Imagini cu si despre Soare

Avand cateva zile un pic mai relaxate, am reusit sa fac cateva procesari la niste imagini mai vechi (nu chiar atat de vechi) facute la Soare. Echipamentul folosit este compus dintr-o luneta Zeiss de 80 mm F/15 si un filtru Baader Solar Observer de 0.3 Angstromi largime de banda, foarte potrivit pentru a vedea suprafata Soarelui, dar mai putin potrivit pentru a vedea protuberantele de pe limb, asa cum am explicat intr-un post anterior.

Prima imagine este facuta in 28 martie 2017 si reprezinta prima achizitie dintr-o serie de 15 bucati, facute la interval de cateva minute. Voi incerca ulterior sa fac o animatie in care sa se vada clar cum evolueaza protuberanta insa am nevoie de un pic de timp si de rabdare multa (care a ajuns sa se cam epuizeze la mine).

Sun_color_ap38_conv_PS

 

A doua imagine este facuta in lumina alba, folosind o prisma Herschel ca si element de reducere a intensitatii luminoase. Pata din imagine este AR 12638, iar achizitia este facuta in data de 24.02.2017.

AR_12638_conv_reg_PS

 

A treia poza este o achizitie facuta in Halpha tot in data de 28.03.2017, iar vedeta este AR 12644. Pata era intr-o faza incipienta si ea este cea care sa pare ca a dat o mare ejectie coronala de masa (CME) in 19.04.2017, pe cand era inca pe fata opusa a Soarelui dar catre margine, asa cum se poate vedea in articolul si filmuletul din link-ul urmator: CME 19.04.2017.

AR_12644_conv_PS_Reg_color

Ce se vede in Halpha la Soare?

Vizitand astazi un site comercial, am descoperit ceva ce stiam destul de vag. Anume, ca privind Soarele prin filtre H-alpha avand largimi de unda diferite, se scot in evidenta zone si detalii diferite in structura cromosferei.

  • Astfel, filtrele cu largime de banda de 0.8 Angstromi fac sa fie vizibile protuberantele, cu un contrast foarte mare.

1-0.8

  • Filtrele cu o largime de banda de 0.7 Angstromi, fac vizibile protuberantele, cu contrast foarte bun si pe alocuri reveleaza si ceva din structura suprafetei solare.

2-0.7

  • Filtrele cu o largime de banda de 0.6 Angstromi, fac vizibile atat protuberantele, cu contrast relativ bun dar si structura suprafetei solare, acestea fiind un compromis destul de bun pentru cei ce studiaza ambele fenomene/regiuni active.

3-0.6

  • Filtrele cu o largime de banda de 0.5 Angstromi fac posibila observarea cu detalii bune a suprafetei solare dar si a protuberantelor mai mari.

4-0.5

  • Filtrele avand o largime de banda de 0.4 Angstromi sunt excelente pentru a detalia cu contrast mare suprafata cromosferei solare.

5-0.4

  • Filtrele avand o largime de banda de 0.3 Angstromi sunt cele mai bune pentru a vizualiza detaliile cele mai fine de pe cromosfera. Datorita latimii mici de banda insa, acestea lasa mai putina lumina sa treaca. Sunt posibile observatiile si asupra unor protuberante mai intense, dar cu contrast foarte scazut, asa cum am sa va arat intr-un post viitor (nu foarte indepartat – acum lucrez la asta).

6-0.3

 

Cometa C/2015 V2 Johnson

Aseara (sau mai exact azi dimineata) am facut expuneri la o a doua cometa foarte vizibila pe cerul nostru nordic. Este vorba de cometa din titlu. Urmarind efemeridele din site-ul htpps://theskylive.com, am vazut ca in acest moment cometa executa o curba in ac de par pe bolta si ca miscarea ei – si din acest motiv – este foarte putin pronuntata. Asa incat a poza cometa fara star-trails a fost foarte simplu si am facut deci 15 expuneri a cate 180 de secunde (nu mai mult fiindca a venit crepusculul).

Rezultatele sunt mai jos – o imagine alb-negru stacata si prelucrata in PI, un filtru false-colour pentru a scoate in evidenta mai bine coada si coama, o imagine monocroma inversata, o alta careia i-am aplicat un filtru Larson-Sekanina si un screen-shot cu efemeridele de care va vorbeam.C_2015 V2 JohnsonC_2015 V2 Johnson_DD_wavC_2015 V2 Johnson_invertC_2015 V2 Johnson_Larson-Sekefemeride

Echipamente noi de montat si facut

Fiindca mi-am scos camera ATIK la vanzare, probabil intr-un viitor neprevazut deocamdata voi ramane fara ea. Pana voi cumpara camera noua pe care mi-am propus sa o am in loc, o sa am timp sa fac cateva lucruri lasate in voia sortii multa vreme.

In primul rand voi pune la treaba camera planetara (care merge si la deep sky daca nu esti foarte pretentios) si voi incerca tehnici de achizitie noi. E o ramura noua ce merita incercata si nu o voi lasa neexplorata.

In al doilea rand am sa incep testarile cu programele de administrare a observatiilor – am doua variante, ce vor fi incercate pe rand – MaxPilote si Sequence Generator Pro. Am facut teste cu ambele in trecut, dar nici o sesiune de achizitii cap-coada. A venit vremea lor !…

In al treilea rand voi face MN-ului (care are exact focuserul din imaginea de mai jos) un sistem de reductie si transmisie de la motorul pas-cu-pas la focuser, similar cu ce se vede in poza, reductia fiind in cazul de fata undeva la 1:4. In momentul de fata am pus motorul pas-cu-pas pe axul reductiei de 1:10 cu care vine nativ focuserul (rotita mica din dreapta sus din poza asta), care imi genereaza o reductie mult prea mare. Mai exact am acum peste 50 de pasi in Critical Focus Zone (CFZ) si peste 90.000 de pasi de la un capat la altul de cursa la focuser, fiind necesare aproape 15 minute motorului ca sa faca aceasta cursa ! Noua configuratie va scade aceste numere de 2.5x .

