Star-party fierbinte…

Date fiind temperaturile extreme din aceste zile, nu am dorit decat sa stau acasa si sa ma cufund in rezolvarea a tot felul de probleme astronomice – teoretice si practice. Si findca singur nu este foarte amuzant, am invitat doi vechi prieteni astronomi pe la mine – Tavi Blagoi (aka Erwin) si Costin Sprianu (aka mak).

Tavi a venit pe la 3 dupa-amiaza si mak a aparut pe la 7. Oricum, era extrem de cald asa ca pana s-a dus Soarele la culcare, am stat indoor, la racoarea aerului conditionat si am discutat o multime de chestii interesante, dintre care unele le-am si experimentat un pic mai tarziu. Costin a adus cu el un MN – maksutov-newtonian de 150 mm cu optica ruseasca – o optica EXTRAORDINARA, avand focuser Feather-Touch si oglinda principala cu lambda/8, iar Tavi a adus cu el un binoclu foarte tare – Swaroski (fara cristale) si un maksutov-cassegrain de 100 mm.

Dupa ce am admirat indelung MN-ul lui Costin, una din problemele foarte interesante dezbatute, a fost despre colimarea unui astfel de telescop (tinand cont ca am si eu un sistem similar de 190 mm). In calitate de astrofotograf planetar, Costin are mult mai multa experienta in acest topic si mi-a povestit cum face el colimarea pe stea. Astfel am aflat ca ce am facut eu inainte cu steaua mea artificiala era foarte putin din ce trebuia facut sa ca rezultatul investigatiei poate fi diferit de ce mi-am imaginat eu.

In speta, modul de lucru al lui Costin era urmatorul:

  1. focus pe stea de m~1…3. Steaua in centrul campului (al senzorului). Luate 1…2000 cadre cu timpul de expunere cel mai mic si gain astfel incat abia sa se distinga inelele Airy. Stack cadre in Autostakkert cu aliniere si rezultatul dus in Photoshop, unde se face stretch cu Levels pana devin evidente inelele Airy.
  2. Facem acelasi lucru IN-focus si OUT-focus  si urmarim cum se vad inelele in acest caz.
  3. Se repeta procedura pe toate cele 4  colturi ale senzorului, pentru a avea o imagine cat mai corecta asupra calitatii colimarii pe toata suprafata oglinzii principale.

Asa am aflat ca MN-ul meu nu e chiar perfect colimat, dar nu sta nici prea rau. Practic pentru deep-sky sta bine. Daca vreau insa sa pozez performant la planete, probabil ca va trebui sa il recolimez, astfel incat sa am o figura buna la cercurile Airy.

colimare _focus Discurile Airy in focus. Turbulenta mare nu ne-a ajutat prea mult din pacate.

colimare OUT focus    Extra focal. Oglinda pare un pic stransa la clemele de la barilet, avand o usoara deformare in triunghi. Ce se vede aici ca deformare are valori de ordinul nanometrilor, dar sunt suficiente ca sa dea o imagine care nu atinge maximul posibil la apertura si corectia respectivului instrument optic.

colimare OUT focus_2    Intra focal. Aici inelele de difractie par mai largi in dreapta-jos decat in stanga sus, ceea ce ne duce cu gandul la un usor ne-paralelism intre corector si oglinda, ce duce in final la coma usoara pe una din directii.

Testele nu au fost concludente, dat fiind seeingul foarte prost. Doar am vrut sa vad modul de lucru la o asemenea operatiune, iar cand o sa am timp, iar conditiile meteo vor fi potrivite, am sa refac testele si poate am sa fac si niste reglaje.

A urmat o sesiune astrofoto la obiecte deep-sky cu camera mea CMOS – ASI 174 (care i-a apartinut lui Costin inainte). Am facut expuneri la M57, cate 1000 buc/canal (LRGB) la 1.5 secunde  si cate 100 buc darkuri/canal plus bias-uri (1000). Procesarea facuta dupa reteta lui Emil Kraaikamp (creatorul Autostakkert si prietenul lui Costin)  in care totul se „toaca” cu Autostakkert ne-a dat niste artefacte ciudate, pe directia driftului monturii (am mers neghidat fiindca la 1,5 secunde expunere nu e nevoie de asa ceva). Am sa refact procesarile in „old fashion way”, transformand .ser-urile in serii de .fit cu PIPP si apoi procesand cu MaximDL si Pixinsight, ca sa vedem ce iese…

Intre timp, cat telescopul meu tragea la poze, noi ne-am relocat langa observator la o mica sesiune vizuala, cu cele 2 telescoape ale musafirilor puse pe o monturica azimutala a lui Costin. Am avut ocazia sa compar pe un telescop cu o optica de exceptie, cateva oculare foarte bune, diferentele intre oculare fiind mai  mult decat evidente in acest caz. Concluziile mele se vor transforma in achizitii daca timpul si fondurile vor permite.

Costin a fost la butoane la telescopul meu, unde a invatat rapid procedurile de lucru si am vazut ca i-a facut placere sa faca poze intr-un stil total diferit de modul sau uzual de lucru. A fost o seara chiar foarte reusita si extrem de plina. Ca sa va dati seama, abia pe la 00:30 am avut timp sa desfacem sticla de vin rose adusa de Costin, pana atunci facand o multime de operatii de montaj-demontaj si adaptari la set-up ca sa putem da drumul la expunerile pentru verificarea colimarii… O super- seara!

 

Anunțuri

Luna din 1 august

Acum 2 seri, cand am facut pozele la M13, am luat si Luna in vizor, o tinta prea putin vizitata de mine. Am folosit aceeasi camera – ASI174, achizitia fiind facuta prin MN cu un telecentric 5x de la Bresser-Meade. Pentru captura am folosit Firecapture (format .ser) si fiindca am avut cateva serii de cadre cu defecte generate de comunicarea proasta pe alocuri intre camera si computer, a trebuit sa transform filmul in fisiere .png cu PIPP. Apoi stacare cu Autostakkert (25% din total 668 cadre bune generate de PIPP) si deconvolutie cu Registax 6. A durat foarte mult conversia de la .ser la .png (aproape 2 ore), altfel restul a fost destul de simplu.

Zona fotografiata este Mare Imbrium. Craterul mare din stanga este Plato, cel mare din grupul de 3 din dreapta este Arhimede. Cel de sus, cu doua cratere mici la interior, este Cassini. Grupul muntos dintre Cassini si Plato este Montes Alpes (3700 m).

Moon_223_g4_ap16_conv_ps_Rx

Orientarea camerei nu coincide cu pozitia corecta din atlas, dar sper sa fiu iertat.

harta luna-plato

Poze deep-sky cu camere planetare

Pentru ca momentan nu mai am o camera CCD pentru poze deep-sky, inaugurez o noua etapa legata de fotografierea acestui gen de obiecte, folosind camere planetare. Momentan mai am in posesie 2 camere – un ZWO ASI 174MM, care este o excelenta camera pentru planete, Soare si Luna si un QHY5L II care este de asemenea o excelenta camera de ghidaj dar si planetara.

Asadar, fiind in „somaj tehnic”, am hotarat sa incep ceva nou. Stiam de incercarile de acest gen facute de persoane cu mai multa expertiza decat mine si am vazut ca rezultatele sunt frumoase, asa incat am zis sa incerc si eu. Primul test de acest gen – cu adevarat serios – l-am facut aseara, tinta fiind M13 din Hercule. Telescopul folosit a fost MN190 (pe care l-am reinstalat pe montura), iar camera a fost ASI-ul. Rezultatul este suma a 115 expuneri neghidate bune din total 150, fiecare expunere de 10 secunde – deci mai putin de 20 de minute per total.

