Publicat în ATM

De ziua mea…

Astazi a fost ziua mea. In mod normal nu as fi acordat mare atentie acestui eveniment, fiindca nu mai sunt copil sa astept cadouri si la varsta mea, nu mai e motiv de bucurie ca a trecut inca un an. Dar varsta este totusi un jalon fiindca azi am implinit 50 de ani. Am trecut la categoria „varstnici” si sigur nu ma mai angajeaza nimeni de acum!

Fiindca am fost foarte detasat in aceasta zi si cum se apropie si sfarsitul de an, mi-am rezervat ziua sa fac multe din lucrurile pe care mi le propusesem demult sa le fac, dar nu le-am facut din lipsa cronica de timp. Deci azi am montat cremaliera sub acoperis, am montat limitatoarele de cursa pe cremaliera (o sarcina aparent usoara dar foarte dificila), am decuplat motorul cel vechi ca sa pot face probele de mars cu cel nou, am facut conexiunile in cutia cu relee ale SELETEK-ului pentru ca motorul cel nou sa fie conectat si la computerul din observator si am dat drumul „monstrului”…

Prima observatie este ca motorul cel nou are o forta imensa!!… Neavand (inca – fiindca Matei s-a apucat de conspectat in acest sens) soft-start sau soft-stop, pornirea motorului zguduie tot observatorul. Noroc ca acesta e facut bine si structura de lemn este prinsa peste tot cu buloane filetate, iar placile de izopan rigidizeaza si ele structura de lemn.

A doua observatie este ca Matei a facut o treaba pe cinste cu controlerul! Motorul cel vechi era si el comandat de SELETEK insa intr-un mod foarte nepractic si imposibil de introdus in vreo rutina de automatizare, deoarece pentru a deschide sau inchide acoperisul, trebuia sa apas „butonul” din panoul de comanda al SELETEK-ului ca si cand as fi dat un impuls – adica sa dau ON urmat apoi imediat de OFF. In acest fel nu aveam nici un control asupra pozitiei in care se afla acoperisul, fara a avea o camera video care sa-mi confirme asta (1) si nu puteam folosi nicidecum rutinele din VisualBasic pe care mi le-a facut Marian Achim ca sa comand acoperisul (2). Acum pot porni din nou la drum cu epopeea automatizarii observatorului.

Constat ca observatorul meu devine tot mai mult o opera colectiva. Eu am facut constructia si marea majoritate a lucrarilor anexe, fie ele mecanice sau electrice, dar sunt co-autori pana acum:

– Marian Achim cu partea de retea, configurare a SELETEK-ului, rutine VB de comanda automata via SELETEK pentru acoperis,

– Matei Conovici cu senzationalul sau controler

– Radu Gherase cu a sa la fel de senzationala statie meteo pe baza de ARDUINO, care nu numai ca face achizitii de date meteo, dar va face la un moment ulterior si legatura cu SELETEK-ul pentru a-i comanda acestuia inchiderea acoperisului cand conditiile meteo devin nefavorabile.

Toti cei de mai sus sunt astronomi amatori, fiecare din ei avand propriul sau observator astronomic – primul la Tismana, al doilea la Ostrov si cel de-al treilea la Valenii de Munte.

Am facut un filmulet cu probele de la noul motor de la observator.

 

De jimao22 Publicat în ATM

Habemus Statie Meteo

Asa cum spuneam mai demult intr-o postare aici, am inceput lucrul efectiv la ultima parte importanta a automatizarii observatorului meu, cu ajutorul a doi prieteni astronomi, care si-au pierdut din timpul lor pretios ca sa ma ajute pe mine sa duc aceasta sarcina la bun sfarsit.