AJ-Focuser-mod-2

In al patrulea rand si poate cel mai urgent si mai important, voi schimba focuserul de la luneta Equinox cu noua achizitie – un focuser pentru lunete, tot MOONLITE. Ocazia a aparut pe neasteptate (intentionam sa iau alteceva de la TS) si nu am putut-o refuza din 2 motive: (1) pretul foarte bun – 450 de lei si (2) faptul ca a apartinut lui Sabin Fota. Ce trebuie sa fac acum este sa fac o reductie de la focuser la luneta si sa fac un reductor similar cu cel de sus si pentru acesta, motor pas-cu-pas avand pentru ambele focusere. Focuserul ce-mi va ramane de la Equinox am sa-l pun la Cassegrain, unde am acum un focuser pe 1,25″ cu cremaliera, destul de rudimentar si greu de actionat si reglat. Un alt proiect in sine, care ar fi pe locul cinci in aceasta lista. Sa vedem cum ne miscam…

De jimao22 Publicat în ATM

3 dintr-o lovitura- cometa 41P+galaxia M108+nebuloasa M97

Saptamana ce a trecut, vremea a fost superba, iar noptile asisderea. Pe langa achizitiile la tintele deep-sky in  derulare, am zis sa incerc ceva nou – o cometa macar, fiindca tot sunt 3 care se vad bine de tot pe cer in perioada asta. Si am ales-o pe cea care se gasea cel mai sus pe cer, aproape de zenit chiar – cometa 41P/Tutle-Giacobini-Kresak. E o cometa ce va ajunge la periheliu undeva in jurul sfarsitului lui aprilie asa ca lucruri interesante se vor mai intampla, de aceea e bine de urmarit.

Deci in 22 martie,  fara vreo pregatire anume, am reusit sa surprind o configuratie foarte interesanta legata de aceasta cometa – si anume trecerea ei apropiata de alte 2 obiecte ceresti foarte diferite – o galaxie si o nebuloasa. E vorba de M108, aflata la 45 milioane de ani lumina si Owl Nebula, aflata la „doar” 2000 de ani lumina. Cometa se deplasa in interiorul sistemului nostru solar la aproximativ 22 milioane de km de Pamant – adica 73 de secunde lumina de noi.

Acesta este filmul serii din 22 martie cu cei trei protagonosti.

O poza statica in care am incercat sa scot un pic mai multe detalii prin stivuire de mai multe imagini:

Stack_10_41P_DD_nr_wave

Ulterior am vrut sa experimentez cateva tehnici de analiza , folosite pentru punerea in evidenta a eventualelor fenomene ce pot apare pentru astfel de obiecte ceresti – in speta jeturi, cozi (principala sau secundara), forma coamei, etc. Am folosit pentru asta algoritmul Larson-Sekanina combinat cu schema de False color din MaximDL. Asa cum se vede in imaginile de mai jos, cometa inca nu a inceput sa dezvolte o coada vizibila dar coama este usor turtuta, semn ca vantul solar deja isi face efectul.

Cometa color rotat gradientCometa false color

…si un update facut cateva ore mai tarziu, cu alte imagini luate doua zile mai tarziu, in 24 martie. Am cautat sa fac un alt gen de prelucrare, dar din pacate mi-au lipsit mai multe cadre fiindca au venit norii, asa ca am facut inca un film cu miscarea cometei printre stele si o analiza a coamei prin metoda culorilor false.

Group1-3

Schimbari mici, pe ici pe colo, in punctele esentiale

Un observator astronomic complet presupune si un mic confort pentru cel ce-l utilizeaza, precum si un minim de protectie fata de elementele naturii sub cerul SENIN  (adica de exemplu – umiditate excesiva, frig excesiv) pentru elementele hardware mai sensibile. Mai exact, ar fi urmatoarele avantaje:

– mutarea calculatorului si a biroului aferent din observator in camera calda, cu avantajul ca lumina ecranului nu mai creaza un surplus de poluare luminoasa atunci cand e necesar sa ai monitorul deschis, iar electronica sta ferita de condensul ce apare in noptile umede.
– mutarea sobei din observator in camera calda. Soba montata in observator, evident ca nu functioneaza cand se fac observatii ci doar cand e vreme inchisa si frig si folosesc observatorul ca birou. Camera calda extinde aceasta posibilitate si cand merge telescopul, daca vreau sa stau in preajma lui si sa nu inghet de frig.
– mutarea bibliotecii de astronomie din observator (unde cartile sunt expuse umezelii cand se atinge punctul de roua) intr-o zona ferita de acesti factori.
– extinderea „spatiului vital” astronomic, cu tot ce implica asta pe termen lung

Acest lucru se poate obtine construind un apendice al observatorului propriu-zis, ce se numeste „camera calda”. Este ceea ce intentionam si eu demult sa incerc sa fac observatorului meu.

Aceasta constructie necesita (cel putin in cazul meu) niste „mici” modificari in functionarea actuala a observatorului, modificari ce le-am facut cu succes in zilele trecute.

Prima si cea mai importanta modificare a fost aceea de a face ca acoperisul sa gliseze catre Nord (pana acum acesta glisa catre Sud), conditii obiective impiedicandu-ma sa fac acest lucru sa se intample inca de la inceput. Prima data a trebuit sa construiesc o alta structura din lemn pe care sa culiseze acoperisul in directia opusa celei de pana acum. Glisarea catre Nord imi ofera acum acces liber la ecliptica si la orizontul cel mai interesant d.p.d.v astronomic. Acum, de exemplu, pot sa incep sa fac si eu observatii la asteroizi. Sau observatii la planete.

Apoi a trebuit sa mut sinele de culisare pe noua structura, fara sa dau jos acoperisul de pe observator si fara sa am sine suplimentare la indemana ! Acest fapt a fost o adevarata provocare si am reusit sa fac asta chiar singur, intr-un week-end de munca intensa.

20170322_18051420170322_180704

Si nu in ultimul rand,a trebuit sa mut si motorul acoperisului pe peretele opus, dar nu oricum, cu cu o modificare facuta in prealabil in placa de control a motorului (modificare facuta de prietenul meu foarte bun, Matei Conovici – un mic geniu in automatizari si programare) – si anume, implementarea unei functii de soft-start. Astfel, motorul porneste lin acum si data fiind greutatea acoperisului, asta e o schimbare esentiala pentru buna functionare a observatorului in viitor.