Am facut dark-uri si bias-uri ca si calibrare la imagini (desi e cam greu la o camera fara racire, unde temperatura senzorului variaza mereu). Inainte de asta a trebuit sa instalez driverul ASCOM pentru ASI 174, ca sa pot face expunerile prin MaximDL. Se pot face expuneri si cu FireCapture, care lucreaza nativ cu camera, dar nu stiu sa fac calibrarile prin acel program, pe care l-am folosit doar la Soare, Luna si planete.
Oricum, ca si concluzie, sunt foarte incantat de rezultatul obtinut. Sensibilitatea camerei si rezolutia foarte buna imi lasa impresia ca reuseste performante la fel de bune ca si un CCD. Nu am folosit filtre (urmeaza sa fac si asta) si am sa incerc sa fac si expuneri mai lungi, cand o sa reinstalez pe telescop si OAG-ul.

M13_115x10s__ABE_NR1_NR2_PIX_PS

Ce mi-a placut foarte mult a fost ca am surprins in acest umil timp de achizitie si o mica galaxie de langa roi – IC 4617, care are o magnitudine de 15.2, la o dimensiune unghiulara de 1.2′ x 24″.

rezolvare astrometry

data astrometry

Star-party la planete

M-am bucurat in week-end de prezenta extrem de placuta a lui Costin Sprianu (mak de pe astronomy.ro), care a venit la mine in ideea sa facem niste poze la planete de la observatorul meu, unde cerul este mult mai permisiv decat la el. Cerul nu ne-a ajutat deloc – desi prognoza se anunta buna, un front noros venind dinspre Mediterana ne-a stricat socotelile. Asa incat am stat de vorba o gramada si Costin mi-a impartasit din secretele achizitiilor si prelucrarilor planetare, unde este (cred eu), cel mai bun din tara (impreuna cu Cristi Diaconescu si Maximilian Teodorescu).

Se pare ca nu este doar parerea mea, Costin fiind invitat la Pic-du-Midi acum cateva saptamani impreuna cu cei mai buni astrofotografi de planete din lume (Emil Kraaikamp, Damian Peach, Marc Delcroix, Ricardo Alonso ) sa faca poze si sa foloseasca telescopul de 1m. Pozele sunt inca in lucru, eu am vazut si imaginile brute si ce a scos Costin din ele si intr-adevar e impresionant.

Moon_235_g4_ap17_registax_OK

Luna pozata la Runcu si prelucrata conform indicatiilor lui Costin

Singurele poze cu iz astronomic, le-am facut de dimineata la telescoapele care au stat la odihna toata noaptea (din pacate). Sper sa prindem si o noapte frumoasa, undeva in viitorul incert.

20170702_100641 [1280x768]

O mica „haita” de telescoape

20170702_100700 [1280x768]

Cass-ul din fibra de carbon a lui Costin (tubul e facut de el !)

20170702_100712 [1280x768]

Sistemul de racire al oglinzii, suspendat pe cabluri de otel, pentru eliminarea oricarei vibratii

Soarele in iunie 2017 (H-alpha)

Am terminat un mic film in care am reusit sa pun in evidenta evolutia unor formatiuni interesante ce s-au dezvoltat in aceasta perioada pe Soare – evolutie data atat de activitatea Soarelui cat si de miscarea sa in jurul axei sale. Totodata, folosind Fitswork, am facut si un stretch diferentiat pe suprafata Soarelui si pe marginea sa, punand in evidenta in acelasi timp protuberantele si filamentele (care in fond sunt acelasi lucru, doar ca vazute in mod diferit). Filmul e aici: AICI

20170623_3 [1280x768]

Aceasta e imaginea din 23 iunie (vineri)

 

Soarele in 18 mai

Soarele a fost foarte interesant in 18 mai, prezentand niste formatiuni bine definite si destul de bine grupate intr-una dintre zonele sale, o pata – 12656, o proeminenta si un filment mare, in forma triunghiulara. Din pacate, achizitiile facute cu ASI174 au avut niste probleme de comunicare intre camera si computer si filmele care contineau mai multa informatie (zone mai mari preluate in imagine) au fost inutilizabile. Am reusit insa sa scot ceva din filmele facute ca zoom al zonei respective cu focus catre proeminenta de pe limbul solar. Aici se vede intr-un colt al imaginii si zona petei precum si un pic din filament.162315_Maxprimul DD_Maxim_PS_color

Si imi permit sa pun aici si ceva ce mi-a placut foarte mult, este vorba de un film facut de un amator, avand un C11, cu filtru Solar film, un filtru verde, o camera ca a mea, un Barlow si multa rabdare si probabil si un seeing foarte bun.

https://giphy.com/gifs/l0Iy13RD6budQ8gyA/fullscreen

 

Un studiu ad-hoc asupra evolutiei poluarii luminoase la mine la observator

Week-end-ul acesta am profitat de faptul ca se uneste cu  1 mai si am hotarat sa ma intalnesc cu Matei Conovici, bunul si dragul meu prieten astronom, intalnire programata mai demult, tinand cont ca nu ne-am mai vazut de ceva vreme. Planul era mai complex, dar date fiind conditiile meteo, ne-am rezumat la un gratar cu frigarui din pastrama si carne de oaie combinate cu ceapa si rosii, drese cu cimbru si lemongrass la care am degustat din plin niste specialitati extraordinare de vin, dintre care vedeta serii a fost un Pinot Noir din 1991. Dupa asta, ne-a retras la observator unde am stat de vorba pana tarziu si am dezbatut diverse probleme astronomice si filozofice, asta pana ne-a luat somnul de la ploaia care incepuse deja si care batea darabana in acoperisul observatorului, indemnandu-ne la vise.

Oricum, una din problemele discutate ieri seara a fost problema poluarii luminoase – la mine si la la el la observatorul din sudul Dobrogei de la Lipnita. „Disputa” s-a centrat in jurul intensitatii acestui fenomen in ambele locatii, fiecare venind cu argumente in favoarea ideii ca la el e mai rau decat la celalalt (evident ca Matei exagera cand spunea ca la el e rau din cauza domului de lumina de la Silistra si Calarasi, aflate la 15-20 km de locatia sa, fata de cei 6 km dintre observatorul meu si Ploiesti, un mare poluator atat industrial cat si luminos).

Ca sa transam lucrurile, am hotarat sa vedem niste cifre. Asadar am inceput sa umblam prin arhiva mea de imagini si sa ne uitam la histogramele istorice facute in luminanta, la diverse obiecte ceresti, imagini facute cu aceeasi camera, in conditii similare de iluminare datorata Lunii (adica mai exact – fara Luna) si timpi similari de expunere. Singurul factor perturbator in aceasta privinta si care ar putea sa induca o variatie suplimentara a factorului de poluare luminoasa ar fii usoara nebulozitate a cerului. Aceasta este invizibila noaptea, dar este vizibila in poze, prin cresterea luminozitatii background-ului  cerului in conditii similare de timpi de expunere.

M13-18_05_2014_fL

M13 din 18 mai 2014 / fara Luna / catre ENE

M51-08_06_2015_fL

M57 din 08 iunie 2015 / fara Luna / catre ENE

M81_M82-24_04_2017_fL

M81/M82 din 24 aprilie 2017 / fara Luna / catre NW

In mod ideal, comparatia trebuia facuta avand ca referinta aceleasi obiecte ceresti, doar ca nu am avut la indemana asa ceva. Oricum, exista o evolutie a poluarii luminoase care se vede si intre primele 2 imagini, care au cam aceeasi orientare pe cer (catre Ploiesti). Ultima poza, desi arata mai bine, este facuta in directie absolut opusa orasului si este foarte sus, catre zenit, deci si histograma pare mai buna, doar ca este o pacaleala. Am sa fac, imediat ce o sa se insenineze, niste poze catre ENE la circa 30-40 grade deasupra orizontului, sa vedem ce avem acum. Oricum, este un dezastru, mai ales ca pe strada mea au aparut de circa o luna, niste frumoase becuri cu LED, care scalda intr-o lumina ca de ziua toata livada din jurul casei mele.