Primul – Matei Conovici (cmatei pe astronomy.ro) – m-a ajutat sa repar motorul cel nou de la observator, mult mai puternic si avand un controler conceput special ca sa interactioneze armonios cu SELETEK-ul meu. Intre timp, de cand am avut ultima intalnire cu Matei, am facut partea ce-mi revenea la motor pentru ca acesta sa devina functional: am montat placa controlerului in interiorul carcasei motorului, am facut legaturile dintre controler si motor / controler si alimentare / controler si butoanele de actionare si comanda, am montat motorul in observator pe suportul facut si montat anterior si am montat cremaliera pe bara de teava de otel rectangulara ce o va sustine fixata de acoperis. Ultimul lucru ce trebuie sa-l mai fac este sa montez efectiv cremaliera pe acoperis (am nevoie de o zi de lucru fara ploaie pentru asta), sa montez si sa reglez piesele ce vor seta capetele de cursa ale acoperisului si sa leg noul motor la releul de comanda al SELETEK-ului pentru actionarea automata a acoperisului. Totul e fezabil si sub control (adica ma descurc de aici incolo), ultimul si ultimul lucru ce trebuie facut fiind de a demonta motorul vechi care urmeaza sa ia destinatia observatorului lui George Vinturis de la Costinesti.

262 [1280x768]

264 [1280x768]

267 [1280x768]

Al doilea – Radu Gherase (radug pe astronomy.ro) – m-a ajutat cu statia meteo, care a deveni acum realitate. Am sa detaliez un pic acum despre aceasta statie, ce are la baza un proiect open-source de pe STARGAZERS LOUNGE si un Arduino Uno impreuna cu cativa senzori.

Statia are la baza o placa ARDUINO UNO la care sunt conectati cativa senzori. In momentul de fata acestia sunt un senzor MLX pentru detectia in infrarosu a norilor si un senzor de umiditate/temperatura DHT22, care face corelatia intre temperatura ambientala si cea a cerului (detectata de MLX) pentru a vedea daca sunt sau nu nori pe cer si care face de asemenea predictia punctului de roua. Schema este foarte simpla si am sa o prezint mai tarziu aici, mult mai complexe fiind programele care gestioneaza statia. Spun programele, intrucat sunt doua programe care lucreaza integrat ca sa obtina rezultatul vizibil in poza de mai jos:

interfata statie meteo20151122_214220 [1280x768]

Unul este programul care este incarcat in ARDUINO si care scoate de la senzorii externi datele de temperatura cer / temperatura ambianta / umiditate, scris intr-o varianta simplificata de C++ si al doilea program este cel care prezinta datele livrate de primul intr-un grafic care poate fi citit si arhivat astfel incat sa avem o situatie clara pe ecran – scris fiind in Visual Basic. Datele respective pot fi folosite mai departe de computerul care controleaza telescopul pentru a  da comenzi SELETEK-ului ca in caz de urgenta, sa parcheze telescopul si sa inchida acoperisul.

Programul este acum instalat pe computerul observatorului si placa ARDUINO impreuna cu senzorii functioneaza astfel incat sa vad intr-o perioada de timp oarecare daca sunt probleme in functionare. Am discutat cu Radu despre imbunatatirile ce urmeaza sa le facem la statie si programe si ele vor cuprinde (1) un grafic al punctului de roua, (2) un grafic separat pentru umiditate, (3) un span al timpului in care se face citirea pe ecran (acum se vad ultimele 3 ore de citire de date, dar vreau ca acest interval de timp sa poata fi setat de utilizator), (4) adaugarea unui senzor de ploaie – just in case, (5) adaugarea unui senzor de lumina – care sa dea posibilitatea automatizarii telescopului si cu lumina ca si parametru de comanda (de exemplu – rasare soarele, se inchide acoperisul automat si se inchide totul, sau facem poze deep-sky, apare luna si ne strica joaca, se inchide acoperisul si se inchide totul, etc.).

Sunt aproape de a incheia o noua etapa in istoria observatorului meu si ma bucur de asta. Sper sa imi ramana si timp ca sa si folosesc ce am si voi avea, la maxim, ca sa obtin si rezultate palpabile si folositoare.

 

De jimao22 Publicat în ATM