In fata, catre Sud, in zona catre care glisa pana acum acoperisul, se va ridica intr-un viitor imprevizibil si camera calda. O sa revin…

De jimao22 Publicat în ATM

Soarele in H-alpha la echinox

Dupa o lunga perioada de vreme rea si bibileala la set-up-ul din custodie, am reusit azi sa fac niste imagini destul de frumusele ale unor formatiuni aflate pe Soare astazi – Soare foarte linistit in ultima vreme. Mai exact este vorba de un filament aflat aproape de zona centrala vizibila a Soarelui si o protuberanta mica vizibila pe zona de contur a Soarelui.
Pentru a obtine rezultatele, am facut cate 50 de cadre pe care le-am stacat cu Autostakkert (cele mai bune 50% din ele). Rezultatul l-am bagat in MaximDL si am inceput sa explorez (pentru prima data in mod serios si cu mare atentie) functiile de procesare de acolo – Kernel, Fast Fourier Transform, Digital Development si Rank, urmate la sfarsit de Wavelet-uri facute tot in Maxim, si care au functionat chiar foarte bine.
Achizitiile au fost facute cu o luneta Zeiss de 80 mm la o focala de 3300 mm, prin filtru Solar Ha Baader de 0,3 Angstromi si un filtru aditional ND 1,8, totul folosind o camera ATIK 11000.
Coechipier in aceasta mica lucrare mi-a fost Tavi Blagoi (Erwin).

Deta_g4_ap45_FILTERhighpassmore_FFThighpassmild_DDFFTlowpasscustom1procent

Deta_g4_ap103_KHighpassmore_si_restul

Cateva obiecte ceresti de iarna

Desi nu am mai postat nimic aici, am reusit sa fac in ultima vreme ceva achizitii de imagine la cateva obiecte deep-sky de iarna, dintre care am sa va prezint doua in continuare. Doar pe acestea am reusit sa le prelucrez, restul sunt in stand-by asteptand vremuri mai bune si timp liber mai mult.

Primul dintre ele este Elephant Trunk nebula sau VdB 142, este o nebuloasa aflata in constelatia Cefeu la aproximativ 2400 ani lumina de noi. Imaginea mea este rezultatul acumulatii de semnal de 2 ore si 40 minute in Ha si o ora si jumatate in OIII, cu filtrele noi de la Astrodon de 5 nm. Echipamentul folosit a fost luneta Equinox cu camera Atik314L+ mono pe montura EQ6 belt drive.

Toate expunerile au fost de 600 de secunde – nu am reusit sa fac expouneri mai lungi fiindca luneta nu poate folosi OAG-ul datorita imposibilitatii de a ajunge in focus cu roata de filtre, reducatorul de focala si OAG. Folosind o luneta de ghidaj am o flexura diferentiala a carei cauza o banuiesc dar imi este imposibil momentan sa o repar, asa ca singura solutie gasita a fost sa pastrez timpi de expunere relativ mici ca sa am stele rotunde si un FWHM bun. Apropo de FWHM, acesta este sub 2.00 la toate expunerile, ceea ce arata ce treaba buna fac filtrele noi, rezultatul fiind poze de rezolutie mai buna si cu detalii mai fine.

Prelucrarea a fost si ea novatoare in ceea ce ma priveste. Pana acum faceam pre-procesarea (calibrarea si stacking-ul) in MaximDL, urmand ca pasii urmatori sa-i fac in StarTools sau PixInsight. Acum am facut prima data procesarea integral in PixInsight, care se dovedeste a fi un program complet si fara cusur. Pentru calibrare si stack am folosit ImageCalibration din Pix, pasii si setarile fiind preluate din tutorialul https://www.youtube.com/watch?v=zU5jJgjKuQQ .Dupa obtinerea fisierelor brute stackate, am facut deconvolutie ( www.youtube.com/watch?v=97OyeSR76Fs&t=839s ), noise-reduction folosind MultiscaleLinearTransform, combinarea de canale dupa formula Red=Ha, Green=20%Ha+80%OIII si Blue=OIII si apoi inca odata noise reduction cu ACDNR. Ca si tutoriale pentru folosirea PixInsight-ului exista multe versiuni pe web, dar cel mai bun din acest punct de vedere mi se pare  www.lightvortexastronomy.com al lui Kayron Mercieca, pe care l-am si folosit dealtfel.

VdB 142ha_oiii_nonlin_star

Al doilea obiect este un clasic al iernii – Nebuloasa Cap de Cal (Horse Head nebula) sau B33. Fiind foarte tarzie ora la care am hotarat sa scot ceva imagine din pozele pe care le aveam la indemana, nu am facut stacking-ul prin noua metoda (PixInsight) ci prin cea veche, folosind MaximDL-ul, dupa care am facut rapid o deconvolutie in Pix si un noise reduction. Am mai mult semnal strans, am si semnal in OIII asa ca imediat ce voi avea un pic de timp liber, am sa incerc sa scot si din asta ceva mai frumos. Deocamdata ce vedeti este rezultatul a 4 ore si 15 minute de semnal in Ha cu Astrodon-ul de 5 nm.

B33 Horse Head nebula

ha-11x600s29x300s_dcnv_nr_nonlin-copy

Soarele in noiembrie

Soarele este momentan intr-o criza mare de pete – ciclul solar fiind in descrestere. Asa ca in lumina alba, lucrurile sunt chiar plictisitoare. Insa daca aruncam un ochi in H-alpha, mai ales intr-o banda de trecere foarte ingusta, lucruri interesante pot iesi la iveala. Asa a fost zilele trecute (cand norii ne-au lasat in pace), reusind sa surprind un filament pe suprafata solara. Echipamentul este acelasi din pozele anterioare, la fel si prelucrarile. ha3_g4_ap971_conv_ps_pi

Si o adresa grozava, unde se poate urmarii ce se intampla pe Soare in Ha:

http://cesar.kso.ac.at/main/esa_sn_iv_movie.html

Upgrade: 2 dintr-o lovitura

Astazi mi-a sosit din State si filtrul ASTRODON Halpha de 5 nm, pe care il asteptam de atata vreme! A fost comandat undeva pe la mijlocul lui septembrie si asteptarea a fost destul de lunga. Tot zilele astea am reusit sa cumpar in mod nesperat si camera planetara/ solara / lunara, pe care mi-o pusesem pe lista cu ceva vreme in urma – adica ASI 174MM.

Asadar, iata si pozele cu noii membrii ai „familiei” astonomice. Am pus alaturi si filtrul OIII luat in primavara devreme. Acum astept vremea buna pentru teste. Sper de data asta sa fac si testele comparative intre Ha de la BAADER si de la ASTRODON, inainte sa vand filtrul BAADER, fiindca cele ce intentionam sa le fac cu OIII de la ambele firme nu au mai avut loc, din lipsa groaznica de timp  (filtrul OIII BAADER nu mai este in posesia mea).