As vrea sa fug pe o insula pustie…

 

Soarele in 25 aprilie

Cele cateva imagini de mai jos reprezinta situatia Soarelui asa cum se vedea in 25 aprilie (acum 2 zile), atat in lumina alba cat si in H-alfa.

Imaginile au fost facute de mine la Observatorul Astronomic al Academiei Romane (observatorul solar), dar pentru prelucare am avut un pic de timp de-abia azi.

Prima imagine este o imagine a Soarelui in lumina alba, avand un camp mai larg, ce cuprinde ambele zone active de pe suprafata solara din acea zi – AR 12651 si AR 12653. Poza e facuta cu luneta de 130 mm Zeiss si o camera ATIK 4000, pentru a avea full-disk.WL 12651_g4_ap165_reg_ps

Si un close up, facut tot in lumina alba la Ar 12651, folosind refractorul Zeiss de 130 mm, F/15, si camera mea ASI 174 mono. Cea de-a doua varianta a acestei poze este prelucrata un pic mai agresiv,  ca sa scot in evidenta mai bine detaliile din pata (zona de penumbra, „podul”).

Sun_152525_g4_ap65_max_reg_ps

Sun_152651_g4_ap12_MAX_REG_PS

Imaginea urmatoare este luata cu filtrul H-alpha de 0.3 Angstromi prin luneta Zeiss de 80 mm folosind camera mea ASI 174. Am incercat sa surprind o suprafata cat mai mare (nu reusesc sa intru full-disk cu camera mea) care sa cuprinda ambele zone active de pe Soare din acel moment, insa imaginea isi pierde din valoare datorita inelelor lui Newton, fenomen generat de interferenta luminii intre doua suprafete – una plana si una sferica adiacenta.

Sun_172622_g4_ap164_max_ps2

O alta regiune interesanta din acea zi a fost surprinsa pe limbul Soarelui. Era vorba de o proeminenta ce parea a avea legatura cu un filament din apropiere, sau posibil sa fi fost o formatiune mai mare situata dupa orizontul solar. Am prelucrat imaginea folosind 30% din 800 de imagini succesive luate cu ASI 174 prin Ha 0.3A.

Sun_protub_fft_dd_deconv_PImmt_PScolor

O imagine care imi place foarte mult si care reprezinta o premiera pentru mine in modul in care am abordat procesarea, este cea care urmeaza. Aceasta este o imagine full-disk (sau asa s-a dorit, doar ca montura nu a colaborat) a Soarelui, facuta in spectrul H-alfa, cu luneta de 80 mm si cu o camera ATIK 11000. Cadrele brute sunt din aceeasi zi, de 25 aprilie si ca sa obtin aceasta imagine am procedat in felul urmator:

  • am luat 33 de imagini ale Soarelui in format .fit. Pe acestea le-am stacat cu Autostakkert-ul (care accepta si „joburi” de acest tip). Am folosit 35% din cele mai bune imagini pe care Autostakket-ul le-a evaluat initial.
  • imaginea rezultata am introdus-o in Fitswork, un program de procesare FREE, dezvoltat de un german pe numele sau Jens Dierks (vezi aici )
  • folosind functia Punkte din Histogramm, am reusit sa scot in evidenta prin stretching selectiv, in aceeasi poza, si zona centrala a Soarelui dar si protuberantele de pe limb, ceea ce mi se pare de-a dreptul GENIAL !
  • am folosit apoi metoda Gauss iterativa pentru a creste claritatea imaginii
  • rezultatul l-am bagat in Photoshop si de acolo am dat un pic de culoare Sorelui meu monocrom

Aveti imaginea si in varianta a/n, pentru cei care vor si asa.Sun_full_FWorks_PSbwSun_full_FWorks_PScolor

Raman in continuare dator cu 2 (doua de data asta) animatii cu niste protuberante capturate in Ha, insa acestea necesita timp de prelucrare mare si multe experimente pana reusesc sa le duc la bun sfarsit (teoretic stiu cum sa procedez, dar stiti cum e – practica ne omoara).

Imagini cu si despre Soare

Avand cateva zile un pic mai relaxate, am reusit sa fac cateva procesari la niste imagini mai vechi (nu chiar atat de vechi) facute la Soare. Echipamentul folosit este compus dintr-o luneta Zeiss de 80 mm F/15 si un filtru Baader Solar Observer de 0.3 Angstromi largime de banda, foarte potrivit pentru a vedea suprafata Soarelui, dar mai putin potrivit pentru a vedea protuberantele de pe limb, asa cum am explicat intr-un post anterior.

Prima imagine este facuta in 28 martie 2017 si reprezinta prima achizitie dintr-o serie de 15 bucati, facute la interval de cateva minute. Voi incerca ulterior sa fac o animatie in care sa se vada clar cum evolueaza protuberanta insa am nevoie de un pic de timp si de rabdare multa (care a ajuns sa se cam epuizeze la mine).

Sun_color_ap38_conv_PS

 

A doua imagine este facuta in lumina alba, folosind o prisma Herschel ca si element de reducere a intensitatii luminoase. Pata din imagine este AR 12638, iar achizitia este facuta in data de 24.02.2017.

AR_12638_conv_reg_PS

 

A treia poza este o achizitie facuta in Halpha tot in data de 28.03.2017, iar vedeta este AR 12644. Pata era intr-o faza incipienta si ea este cea care sa pare ca a dat o mare ejectie coronala de masa (CME) in 19.04.2017, pe cand era inca pe fata opusa a Soarelui dar catre margine, asa cum se poate vedea in articolul si filmuletul din link-ul urmator: CME 19.04.2017.

AR_12644_conv_PS_Reg_color

Ce se vede in Halpha la Soare?

Vizitand astazi un site comercial, am descoperit ceva ce stiam destul de vag. Anume, ca privind Soarele prin filtre H-alpha avand largimi de unda diferite, se scot in evidenta zone si detalii diferite in structura cromosferei.

  • Astfel, filtrele cu largime de banda de 0.8 Angstromi fac sa fie vizibile protuberantele, cu un contrast foarte mare.

1-0.8

  • Filtrele cu o largime de banda de 0.7 Angstromi, fac vizibile protuberantele, cu contrast foarte bun si pe alocuri reveleaza si ceva din structura suprafetei solare.

2-0.7

  • Filtrele cu o largime de banda de 0.6 Angstromi, fac vizibile atat protuberantele, cu contrast relativ bun dar si structura suprafetei solare, acestea fiind un compromis destul de bun pentru cei ce studiaza ambele fenomene/regiuni active.

3-0.6

  • Filtrele cu o largime de banda de 0.5 Angstromi fac posibila observarea cu detalii bune a suprafetei solare dar si a protuberantelor mai mari.

4-0.5

  • Filtrele avand o largime de banda de 0.4 Angstromi sunt excelente pentru a detalia cu contrast mare suprafata cromosferei solare.

5-0.4

  • Filtrele avand o largime de banda de 0.3 Angstromi sunt cele mai bune pentru a vizualiza detaliile cele mai fine de pe cromosfera. Datorita latimii mici de banda insa, acestea lasa mai putina lumina sa treaca. Sunt posibile observatiile si asupra unor protuberante mai intense, dar cu contrast foarte scazut, asa cum am sa va arat intr-un post viitor (nu foarte indepartat – acum lucrez la asta).