De asemenea, de-abia astept sa pun la treaba camera planetara. E un vis astrofoto mai vechi de-al meu, sa incerc un pic si zona asta, foarte putin explorata de mine – cea a planetelor, Soarelui si al Lunii 20161020_202553_resized20161020_202421_resized

Soarele si petele solare intre 9 iulie si 15 octombrie

Am facut un film cu evolutia zilnica a soarelui si a grupurilor de pete solare, de-a lungul unui interval de mai bine de 3 luni, intre 9 iulie si 15 octombrie (adica ieri). Pozele sunt de la NOAA si petele sau grupurile de pete au si numarul trecut pe ele, pentru identificare mai usoara. Mie imi foloseste baza asta de date cu aceste imagini din care am facut filmul, pentru a identifica usor petele solare din imagini si achizitii mai vechi, ce urmeaza a fi prelucrate.

Am sa incerc in masura posibilitatii sa tin up-to-date filmarea, fie lungind filmul asta, fie facand filme cu interval de urmarire de 3 luni fiecare.

De jimao22 Publicat în Soare

AR 2599, o zi mai tarziu (05.10.2016)

A doua zi, altcineva a facut niste achizitii. Conditiile meteo au facut – probabil – ca mai putin de jumatate din cele 24 de pozitii sa fie utilizabile de AutoStakkert,  asa ca rezolutia finala a imaginii nu este cea mai buna. Am folosit in mare aceleasi prelucrari ca cele facute pentru poza anterioara. Ce am facut suplimentar a fost sa folosesc Deconvolutia din PixInsight, pentru a scoate in evidenta mai bine detaliile fine, in pofida lipsei de cadre mai numeroase. Rezultatul este mai jos.sunha20161005_g4_ap1686_conv_reg-dya_ps_pi

O schimbare catre Soare

Incepand de acum o saptamana am inceput sa am acces la un echipament de inalta clasa in ce priveste astrofotografia solara. Drept urmare, aceasta este ocazia perfecta ca sa incep sa explorez aceasta zona „fierbinte” a astronomiei. In data de 4 octombrie am facut niste achizitii si rezultatele si modul in care am facut prelucrarile sunt redate mai jos.

Tehnica nu e cea tipica pentru achizitiile de soare, in care seeingul sa fie „inghetat” prin capturarea unei secvente de cateva mii de cadre, luate ultrarapid, din care se selecteaza cele mai bune x% care apoi se stacheaza. In cazul meu a fost vorba de 256 de cadre de 0.007 secunde fiecare, luate printr-un filtru H-alpha Solar Spectrum seria 1.5 (largime de banda 0.3 angstromi), prin refractor de 110mm F/15, folosind o camera ATIK 4000 (bin2x2).

Prelucrarea am facut-o astfel:
– cadrele achizitionate in MaximDL
– transformate apoi in .avi tot din Maxim
– filmul bagat in Autostakkert si stacat cu 50% din cele mai bune cadre
– rezultatul bagat in Registax6 pentru wavelets (deconvolutie)
– apoi bagat in Pixinsight pentru crop si un pic de reducere de zgomot cu Multiscale Media Transform

Poza reprezinta grupul de pete AR2599.sun-bin-2-avi_g4_ap280_conv_reg_pi

Gala Astro 2016 si un update video la „Proiect…”

Am fost invitat acum o saptamana la Gala Astronomiei Romanesti in calitate de laureat. A fost un eveniment superb – fara exagerare. Desi a fost organizat intr-o mare graba, cu finantare pe ultima suta de metri, a iesit extraordinar. Am cunoscut oameni deosebiti (cativa dintre ei fiind membrii ai forumului, altii nu), am avut vreme buna la Cabana Runcu, unde am petrecut o noapte splendida, am asistat la o sesiune de prezentari foarte interesante.

Eu am prezentat filmul de mai jos.

Poze de la gala:

 

 

Start la upgrade

Aseara tarziu, am comandat in State ceva ce imi doresc de mult – perechea filtrului OIII de la ASTRODON – anume filtrul Ha de 5 nm (tot de la ASTRODON, desigur). Sa vedem ce cale va urma ca sa ajunga cu bine la mine.

Daca sortii imi sunt favorabili, pana la sfarsit de an as vrea sa-mi iau si alta camera, de rezolutie si sensibilitate mai mare (prefer tot ATIK, pentru care am o slabiciune) si poate si o montura noua. Nimic „fancy”, dar ceva care sa insemne ceva in plus pentru calitatea pozelor pe care le fac. Vizez de asemenea si o camera ZWO, de rezolutie mai mare un pic, pentru planete/soare/luna precum si un focuser mai bun decat cel de acum, pentru luneta mea apocromata – actualul focuser dandu-mi batai de cap mari din cauza unei flexuri diferentiale de care nu scap nicicum de aproape un an de zile. Sa vedem ce bifam din lista ambitioasa pana la sfarsit de an.

Observatorul lui George – un proiect aproape de final

In ultimele zile ale lui august, l-am revizitat pe amicul George pentru (cred) a saptea oara, cu dublu scop – sa vad marea si cu intentia declarata de a termina munca la observatorul sau, inceputa acum aproape 2 ani.