6-0.3

 

Cometa C/2015 V2 Johnson

Aseara (sau mai exact azi dimineata) am facut expuneri la o a doua cometa foarte vizibila pe cerul nostru nordic. Este vorba de cometa din titlu. Urmarind efemeridele din site-ul htpps://theskylive.com, am vazut ca in acest moment cometa executa o curba in ac de par pe bolta si ca miscarea ei – si din acest motiv – este foarte putin pronuntata. Asa incat a poza cometa fara star-trails a fost foarte simplu si am facut deci 15 expuneri a cate 180 de secunde (nu mai mult fiindca a venit crepusculul).

Rezultatele sunt mai jos – o imagine alb-negru stacata si prelucrata in PI, un filtru false-colour pentru a scoate in evidenta mai bine coada si coama, o imagine monocroma inversata, o alta careia i-am aplicat un filtru Larson-Sekanina si un screen-shot cu efemeridele de care va vorbeam.C_2015 V2 JohnsonC_2015 V2 Johnson_DD_wavC_2015 V2 Johnson_invertC_2015 V2 Johnson_Larson-Sekefemeride

3 dintr-o lovitura- cometa 41P+galaxia M108+nebuloasa M97

Saptamana ce a trecut, vremea a fost superba, iar noptile asisderea. Pe langa achizitiile la tintele deep-sky in  derulare, am zis sa incerc ceva nou – o cometa macar, fiindca tot sunt 3 care se vad bine de tot pe cer in perioada asta. Si am ales-o pe cea care se gasea cel mai sus pe cer, aproape de zenit chiar – cometa 41P/Tutle-Giacobini-Kresak. E o cometa ce va ajunge la periheliu undeva in jurul sfarsitului lui aprilie asa ca lucruri interesante se vor mai intampla, de aceea e bine de urmarit.

Deci in 22 martie,  fara vreo pregatire anume, am reusit sa surprind o configuratie foarte interesanta legata de aceasta cometa – si anume trecerea ei apropiata de alte 2 obiecte ceresti foarte diferite – o galaxie si o nebuloasa. E vorba de M108, aflata la 45 milioane de ani lumina si Owl Nebula, aflata la „doar” 2000 de ani lumina. Cometa se deplasa in interiorul sistemului nostru solar la aproximativ 22 milioane de km de Pamant – adica 73 de secunde lumina de noi.

Acesta este filmul serii din 22 martie cu cei trei protagonosti.

O poza statica in care am incercat sa scot un pic mai multe detalii prin stivuire de mai multe imagini:

Stack_10_41P_DD_nr_wave

Ulterior am vrut sa experimentez cateva tehnici de analiza , folosite pentru punerea in evidenta a eventualelor fenomene ce pot apare pentru astfel de obiecte ceresti – in speta jeturi, cozi (principala sau secundara), forma coamei, etc. Am folosit pentru asta algoritmul Larson-Sekanina combinat cu schema de False color din MaximDL. Asa cum se vede in imaginile de mai jos, cometa inca nu a inceput sa dezvolte o coada vizibila dar coama este usor turtuta, semn ca vantul solar deja isi face efectul.

Cometa color rotat gradientCometa false color

…si un update facut cateva ore mai tarziu, cu alte imagini luate doua zile mai tarziu, in 24 martie. Am cautat sa fac un alt gen de prelucrare, dar din pacate mi-au lipsit mai multe cadre fiindca au venit norii, asa ca am facut inca un film cu miscarea cometei printre stele si o analiza a coamei prin metoda culorilor false.

Group1-3

Soarele in H-alpha la echinox

Dupa o lunga perioada de vreme rea si bibileala la set-up-ul din custodie, am reusit azi sa fac niste imagini destul de frumusele ale unor formatiuni aflate pe Soare astazi – Soare foarte linistit in ultima vreme. Mai exact este vorba de un filament aflat aproape de zona centrala vizibila a Soarelui si o protuberanta mica vizibila pe zona de contur a Soarelui.
Pentru a obtine rezultatele, am facut cate 50 de cadre pe care le-am stacat cu Autostakkert (cele mai bune 50% din ele). Rezultatul l-am bagat in MaximDL si am inceput sa explorez (pentru prima data in mod serios si cu mare atentie) functiile de procesare de acolo – Kernel, Fast Fourier Transform, Digital Development si Rank, urmate la sfarsit de Wavelet-uri facute tot in Maxim, si care au functionat chiar foarte bine.
Achizitiile au fost facute cu o luneta Zeiss de 80 mm la o focala de 3300 mm, prin filtru Solar Ha Baader de 0,3 Angstromi si un filtru aditional ND 1,8, totul folosind o camera ATIK 11000.
Coechipier in aceasta mica lucrare mi-a fost Tavi Blagoi (Erwin).

Deta_g4_ap45_FILTERhighpassmore_FFThighpassmild_DDFFTlowpasscustom1procent

Deta_g4_ap103_KHighpassmore_si_restul

Cateva obiecte ceresti de iarna

Desi nu am mai postat nimic aici, am reusit sa fac in ultima vreme ceva achizitii de imagine la cateva obiecte deep-sky de iarna, dintre care am sa va prezint doua in continuare. Doar pe acestea am reusit sa le prelucrez, restul sunt in stand-by asteptand vremuri mai bune si timp liber mai mult.

Primul dintre ele este Elephant Trunk nebula sau VdB 142, este o nebuloasa aflata in constelatia Cefeu la aproximativ 2400 ani lumina de noi. Imaginea mea este rezultatul acumulatii de semnal de 2 ore si 40 minute in Ha si o ora si jumatate in OIII, cu filtrele noi de la Astrodon de 5 nm. Echipamentul folosit a fost luneta Equinox cu camera Atik314L+ mono pe montura EQ6 belt drive.

Toate expunerile au fost de 600 de secunde – nu am reusit sa fac expouneri mai lungi fiindca luneta nu poate folosi OAG-ul datorita imposibilitatii de a ajunge in focus cu roata de filtre, reducatorul de focala si OAG. Folosind o luneta de ghidaj am o flexura diferentiala a carei cauza o banuiesc dar imi este imposibil momentan sa o repar, asa ca singura solutie gasita a fost sa pastrez timpi de expunere relativ mici ca sa am stele rotunde si un FWHM bun. Apropo de FWHM, acesta este sub 2.00 la toate expunerile, ceea ce arata ce treaba buna fac filtrele noi, rezultatul fiind poze de rezolutie mai buna si cu detalii mai fine.

Prelucrarea a fost si ea novatoare in ceea ce ma priveste. Pana acum faceam pre-procesarea (calibrarea si stacking-ul) in MaximDL, urmand ca pasii urmatori sa-i fac in StarTools sau PixInsight. Acum am facut prima data procesarea integral in PixInsight, care se dovedeste a fi un program complet si fara cusur. Pentru calibrare si stack am folosit ImageCalibration din Pix, pasii si setarile fiind preluate din tutorialul https://www.youtube.com/watch?v=zU5jJgjKuQQ .Dupa obtinerea fisierelor brute stackate, am facut deconvolutie ( www.youtube.com/watch?v=97OyeSR76Fs&t=839s ), noise-reduction folosind MultiscaleLinearTransform, combinarea de canale dupa formula Red=Ha, Green=20%Ha+80%OIII si Blue=OIII si apoi inca odata noise reduction cu ACDNR. Ca si tutoriale pentru folosirea PixInsight-ului exista multe versiuni pe web, dar cel mai bun din acest punct de vedere mi se pare  www.lightvortexastronomy.com al lui Kayron Mercieca, pe care l-am si folosit dealtfel.

VdB 142ha_oiii_nonlin_star

Al doilea obiect este un clasic al iernii – Nebuloasa Cap de Cal (Horse Head nebula) sau B33. Fiind foarte tarzie ora la care am hotarat sa scot ceva imagine din pozele pe care le aveam la indemana, nu am facut stacking-ul prin noua metoda (PixInsight) ci prin cea veche, folosind MaximDL-ul, dupa care am facut rapid o deconvolutie in Pix si un noise reduction. Am mai mult semnal strans, am si semnal in OIII asa ca imediat ce voi avea un pic de timp liber, am sa incerc sa scot si din asta ceva mai frumos. Deocamdata ce vedeti este rezultatul a 4 ore si 15 minute de semnal in Ha cu Astrodon-ul de 5 nm.

B33 Horse Head nebula

ha-11x600s29x300s_dcnv_nr_nonlin-copy

Soarele in noiembrie

Soarele este momentan intr-o criza mare de pete – ciclul solar fiind in descrestere. Asa ca in lumina alba, lucrurile sunt chiar plictisitoare. Insa daca aruncam un ochi in H-alpha, mai ales intr-o banda de trecere foarte ingusta, lucruri interesante pot iesi la iveala. Asa a fost zilele trecute (cand norii ne-au lasat in pace), reusind sa surprind un filament pe suprafata solara. Echipamentul este acelasi din pozele anterioare, la fel si prelucrarile. ha3_g4_ap971_conv_ps_pi

Si o adresa grozava, unde se poate urmarii ce se intampla pe Soare in Ha:

http://cesar.kso.ac.at/main/esa_sn_iv_movie.html

AR 2599, o zi mai tarziu (05.10.2016)

A doua zi, altcineva a facut niste achizitii. Conditiile meteo au facut – probabil – ca mai putin de jumatate din cele 24 de pozitii sa fie utilizabile de AutoStakkert,  asa ca rezolutia finala a imaginii nu este cea mai buna. Am folosit in mare aceleasi prelucrari ca cele facute pentru poza anterioara. Ce am facut suplimentar a fost sa folosesc Deconvolutia din PixInsight, pentru a scoate in evidenta mai bine detaliile fine, in pofida lipsei de cadre mai numeroase. Rezultatul este mai jos.sunha20161005_g4_ap1686_conv_reg-dya_ps_pi

O schimbare catre Soare

Incepand de acum o saptamana am inceput sa am acces la un echipament de inalta clasa in ce priveste astrofotografia solara. Drept urmare, aceasta este ocazia perfecta ca sa incep sa explorez aceasta zona „fierbinte” a astronomiei. In data de 4 octombrie am facut niste achizitii si rezultatele si modul in care am facut prelucrarile sunt redate mai jos.

Tehnica nu e cea tipica pentru achizitiile de soare, in care seeingul sa fie „inghetat” prin capturarea unei secvente de cateva mii de cadre, luate ultrarapid, din care se selecteaza cele mai bune x% care apoi se stacheaza. In cazul meu a fost vorba de 256 de cadre de 0.007 secunde fiecare, luate printr-un filtru H-alpha Solar Spectrum seria 1.5 (largime de banda 0.3 angstromi), prin refractor de 110mm F/15, folosind o camera ATIK 4000 (bin2x2).

Prelucrarea am facut-o astfel:
– cadrele achizitionate in MaximDL
– transformate apoi in .avi tot din Maxim
– filmul bagat in Autostakkert si stacat cu 50% din cele mai bune cadre
– rezultatul bagat in Registax6 pentru wavelets (deconvolutie)
– apoi bagat in Pixinsight pentru crop si un pic de reducere de zgomot cu Multiscale Media Transform

Poza reprezinta grupul de pete AR2599.sun-bin-2-avi_g4_ap280_conv_reg_pi

NGC 6888 – primul test cu ASTRODON

Anul acesta am avut cateva premiere, in sensul ca am pus la punct sistemul astrofoto de camp larg, format din luneta EQUINOX si reducatorul de focala si am reusit sa intru in posesia filtrului ASTRODON OIII de 5 nm, cumparat efectiv in iarna, dar ajuns la mine cu mare intarziere.

Saptamanile ce au trecut au fost marcate de vreme rea si foarte instabila, asa incat incercarile de a face ceva expuneri cu noul set-up au fost foarte putine. Am reusit totusi sa prind doua nopti aproape bune (cu Luna la „doar” 50% stalucire), in care am facut expuneri la Crescent Nebula (NGC6888). Am vrut sa incep cu acest obiect, deoarece aveam o referinta in ceea ce ma priveste, facuta acum 2 ani cu MN-ul si cu filtrele Baader, fara OAG.

Nu am reusit sa fac prea multe expuneri – doar 15×600 sec in Ha cu Baader 7 nm si 5×600 sec cu Astrodon 5 nm (un timp total de 3 ore si 20′). Am facut de asemenea si niste expuneri cu Baader OIII 8 nm, ca sa fac o comparatie intre cele 2 filtre de acelasi tip, doar ca numarul mic de expuneri nu imi permit deocamdata sa fac o comparatie relevanta, asa ca pentru asta o sa mai asteptam un pic, pana trece Luna plina.

Poza mai necesita clar expuneri, atat in Ha cat si in OIII, dar m-am straduit sa fac o prelucare cat mai fina si laborioasa, care sa acopere eventualele deficiente de semnal si mai ales zgomot. Ce pot spune este ca expnerile cu filtru OIII de la Astrodon sunt mult mai bune din p.d.v. calitativ, si nu o spun eu ci o spun cifrele – la masuratoarea facuta in MaximDL, expunerile la OIII cu Astrodon au avut un FWHM de 2.10 si un roundness de 0.15, iar cele facute cu Baader (in aceeasi noapte) au fost 2.70 respectiv 0.25.

Achizitia de imagini am facut-o cu MaximDL, ghidaj cu PHD2, focus automat cu FocusMax.

Prelucrarea primara am facut-o in MaximDL – calibrarea cu dark-uri, bias-uri si flat-uri, apoi stacarea pe canale separate.

A urmat prelucarea in PixInsight, in pasii urmatori :

(1) STF, (2) star alignment. Pasul (3) a fost introdus de mine pentru prima data intr-o prelucrare laborioasa la o poza in culori, e vorba de Deconvolution, pe care am facut-o respectand intocmai algoritmul de AICI . A urmat (4) dinamic crop, (5) PixelMath – cu asignarea R=Ha, G=10%Ha+90%OIII, B=OIII, (6) Split RGB pentru balansarea ulterioara a culorilor prin (7) linear fit. A urmat (8) DBE (dinamic background extraction) care a facut liniarizarea fondului si eliminarea tuturor gradientilor de vignetare sau de poluare luminoasa si (9) Background neutralization. Acestea interventii asupra imaginilor au fost facute in partea de liniaritate a lor. Am facut trecerea in non-liniar prin (10) Histogram Transformation, dupa care am facut mai multe incercari de reducere a zgomotului, din care am ramas la final cu suita (11) MMT (MultiscaleMedianTransforme) urmat de ACDNR (Adaptive Contrast-Driven Noise Reduction).NGC6888_nb_DBE_MMT_ACDNR

Later Edit:

Am adaugat ceva semnal in noptile ce au urmat si am ajuns la un total de 4 ore si 40 minute in Ha si 1 ora si 50 minute in OIII. Rezultatul final este mai jos.NGC6888_PI

Avatarurile astrofotografiei de camp larg

Asa cum aminteam inainte, am facut niste schimbari la observator. Luneta apocromata ce statea de (prea) multa vreme pe o montura azimutala la mine in dormitor, veghind orizontul, a luat locul telescopului de pe montura ecuatoriala din observator.