  1. Am montat in roata de filtre filtrul OIII Baader de 8.5 nm pe care i l-am dat lui George dupa ce mi-am luat eu Astrodon-ul. Floare la ureche – o juma’ de ora cu tot cu asamblat-dezasamblat camerele si roata. Roata contine acum urmatoarele filtre: gol (asteapta un velur pentru dark),L,R,G,B,LP,Ha, OIII, gol (asteapta un SII). aug_2016 (1)
  2. Am adus focuserul dezasamblat de data trecuta si luat la Ploiesti ca sa-l fac sa functioneze corect si din punct de vedere mecanic (electric il facuse Matei sa mearga inca de data trecuta). Odata reinstalat focuserul pe pozitie, impreuna cu motorul pas cu pas si cu reductia 1:10 montata, l-am probat si primul punct al ordinii de zi era bifat. Focuserul mergea ca un vis frumos – silentios si uniform. Un filmulet unde se vede cum merge inclusiv focuserul,  AICI.
  3. Cea mai delicata problema ramanea insa punerea in pozitie parfocala a celor 2 camere – cea principala si cea de ghidaj, care priveste prin OAG. Ultima data se parea ca va trebui sa produc pe strung o piesa de adaptare care sa imi reduca la zero cei 3 mm diferenta de focus intre camere, de care nu puteam sa scap data trecuta. Dar cum norocul tine si cu noi din cand in cand, la testele facute pe timp de zi pe un obiect relativ apropiat, am reusit sa obtin parfocalitatea fara probleme, in marja de reglaj permisa de OAG. Nu ma intrebati cum – nu stiu ce s-a schimbat de la ultimele teste facute si pana acum… Asa ca am bifat si al doilea punct important (aproape cel mai important dupa mine) al ordinii de zi (sau de seara).
  4. Al treilea punct ce trebuia rezolvat tinea deja de functionarea sistemului astrofoto. Era vorba de punerea in pol. O problema serioasa, tinand cont ca datorita acoperisului prea inalt si facut doar intr-o apa (nu detaliez din nou de ce), polara nu era vizibila. Solutiile erau multe, dar am tinut mortis sa vad polara fiindca era mult mai rapid asa si cerul de noapte nu era prea prietenos cand faceam testele, ca sa pot face un drift-alignment.
    Rezolvarea am gasit-o intinzand picioarele la maxim fara ca acoperisul sa interactioneze cu telescopul in vreun fel si mutand un pic telescopul spre sud in observator. Am reusit o punere in pol relativ bunicica (nu am aplicat nici o metoda de rafinare a acesteia fiindca mai erau si alti pasi de facut pana la observatiile finale). Asa ca l-am bifat si pe acesta.                 aug_2016 (2)
  5. Un alt punct de rezolvat era fixarea picioarelor monturii de sol, astfel incat montura sa nu fie miscata din loc de vreun prieten curios – toata munca de aliniere s-ar ruina si problema este ca nu are cine sa faca alinierea polara pentru George, daca aceasta se strica. Am rezolvat acest lucru a doua zi, folosind o banda metalica OBO cu gauri de fixare, cu care am prins rigid picioarele monturii.     aug_2016 (6)
  6. Ultimul punct de facut inainte de a incepe testele astrofoto era sa fac un oarece management al cablurilor. Folosind resursele locale si un pic de imaginatie, am reusit sa fac si acest lucru (doar partial insa – cablul USB de la camera de ghidaj e scurt si trebuie inlocuit cu unul de 3 m, asa ca mai e de lucru aici). aug_2016 (3)aug_2016 (4)aug_2016 (5)aug_2016 (8)

Odata realizate toate aceste obiective, ramanea de facut sincronizarea cerului din planetariu cu cel real, folosind EQMOD-ul impreuna cu MaximDL. Si iata cum buturuga mica rastoarna carul mare…
Primele probleme au aparut cand am facut primele expuneri si nu reuseam sa le vad pe acestea in planetariul din Maxim. Mi-a trebuit vreo 2 ore sa imi aduc aminte ca trebuia bifat AUTO OVERLAY SOLVED IMAGE in harta mica a planetariului. Odata trecut hopul asta, am dat voios pe TAB-ul Telescope din Observatory in Maxim ca sa fac „Image Center from PinPoint” si apoi „Sync”. Si stupoare… Telescopul virtual din planetariul Maxim-ului nu se suprapunea peste centrul imaginii Overlayed.
Si aici m-am oprit. Am stat inca 2 ore sa-mi aduc aminte ce nu am facut bine dar n-am reusit.

L.E. M-a sunat George sa-mi spuna ca dupa ce a instalat placa de sunet pe computerul de la observator, MaximDL-ul a inceput sa faca sincronizarile !… Mare minune Windows-ul asta.

 

De jimao22 Publicat în ATM

NGC 6888 – primul test cu ASTRODON

Anul acesta am avut cateva premiere, in sensul ca am pus la punct sistemul astrofoto de camp larg, format din luneta EQUINOX si reducatorul de focala si am reusit sa intru in posesia filtrului ASTRODON OIII de 5 nm, cumparat efectiv in iarna, dar ajuns la mine cu mare intarziere.

Saptamanile ce au trecut au fost marcate de vreme rea si foarte instabila, asa incat incercarile de a face ceva expuneri cu noul set-up au fost foarte putine. Am reusit totusi sa prind doua nopti aproape bune (cu Luna la „doar” 50% stalucire), in care am facut expuneri la Crescent Nebula (NGC6888). Am vrut sa incep cu acest obiect, deoarece aveam o referinta in ceea ce ma priveste, facuta acum 2 ani cu MN-ul si cu filtrele Baader, fara OAG.

Nu am reusit sa fac prea multe expuneri – doar 15×600 sec in Ha cu Baader 7 nm si 5×600 sec cu Astrodon 5 nm (un timp total de 3 ore si 20′). Am facut de asemenea si niste expuneri cu Baader OIII 8 nm, ca sa fac o comparatie intre cele 2 filtre de acelasi tip, doar ca numarul mic de expuneri nu imi permit deocamdata sa fac o comparatie relevanta, asa ca pentru asta o sa mai asteptam un pic, pana trece Luna plina.

Poza mai necesita clar expuneri, atat in Ha cat si in OIII, dar m-am straduit sa fac o prelucare cat mai fina si laborioasa, care sa acopere eventualele deficiente de semnal si mai ales zgomot. Ce pot spune este ca expnerile cu filtru OIII de la Astrodon sunt mult mai bune din p.d.v. calitativ, si nu o spun eu ci o spun cifrele – la masuratoarea facuta in MaximDL, expunerile la OIII cu Astrodon au avut un FWHM de 2.10 si un roundness de 0.15, iar cele facute cu Baader (in aceeasi noapte) au fost 2.70 respectiv 0.25.

Achizitia de imagini am facut-o cu MaximDL, ghidaj cu PHD2, focus automat cu FocusMax.

Prelucrarea primara am facut-o in MaximDL – calibrarea cu dark-uri, bias-uri si flat-uri, apoi stacarea pe canale separate.