M-am lovit de multe ori de problema acoperiri unui camp mai larg decat ce puteam incadra uzual cu telescopul, pentru obiectele ceresti mai ample de pe cer, asta fara a folosi un mozaic (mozaicul nu este o procedura astrofoto pe care sa o fii utilizat pana acum). Luneta are un camp mai mare, nu exagerat insa. Pentru ca anticipam cumva mai demult aceasta problema, am cumparat de la Sabin (Dumnezeu sa-l ierte) acum vreo 2 ani, un reducator-corector de camp pentru refractoare avand focale intre 500 si 1000 mm ( aici link ). Functia de corectie de camp nu este una care sa ma preocupe in mod special in acest moment, deoarece cipul relativ mic al camerei mele, nu impune acest gen de corectie. Ce ma interesa insa era reducerea de focala, care se traduce printr-un camp vizual si mai larg. Din documentatie rezulta ca reducerea de focala este de x 0.75…x 0.80.

Aceasta schimbare era insa legata de cateva probleme.

(1) Luneta nu avea motorizare la focuser, ceea ce insemna implicit ca nu puteam folosi sistemul comandat remote. Rezolvarea am aratat-o in topicul precedent.

(2) incercarile mele initiale de a pune corectorul la luneta s-au soldat cu un esec, deoarece nu reuseam sa ajung cuplez toate elementele trenului optic, avand interpuse intre luneta corector-reducatorul impreuna cu roata de filtre.

Un week-end a fost rezervat constructiei unei reductii filetate (filete de M 0.75 si M1) intre reducator si roata de filtre (camera  se insurubeaza in mod natural in reducatorul de focala dar si in roata de filtre).

Odata rezolvate cele 2 probleme, ma asteptam ca totul sa mearga struna. Nu a fost sa fie asa,  problema fiind faptul ca nu reuseam ca ajung nicicum in focus cu camera.  Back-focus-ul nu era suficient…

rf1

rf2

Asa cum se vede in pozele de mai sus, fara roata de filtre aveam un back-focus disponibil de 43 mm. Roata de filtre in sine, avea doar 39 de mm. Teoretic, totul era bine! Cu toate astea, nu reuseam sa ajung in focus cu sistemul meu optic.

Am intrebat si eu pe forumul de astronomie, ca un baiat cuminte si fara experienta, iar niste baieti isteti de acolo m-au luminat in ce priveste greseala facuta. Trebuia sa schimb ordinea a doua elemente – sa pun intai roata de filtre si apoi reducatorul de focala. Alte reductii erau necesare, desigur… Fiindca timpul liber din cursul saptamanii il am destul de limitat, am asteptat un alt week-end si am facut si cea de-a doua reductie, in final totul ajungand sa arate ca in poza de mai jos.

rf3

Prima seara cu cer senin stabil a fost aseara, si fiindca la ora cand am inceput eu expunerile, Orion era intr-o pozitie nefavorabila vis-a-vis de acoperisul observatorului meu (asta e alta poveste, care va avea o rezolvare cat de curand, sper) – am ales sa pozez o tinta chiar mai mare, aflata in apropiere – Rosette nebula.

Intrucat graficul de ghidaj era foarte neprietenos (abia am reusit sa-l imbunez intrucatva dupa vreo ora de bibileala) – o alta problema ce necesita studiu si rezolvare, desigur – am apucat sa fac doar 3 expuneri de cate 600 de secunde in Ha, dupa care au venit norii.

Timpul de expunere a fost mic, dar cu toate astea am fost surprins sa vad cat de mult semnal am prins cu noua configuratie optica. Focala scurta e mai rapida si aduna fotoni mai repede, iar campul a fost perfect ca marime pentru aceasta tinta. Am sa revin cu o poza color dupa ce o sa treaca Luna si o sa reusesc sa fac mai multe expuneri prin toate filtrele narrowband.

rosette_ha_3x600_pi_stnonlin_852

Rosette nebula, 3×600 sec, Ha 7nm Baader, -15 grade senzor, Equinox 80+RF WO

 

O reprocesare interesanta

Am inceput sa reprocesez imagini vechi si desi am trecut deja de doua ori prin unele din pozele vechi, raman surprins sa vad cata informatie iese la lumina aplicand proceduri sau functii noi in procesarea imaginilor.

Asa s-a intamplat in seara asta cu nebuloasa Cap de Cal, reprocesata deja in 4 ianuarie, dar careia i-am aplicat pentru prima data functia de Deconvolutie din PixInsight, asa cum am vazut in tutorialul ASTA. Am aplicat prima data deconvolutia, pentru a scoate la iveala cele mai mici detalii care pot parea zgomot la prima vedere, dupa care am aplicat metoda de reducere a zgomotului folosind Multiscale Median Transforme (cum am aratat mai inainte, intr-un post anterior). O foarte usoara ajustare a Level in Photoshop si un pic de SHARP si MAGIC (reducerea marimii stelelor mai mari) in StarTools. Rezultatul este in poza de mai jos.

Cap de Cal median maxim_PI_PS_ST

Mic tutorial de reducere a zgomotului

Nebuloasa M1 pe care am prezentat-o deunazi nu a fost o reusita deosebita, nu atat datorita fisierelor brute folosite cat datorita prelucrarii imaginii. Poza respectiva era plina de zgomot (noise), iar reducerea zgomotului prin orice metoda in mod global, duce implicit si la pierderea detaliilor fine, care se estompeaza. Am refacut procesarea in seara asta dupa ce am urmarit un video foarte recent de pe Astro Imaging Channel, de unde am retinut ideile principale si le-am adaptat la ce aveam eu ca si soft principal de prelucrare pentru imaginile astronomice – PixInsight v1.7. Rezultatul final este mai jos un pic, iar dupa asta am sa arat pentru cei interesati workflow-ul folosit de mine ca sa ajung acolo. Am redus zgomotul de fond pana aproape de extinctie, in timp ce detaliile din nebuloasa au ramas neatinse!

M1_PI_PS_V2

Asa arata poza initiala, intr-un crop care evidentiaza bine zgomotul din fundal, care este atat pe luminanta cat si pe culoare.1

Folosind RANGE SELECTION din lista de procese, obtinem o masca ce este mai intensa sau mai subtire, necesara in a proteja stelele si nebuloasa in prima operatie de reducere a zgomotului.3

Aplicand pe fereastra activa care este poza noastra SELECT MASK, selectam ca si masca pentru ea ce am obtinut mai devreme cu RANGE SELECTION.4

Aplicam masca pe poza. In rosu sunt zonele protejate de masca si care nu vor fi afectate de reducerea zgomotului, deci nu vom pierde detalii fine odata cu reducerea semnalului parazit din background.5

Aplicam scula MMT (Multiscale Median Transform), avand parametrii setati ca in imagine. Evident, fiecare e liber sa experimenteze, dar asta e ce am folosit eu in aceasta faza a procesarii.6

Deja se observa pe fundal ca zgomotul s-a redus substantial, el fiind totusi inca prezent in puncte de culoare bine definite, din loc in loc.7

Acum dezactivam masca initiala si pornim ACDNR. Acest filtru are propria rutina de produs o masca, ce se gaseste in subsolul ferestrei. 8

Bifand „Preview” din zona Lightness Mask, se va deschide o fereastra ce reprezinta masca cu parametrii setati din sliderele din zona respectiva. Reglati intensitatea mastii pana considerati ca ati ajuns la un optim in a proteja ce va intereseaza (stelele si nebuloasa in cazul de fata).9

Se inchide „preview” debifand optiunea si se bifeaza in partea superioara a ferestrei ACDNR in ambele tab-uri (Lightness si Chrominance). Se aplica filtrul pe imagine. Iata !10

Pentru edificare, iata un close-up cu cele 2 ipostaze ale imaginii, inainte si dupa reducerea de zgomot facuta cu masca.11

12

Tot ce mi-a mai ramas de facut a fost o mica ajustare cu Curves in Photoshop si asta a fost tot. Sper sa va fie de folos si voua cum mi-a fost mie!

Imagini cosmice de iarna

Vacanta de iarna care a inceput si pentru mine anul asta inainte de Craciun, mi-a dat ragazul sa ma ocup asa cum mi-am dorit mereu, mai mult de astronomie. Sunt la faza de poze frumoase, deocamdata. Dupa ce ma rodez bine pe genul asta de activitate, o sa trec si la lucruri serioase, daca timpul si conditiile specifice o sa-mi permita.

Asa ca am inceput vacanta asta prin a reprelucra niste imagini mai vechi ale nebuloasei Cap de Cal, facute doar in Ha. Conditiile bune in care au fost luate imaginile respective au permis scoaterea la iveala a multor detalii. Probabil ca daca as fi avut o camera cu rezolutie mai mare, imaginea finala ar fi fost mult mai buna.

Horse head + Cap de cal_Maxim_PI_PS

Cap de Cal (B33 din Orion)

A urmat in lista achizitiile pentru M1, incepute cu mult timp in urma si pentru care mai aveam nevoie de macar un canal de expuneri, ca sa obtin ceva colorat cat de cat. Asa ca in decembrie am expus destul de mult in Ha pentru aceasta nebuloasa dar si in OIII. Aceste din urma expuneri le-am facut chiar in noaptea de Anul Nou, cerul fiind impecabil si luna fiind destul de mica pe cer (ultimul patrar). Asa ca aseara tarziu terminam de procesat aceasta nebuloasa (folosind procedurile lui Harry de AICI ), ce reprezinta ramasitele supernovei din 1054 consemnata de astronomii chinezi ca „steaua de zii” – era o „stea” care s-a vazut chiar si in timpul zilei, atat de puternica era. Imaginea de mai jos reprezinta suma a 2x1800s + 17x1200s in Ha si 12x1200s in OIII (total 10 ore si 40 de minute) expuneri.

M1_PI_PS

M1 – nebuloasa Crabului

Tot zilele astea am refacut complet biblioteca de dark-uri, profitand de vremea rece de afara. Asa ca am facut expuneri pentru acestea, dupa cum urmeaza – cate 10 bucati din fiecare, pentru urmatorii timpi de expunere: 1800s, 1200s, 900s, 600s, 300s, 180s, 120s, fiecare multiplicata pentru temperaturile de -25grd, -20grd, -15grd, -10grd si -5 grd.
Mai exact 70,83 ore de expuneri ca sa refac aceasta biblioteca (ce trebuie in mod normal improspatata odata pe an), timp in care camera a mers continuu. Probabil voi adauga inca minim 10 cadre la expunerile de 1200 de secunde (cele mai uzuale la mine) ca sa obtin totusi un master dark cum se cuvine.

HFG 1

Un obiect fascinant si foarte provocator pentru mine a fost (si este inca) HFG 1 din Casiopeea. Am vazut o poza a sa pe net, poza facuta de observatorul de la Kitt Peak cu telescopul de 4 metri. Am zis sa fac si eu o incercare si incepand de asta vara, am tot tras imagini la aceasta nebuloasa difuza si foarte stearsa, sa vedem ce iese. Am reusit sa strang pana acum 27,1 ore de expunere, din care 14,6 ore au fost in OIII (care este semnalul predominant in aceasta nebuloasa) si 12,5 ore in Ha.

Imaginile le-am prelucrat azi impreuna cu CUBIX (George) si ne-a luat cam 3 ore jumatate sa facem asta, dar rezultatul a fost peste asteptari!…

Mai jos iata poza de referinta (cea de la Kitt Peak) si poza noastra, facuta cu modestul meu instrument.

Ce se constata din analiza fata in fata a celor doua poze, este ca mai am nevoie de muuult semnal in Ha, ca sa scot in evidenta „insula” de hidrogen din coroana de gaz precum si centrul nebuloasei, unde predomina de asemenea hidrogenul.

hfg1-500Ha_OIII_OIII_PI+PS_2 copy

L.E. in 30.12.2015 – George a mai refacut odata prelucrarea si rezultatul sau a iesit mult mai bine decat cel initial, meritul pentru aceasta fiind integral al sau. Are mult talent baiatul asta!…

Ha_0.7OIII+Ha0.3_0.9OIII+01Ha

C/2013 US10 CATALINA (1)

Am facut niste expuneri la cometa C/2913 US10 Catalina. Alaltaeri dimineata – 54 de expuneri de 60 de secunde (nu stiam cat de repede se misca pe cer cometa si nu vroiam ca expunerile prea lungi sa distruga eventualele detalii) iar ieri alte 54 de expuneri, dar de 120 de secunde fiecare, fiindca am constatat ca miscarea cometei nu este prea rapida.
Prelucrarile imaginilor le-am facut dupa schema clasica: calibrarea cu dark-uri/bias/flat-uri in MaximDL, apoi imaginile .fit duse in PixInsight unde le-am „developat” si apoi in StarTools unde am folosit mastile ca sa sterg stelele din fundal si apoi sa aplic HDR, Denoise si Contrast.
Am reusit sa scot in evidenta destul de bine cele 2 cozi – cea de ioni si cea de gaz, dar ceea ce ma intriga in mod special este ce se vede langa nucleu – si anume ceea ce seamana cu 3 jeturi de gaz ce erup din el. Cel putin asa pare din prelucrarea facuta initial si nu cred sa fie vreun artefact – fiindca de exemplu telescopul meu nu are spidere care sa induca un asa efect.
Am refacut prelucarea folosind si un filtru Larson-Sekanina, unde am rotit cu 3 grade pentru a scoate in evidenta coada sau eruptiile din nucleu. In a doua prelucrare cu Larsen_Sekanina, am reusit sa scot in evidenta destul de bine si nucleul cometei fiindca am aplicat si o deviatie radiala de 2 pixeli, ca sa scot in evidenta eventualele unde de soc din jurul cometei.
Prelucrarea cu Larson Sekanina nu mi-a scos in evidenta cele 3 jeturi, oricat m-am straduit sa le vad, asa incat nu stiu de unde povin in prima imagine.
La sfarsit este si un filmulet cu miscarea cometei printre stele, o completare utila pozelor.

Mai multe date despre filtrul Larsen-Sekanina – aici: http://users.libero.it/mnico/comets/ls.htm

Catalina 120 sec

Catalina_120_sec_Sekanina

Catalina_120_sec_Sekanina_2

O poza frumoasa

Aseara am avut un oaspete, pe Robert Oprea – un amator de astronomie infocat si dornic sa invete multe. A fost o seara frumoasa si la sfarsit Robert a facut niste poze cu DSLR-ul sau. Una din ele a fost facuta la sugestia mea – sa pozam telescopul punctand catre Orion, impreuna cu nebuloasa in sine. Rezultatul mi se pare dragutz si d-asta l-am pus aici.

A doua poza arata biroul de lucru de la observator – cam aglomerat, dar asta e… Mai bine asa decat deloc.

Orion si MN-ul

DSC_7704_PS

IC 342 reloaded

In postarea din 13 ianuarie 2014, am aratat o poza facuta la acea vreme la galaxia IC342 din Cameleopardalis, o galaxie mare dar destul de slab vizibila de pe Pamant, datorita faptului ca se afla aproape de planul galactic si lumina ce vine de la ea interfereaza cu praful din propria noastra galaxie.

Imaginile facute atunci au ramas in folderul intitulat „In lucru” si acum cateva zile, i-am dat un nou imbold prin achizitionarea de cadre noi, mult mai bune, de cate 600 de secunde fiecare si facute pe luna noua (deci fara influente negative datorate poluarii luminoase). Am reusit astfel sa cumulez 4 ore de expuneri pe care le-am calibrat cu dark-uri si flat-uri, apoi le-am stacat in MaximDL si ulterior le-am facut procesarea in PixInsight.