A urmat prelucarea in PixInsight, in pasii urmatori :

(1) STF, (2) star alignment. Pasul (3) a fost introdus de mine pentru prima data intr-o prelucrare laborioasa la o poza in culori, e vorba de Deconvolution, pe care am facut-o respectand intocmai algoritmul de AICI . A urmat (4) dinamic crop, (5) PixelMath – cu asignarea R=Ha, G=10%Ha+90%OIII, B=OIII, (6) Split RGB pentru balansarea ulterioara a culorilor prin (7) linear fit. A urmat (8) DBE (dinamic background extraction) care a facut liniarizarea fondului si eliminarea tuturor gradientilor de vignetare sau de poluare luminoasa si (9) Background neutralization. Acestea interventii asupra imaginilor au fost facute in partea de liniaritate a lor. Am facut trecerea in non-liniar prin (10) Histogram Transformation, dupa care am facut mai multe incercari de reducere a zgomotului, din care am ramas la final cu suita (11) MMT (MultiscaleMedianTransforme) urmat de ACDNR (Adaptive Contrast-Driven Noise Reduction).NGC6888_nb_DBE_MMT_ACDNR

Later Edit:

Am adaugat ceva semnal in noptile ce au urmat si am ajuns la un total de 4 ore si 40 minute in Ha si 1 ora si 50 minute in OIII. Rezultatul final este mai jos.NGC6888_PI

Finder-guider tunat – o poveste mai veche

Am amintit mai devreme, in postarea ASTA despre faptul ca am dezmembrat un finder ca sa fac din el o luneta de ghidaj in asa fel incat sa-mi ramana in acelasi timp si posibilitatea de a folosi luneta nou creata in mod vizual.

Ideea nu-mi apartine dar este geniala si de cum am vazut-o, am hotarat ca voi face si eu ceva asemanator. Chestia asta imi rezolva doua probleme – un finder cu reticul luminos la 90 de grade (care este extrem de util la un newtonian) si guider usor care ma facea sa scap de 2.4 kg, cat cantarea luneta mea de ghidaj inainte de asta.
Tot ce-mi trebuia era un  flip-mirror (1), guiderul ORION, cu reticul luminos, ce il aveam in dotare (2), o sina Vixen pe care sa instalez tot ansamblul (3), 2 inele de prindere – cu reglaj, pentru mica lunetica (4), o bucsa adaptoare pentru a fixa ocularul cu reticol de la finder in noua sa pozitie (5) si o bucsa care sa faca legatura intre obiectiv si flip-mirror.

1_finder_dezmembrat_100

Finder-ul ORION – elementele sale dezmembrate

2_sina_cu_inele_136

Inelele de prindere si reglare puse pe sina Vixen

3_flip_cu_elementele_212

Elementele explodate ale noului finder-guider. Piesa centrala este un flip-mirror de la Vixen

4_flip_asamblat_671

Finder-guider-ul asamblat…

5_finder_guider_pe_sina_210

…si montat cu inelele pe sina.

6_final_407

Finder-guider-ul montat pe telescop.

Lucrarea nu este noua, dar am zis sa o pun si pe blog, fiindca asa-i sade bine unui jurnal – sa fie cat mai complet, mai ales ca are legatura cu restaurarea finder-ului de la care imi ramasese doar tubul gol.

 

De jimao22 Publicat în ATM

Un proiect frumos – aproape de final

Observatorul lui George a intrat in linie dreapta, inainte de finish. Acum o luna am fost la Costinesti impreuna cu Matei Conovici, ca sa terminam ce am inceput cu aproape un an si jumatate in urma. Nici nu-mi vine sa cred ca a trecut atat de repede timpul si cu toate astea nu pot sa nu fiu un pic dezamagit ca nu am reusit sa termin mai repede acest proiect. Viata e uneori complicata si nu putem face lucrurile asa cum vrem sau cat de repede vrem. E bine totusi ca ele se intampla si important este sa ajungi la final.

Este aproape unde am ajuns impreuna cu Matei in ce priveste observatorul lui George. Am reusit impreuna – de joi pana duminica – sa facem destul de multe: am pus motorul acoperisului in functiune, am facut o telecomanda cu 2 butoane cu care George sa poata deschide acoperisul si sa dea drumul calculatorului stand in casa, am instalat calculatorul in observator, am etansat acoperisul peste tot unde mai era nevoie, am dus telescopul la observator si l-am conectat la calculator via EQDIR, am facut suportul motorului de la focuser si am montat filtrele in roata de filtre. Nu am reusit sa facem urmatoarele: sa facem motorul focuserului sa mearga, sa punem telescopul in pol, sa aducem cele 2 camere (cea principala si cea de ghidaj) in acelasi punct de focus, sa facem posibila pornirea remote a monturii si a camerei.

Mai multe detalii despre etapa acesta le gasiti aici – LINK . Tot acolo vedeti si toate pozele din aceasta etapa, pe care nu le mai incarc aici, ca sa umplu spatiul in mod inutil.

Tot ce pot sa sper este ca in prima parte a verii sa mai mergem inca odata – eu si Matei – la George, ca sa terminam definitiv proiectul si sa-i lasam lui George acest cadou al comunitatii astronomice de amatori din Romania, complet si functional. Daca nu putem sa-i redam sanatatea, macar sa-i ridicam moralul si sa-l ajutam sa-si implineasca unul din visele sale de a fi util, chiar daca viata a vrut un pic altfel.

Asa arata observatorul aproape de final…

1 [1280x768]

2 [1280x768]

3 [1280x768]

 

De jimao22 Publicat în ATM

…Continuare

Azi am continuat ce incepusem ieri – si chiar mai mult. Primul lucru pe care il doream terminat era finder-ul. Asa ca am inceput sa il subtiez la strung, pana ce una din aripile filetate s-a rupt. Vina imi apartine in intregime fiindca nu mi-am dat seama ca aveam un prag acolo, la interior, care devenise ca foita de hartie de subtire in timpul strunjirii. Asa ca am resetat ce aveam in cap vis-a-vis de subiect si am gandit o noua celula pentru obiectiv. Nu sunt foarte incantat de rezultat, dar pana fac rost de ceva aluminiu mai consistent, ramane asa.

O alta problema rezolvata a fost bara pentru contra-greutate la montura azimutala, care nu exista. Am inceput lucrul la ea cu cateva zile in urma, dar am intarziat mult cu finalizarea, datorita filetului din cap, ce se insuruba in montura. Filetul era M16 si nu am gasit practic nicaieri o port-filiera asa de mare, deci a trebuit sa fac una de la zero. A durat cateva zile pana am gasit material corespunzator si am prelucrat totul ca sa pot fileta cu filiera asa de mare bara contragreutatii.

Dar cea mai mare „izbanda” a fost reglarea focusului in tubul port-ocular, lucru pe care l-am realizat datorita lui George, prietenul meu constantean (CUBIX), care mi-a adus aminte ca la cassegrain-uri, variatia focalei functie de distanta intre oglinzi este foarte mare. Mai exact, la o apropiere/indepartare foarte mica intre oglinzi, distanta focala se modifica exponential. Asa ca, am inceput sa strang suruburile de colimare de la primara cu cate o tura sau o jumatate de tura. La fiecare astfel de regalaj, focusul intra catre tub cu mai mult de 1 cm.

Odata reglata partea asta, am recolimat telescopul, lucru care a durat neasteptat de putin, tinand cont de experienta mea precara in colimarea de cass-uri si catadioptrice . Asa ca urmatorul meu test a fost sa vizez un obiectiv terestru, sa vad cat de mult apropie acest telescop.

Am pus telescopul pe un releu de telefonie aflat la circa2 km de mine, folosind un ocular de 12.5 mm cu reticol luminos. Am ramas absolut stupefiat cat de mult apropie un astfel de telescop cu focala nativa mare.  Va trebui sa aflu exact ce focala are telescopul ca sa fac calculele corect, iar pentru asta astept o zi senina in care sa focalizez razele solare pe un ecran si apoi sa masor distanta.

b(16)

Cass-ul pe momtura alt-az cu bara de contragreutati montata

b(17)

Stalpul de GSM vizat, aflat la circa 2 km

b(18)

Si poza prin ocular…

L.E.    Am facut o eroare mai devreme si nu vreau sa induc pe nimeni in ea. La Cassegrain-uri, distanta focala nu se masoara pur si simplu masurand focala oglinzii principale, printr-o metoda empirica (gen focalizat razele soarelui pe un panou), asa cum se face la un newtonian, pentru ca focala telescopului e data de combinatia curburii a 2 oglinzi – primara parabolica si secundara hiperbolica (teoretic – cel mai probabil la mine e sferica).

Asa incat masurarea focalei native a telescopului este un pic mai complicata. Una din ideile sugerate de cineva de pe un forum strain, a fost sa fac rezolvarea astrometrica a unei poze (plate solving). Fac o poza, o pun pe http://nova.astrometry.net/ si rezolvarea astrometrica o sa-mi dea dimensiunea unghiulara a pozei (pe verticala si pe orizontala). Stiind care este dimensiunea unghiulara si cati pixeli are camera pe fiecare din axe, obtin rezolutia unghiulara a pozei, in [arcsec/pixel]. Stim marimea pixelului, deci folosind formula:

arcsec/pix = (pix size/focal length) * 206.3

obtinem distanta focala a telescopului. Astept o noapte senina pentru asta.

Intre timp, am facut un exercitiu in acest sens avand la dispozitie o poza facuta cu Equinox-ul si focal reducer-ul la Rosette nebula, unde de asemenea nu stiam focala rezultata in urma acestui mix de optica. Introducand poza  in http://nova.astrometry.net/, am obtinut rezultatele din ferestra de mai jos. Programul e asa de bun incat calculeaza el singur rezolutia in arsec/pixel. Dupa cum se poate vedea, la poza respectiva, aceasta rezolutie era 3.08 arcsec/pixel. Marimea pixelului la camera mea (ATIK 314L+) este 6.45 um (microni). Deci focala rezultanta la set-up-ul format din Equinox cu FR-ul pe pozitia 66 (care s-a dovedit a fi de fapt distanta dintre senzor si lentila reducator-corectorului) este de 432 mm. Reducerea obtinuta este 432/500 = 0.86x.

2016-02-16_211112

Restaurare finder si reglaje cass

Cum spuneam deunazi, noul Cassegrain m-a determinat sa imi reconsider pozitia de ATM-ist novice in sensul reintoarcerii catre zona de optica si telescoape, de care nu m-am mai ocupat de foarte multa vreme. Nu va ganditi la chestii dificile, ci la lucruri elementare, cum ar fi completarea cu piese si restaurarea unui finder pentru noul telescop – o anexa absolut necesara pentru un telescop cu focala lunga, sau aducerea punctului de focus in zona focuserului – acum primara focalizeaza mult in afara tubului port-ocular.

Asa ca am inceput demersurile pentru indeplinirea scopurile prezentate. Am inceput prin a cauta 2 elemente absolut necesare si absolut lipsa in restaurarea finderului – un obiectiv si un ocular. Pe forumul de astronomie erau de vanzare 2 oculare de finder 9×50 – unul cu reticul si unul fara reticul – exact ce aveam nevoie. L-am cumparat pe cel cu reticul, evident si momentan astept sa-mi soseasca la posta.

Obiectiv insa nu stiam de unde sa iau. Am postat un anunt la „cumparare”, tot pe forum si am asteptat. Asteptarea s-a dovedit a fii scurta, datorita unui coleg de forum, care mi-a sugerat ca ar fi bun si un obiectiv de binoclu, ce are in principiu o focala similara cu ce aveam eu nevoie (170-175 mm). Acestea fiind spuse, am primit aproape imediat un mesaj de la un al doilea coleg de forum, care a spus ca are asa ceva si o sa mi-l doneze. Ieri, in peregrinarile mele aproape zilnice prin capitala, am reusit sa ma intalnesc cu Alexandru Radu, un proaspat pensionar, indragostit de ATM, cu care nu am apucat sa schimb decat cateva vorbe (din cauza imposibilitatii de a parca), care mi-a inmanat mult doritul obiectiv. Obiectivul este un dublet cu o acoperire antireflex albastruie – nu stiu de la ce binoclu este – iar dimineata i-am verificat focala la Soare – are exact 170 mm.

Asa ca astazi mi-am luat o zi libera de la birou, petrecandu-mi aproape toata ziua un etaj mai jos, la strung si la freza, unde am inceput sa lucrez la noua luneta de vizare. Pana sa-mi soseasca ocularul, trebuia sa incep sa lucrez la celula obiectivului – pentru care nu aveam material suficent de mare in diametru si suficient de lung in lungime. Insa aveam o piesa din duraluminiu de la un aparat de developat filme home-made, facut de taica-meu cu foarte multi ani in urma, care parea sa se potriveasca scopului propus. Aluminiul fiind extrem de vechi (mai mult de 50 de ani), suprafata sa era foarte oxidata si pe langa modificarile de cote si forme, a trebuit sa incerc sa ma ating cu cutitul de strung de toate suprafetele afectate si sa iau un strat fin din ele, astfel incat produsul final sa arate ca a fost facut de curand. A trebuit sa fac si un mic inel de reductie intre lentila si corpul celulei, din cauza diferentei destul de mari intre cele doua, inel pe care l-am lipit de lentila cu un adeziv care sa poata fi desprins oarecum usor in caz de nevoie. Corpul celulei va mai suferi modificari, in sensul scaderii in greutate si a capatarii unui design un pic mai frumos. O sa ma gandesc cum sa fac si o capa de roua mica in fata obiectivului, dar asta dupa ce soseste ocularul, ca sa vad in primul rand daca vor mai apare modificari la trenul optic.