Rezultatul este mai jos. Nu e spectaculos, dar e ceva mai bine ca precedentul. Probabil ca se poate scoate inca si mai mult din semnalul pe care il am si ramane ca aceasta galaxie sa fie in lucru in continuare. Bara centrala se vede acum mai bine insa. 

ic342_2014_2015_pi_st_ps_123

Eclipsa de Luna din 29 septembrie

Un eveniment astronomic foarte important al acestui an a fost eclipasa totala de Luna din septembrie, vizibila si de la noi incepand cu ora 3 a.m. S-a intamplat sa fiu in acea perioada la George (CUBIX) pentru a-i aduce telescopul si camerele achizitionate intre timp, sa-i instalez soft-urile pe calculator si sa mai fac cate ceva pe la observator. Tot atunci era si Vali Grigore – presedintele SARM Romania – la Portita, pentru o conferinta fara legatura cu astronomia insa. El a fost cel care m-a sunat sa-mi spuna ca Dobrogea urma sa fie singura zona din Romania in care sunt sanse reale ca eclipsa sa fie vizibila – restul tarii fiind afecta de un val masiv de nebulozitate.

Asa ca am organizat rapid o sesiune astrofoto la George acasa, unde aveam tot ce ne trebuia – un telescop, o montura motorizata, oculare, camera lui Vali si mai ales (probabil) cer senin. Am plecat de la hotelul unde eram eu „parcat”,  catre Costinesti, pe al ora 20:00, unde am ajuns in 20 de minute. Dupa un scurt plan de bataie si doua cafele baute la foc automat, am scos sculele afara si am intins un cablu pana aproape de observator (unde ne-am stabilit cartierul general). Pe la 10 p.m. cerul – care era acoperit in proportie de 90% pana la acea ora – a inceput sa se degajeze si luna, care abia se vedea printre norii pana atunci, a aparut in toata splendoarea, luminand peisajul nefiresc de puternic. Am reusit astfel sa pun montura in pol (Polaris fiind si ea vizibila) dupa care am inceput anevoiosul proces de gasire a configuratiei celei mai bune pentru o sesiune astrofoto. Anevoioasa fiindca in principiu desi stiam ce ne trebuie,  practic ne loveam de obstacolele tehnice lagate de lipsa adaptoarelor care sa conecteze corect telescopul cu camera la care ne hotarasem sa pozam – un CANON de-al lui Vali impreuna cu un obiectiv foarte sofisticat si foarte scump  (aveam sa aflu apoi).

Undeva pe la ora 1 a.m. treaba era cam gata, totul mergea ceas si am ramas in stand-by asteptand marele eveniment. Temperatura exterioara era absolut confortabila pentru o noapte senina de sfarsit de septembrie, circa 20 de grade Celsius la inceputul serii, ajungand la 16 grade catre dimineata cand totul s-a sfarsit, asa incat experienta noastra astronomica avea sa fie cu atat mai placuta. Ovidiu Tercu, de la observatorul astronomic din Galati ne-a sunat pe la 1 noaptea sa ne intrebe cum e vremea la noi si sa ne ceara niste mici sfaturi tehnice legate de camera DSLR cu care voia sa faca si el poze, confirmandu-ne ca si la el era cer senin.

Eclipsa a inceput la ora stabilita si a fost un spectacol magnific, pe care l-am savurat cu toata placerea… Faptul ca am amplasat camera lui Vali piggy-back pe telescopul lui George ne-a permis nu  numai sa facem poze dar si sa observam eclipsa la ocular in direct, printr-un Plossl de 25 mm, prin care prindeam in camp toata Luna.

Pozele de mai jos sugereaza doar partial experienta traita de noi 3 (si pe alocuri chiar 4, cand mama lui George mai venea sa ne acompanieze). La faza de totalitate, Luna, care era de un rosu caramiziu si foarte intunecata, era inconjurata de o pleiada de stele, ce devenisera vizibile dintr-o data pe tot cuprinsul cerului. Un spectacol superb, in care nici macar un norisor nu ne-a tulburat cu prezenta.

20150927_223929 [1280x768]   Pragatiri…

20150927_225058 [1280x768]   Pregatiri (2)

20150928_030310 [1280x768]     20150928_030206 [1280x768]   20150928_030303 [1280x768]  20150928_030115 [1280x768]

Asteptand eclipsa

20150928_033501 [1280x768]20150928_033622 [1280x768]

Observand eclipsa

ECLIPSA LUNA 28.9.2015_4 [1280x768] ECLIPSA LUNA 28.9.2015_4_b (1) [1280x768] Eclipsa Luna, 28.9.2015_2 [1280x768] Eclipsa totala de Luna, 28.9.2015_1 [1280x768]

Eclipsa in persoana

Eclipsa totala de Luna

O dimineata superba, cu Orion, eclipsa si ISS defiland pe cer.

Little Dumbel nebula

Nu am mai postat demult pe aici – lipsa cronica a timpului liber m-a facut sa reusesc aceasta performanta. Totusi achizitiile au mers in continuare, gratie faptului ca am observator si astfel am acum un mare volum de date care asteapta sa fie procesate.

Singura achizitie de imagine la care am reusit sa fac si oarece procesare este Little Dumbell nebula. Achizitiile au fost facute doar in Ha si OIII cu set-up-ul meu obisnuit de observator si reprezinta suma a 10×900 sec in Ha si 8×1200 sec in OIII, asignate astfel: R=Ha, G=40%Ha+60%OIII, B=OIII.

Simt ca mai e nevoie de achizitii si in SII si in Ha ca sa iasa ceva mai bine. Daca am vreme buna si timp liber, o sa adaug semnal cat imi voi permite.

little dumbel_PI_ST_2

Galaxii de primavara (ARP 188)

Aflata in constelatia Draco, la circa 420 milioane de ani lumina, galaxia ARP188 (Coada Mormolocului) este o tinta destul de pretentioasa, fiind destul de mica pentru a putea surprinde detalii importante cu set-up-ul meu. Se pare ca aparenta ii este data de o coliziune intre 2 galaxii, in urma careia a ramas coada care o face atat de interesanta.

Deocamdata nu am facut decat poze de luminanta, expuneri luate in martie si acum, in mai. Rezultatul este suma a 8x900s + 8x1200s de expuneri bune (din 10 respectiv 9) – adica 4 ore si 40 de minute de expunere totala. In martie am uitat sa fac flaturi asa ca am folosit un flat facut ulterior la alta tinta si care a mers destul de aproximativ, motiv pentru care a trebuit sa tai un pic din poza ca sa scap de artefacte.

Alaturat am pus si o poza facuta de Hubble, care mi-a deschis apetitul pentru aceasta tinta. Insa oricata vointa as avea, nu cred ca o sa reusesc sa fac ceva similar cu ce am eu acum. Poate cand o sa am primul meu telescop pe orbita. Cu EQ6, desigur!…

ARP188_8x900s_8x1200s_PI_ST_PS

IDL TIFF file

IDL TIFF file

Meduza nebula

Nebuloasa Meduza sau Abel21 din Cainele Mic a fost considerata o nebuloasa remnanta dupa o supernova, dar acum se considera mai curand a fi o nebuloasa planetara.
Pozele le-am facut prima data folosind filtrul H-alpha, 16×900 sec. Cand luna a fost data disparuta de pe cer, impreuna cu norii, am facut si expunerile in OIII si SII, cate 6×900 sec pe fiecare canal.
Prelucrarile le-am facut in PixInsight (cele mai importante), Star-Tools (fine-tuning) si un pic de Photoshop la sfarsit, ca sa-i fac buzele.

abell_21_16xha900s_pi_st_ps_170

Varianta doar in Ha

ha_haoiii_oiii_pi_st_ps_153

Ha=rosu, Ha combinat cu OIII= verde, OIII=albastru

sii_ha_oiii_pi_st_ps_100

SII=rosu, Ha combinat cu OIII= verde, OIII=albastru