Ajuns acasa, am asamblat piesele lunetei si am pus-o pe suportul cel nou de finder. Mai ramanea sa fixez pe Cass un pantof de cautator (pe care il aveam de multa vreme luat, tocmai pentru o astfel de situatie), ocazie cu care am mai desfacut inca odata primara telescopului.

Pozele de mai jos spun istoria zilei.

b (1)

Corpul finderului, celula obiectivului si obiectivul.

b (2)

Obiectivul cu inelul de reductie

b (4)

Celula cu lentila montata

b (5)

Celula infiletata pe corpul finderului

b (6)

Celula infiletata pe corpul finderului (2)

b (7)

Totul pus pe suportul cu inele, colimabil din suruburi

b (9)

Vedere finder dinspre ocular (care lipseste momentan)

b (11)

Suportul primarei de la Cass, demontat de pe tub

b (13)

Sistemul de prindere al primarei de la Cass

b (14)

Poza de familie

Cum am ramas cu un corp de finder fara obiectiv si ocular, este o alta poveste, pe care o voi prezenta in curand aici, dupa ce ajungem la final cu povestea de fata.

O editare mai tarzie, din 5 mai, ca sa nu mai deschid un topic pe acelasi subiect:

Aproape am terminat finderul pentru Cass. Fiindca obiectivul primit de la Alexandru avea o focala cu cativa cm mai maredecat obiectivul original, a trebuit sa fac o piesa de prelungire intre tubul vechi si ocularul cu reticol primit intre timp. Tot ce mai am de facut acum este sa sablez toate piesele de aluminiu facute de mine la strung (dupa sablare capata o textura extrem de frumoasda, matasoasa as spune, pe care vopseaua adera excelent) si sa vopsesc luneta cu negru mat de masina, din care am cateva tuburi. Rezultatul e multumitor.2016-05-05_2203592016-05-05_2205132016-05-05_220533

De jimao22 Publicat în ATM

Un nou membru al familiei telescoapelor

Am primit de la un prieten astronom, un cadou total neasteptat si extrem de apreciat de catre mine – un telescop. Este vorba de Cassegrain clasic cu oglinda principala de 150 mm (focala urmeaza sa o determin precis zilele urmatoare) facut in regim de ATM de catre o persoana foarte priceputa, dupa cum am putut vedea. Telescopul nu a fost folosit vreodata de catre prietenul meu si nici nu putea fi folosit, neavand un suport corespunzator de pus pe vreo montura si fiind si decolimat. De asemenea, focuserul era complet dereglat si cu jocuri mari. Cu toate acestea, nu am putut sa nu remarc tehnica si priceperea celui care l-a facut, in momentul in care am demontat complet telescopul, ca sa-l pun la punct. I-am facut rapid o sina Vixen pe freza (destul de scurta, dar atata material am avut) si am reusit sa-l colimez destul de bine dupa ceva sfortari si cercetari pe net. Urmeaza sa-i modific focuserul (sa aiba cursa mai lunga), sa-i pun un finder restaurat din bucati pe el si eventual sa-i fac niste diafragme la interiorul tubului.

Deocamdata pun cateva poze cu el, ca sa-l vedeti si voi asa cum arata acum, iar cand am sa-l desfac din  nou ca sa-l pun la punct definitiv, am sa fac iarasi niste poze cu el, pentru detaliile tehnice.

Cass-ul acesta este o scula care completeaza foarte bine ceea ce am pana acum: MN-ul este un telescop destul de rapid (F/5.25) si este dedicat pentru astrofotografie deep-sky, iar Equinox-ul cu reducator de focala este numai bun pentru poze de camp larg, tot deep-sky. Nu aveam  nimic potrivit pentru observatii si astrofotografie planetara/solara/lunara si noul telescop este sortit sa se ocupe de aceasta nisa in continuare.1b [1280x768]2b [1280x768]

Colimarea unui laser-colimator

Titlul de mai sus pare nefiresc, tinand cont ca un colimator este o scula ce serveste la reglajul fin al opticii unui telescop si prin definitie, ar trebui sa fie un standard de precizie si realizare.  Doar ca noi traim in lumea reala, unde lucrurile sunt departe de a fi perfecte, iar laser-colimatoarele nu fac exceptie. Cel putin cele pe care am pus eu mana…

Am avut nevoie de laserul meu de colimare acum o saptamana , cand Vali Grigore m-a rugat sa-l ajut sa-si regleze optica telescoapelor de la SARM, telescoape ce erau complet dereglate de la atata trambalare cu ele de colo-colo pe la actiunile facute de Vali mai mereu, cu energia sa debordanta.  Cert este ca in mijlocul operatiunilor de colimare, laserul din colimator  a refuzat sa mai mearga si a trebuit sa-l demontez complet ca sa-i scot bateriile. Aceasta operatiune l-a decolimat total (fusese colimat de mine cu vreo cativa ani in urma), asa ca urmare a acestui fapt, a trebuit sa reiau intreaga operatiune de colimare a colimatorului. Ocazie cu care am zis ca poate este cineva interesat cum se face acest lucru.

Laserul meu este un Telescope Service produs in Taiwan de GSO, deci este relativ ok.

1a

Principiul colimarii laser-colimatorului este acela de a-i fixa axa optica pe o directie data, fixa si de a roti corpul cilindric al sau cu laserul pornit. Daca raza laser nu coincide cu axa mecanica/optica a colimatorului, atunci raza noastra va descrie un cerc, ca baza a unui con cu varful in colimator. Pentru a detremina acest lucru cu precizie, e nevoie ca intre colimator si peretele pe care se face proiectia, sa fie o distanta suficient de mare (10-15 m).

0a

O alta conditie este sa fixam axa mecanica (ce urmeaza sa devina si cea optica) a colimatorului nostru. Eu am facut acest lucru folosind o asa numita prisma – in cazul de fata, un cornier de aluminiu prins pe o bucata de lemn, prisma fiind fixata solid pe un suport stabil (in cazul meu am folosit menghina de la freza WABECO).

2a

3a

Am proiectat raza laser pe o foaie de hartie pusa pe peretele de la distanta si am notat cu markerul 3 puncte in care aceasta ajungea dupa ce roteam corpul laser-colimatorului in jurul axei sale cu un unghi oarecare. Ce urmeaza este geometrie de gimnaziu – se determina centrul cercului care trece prin cele 3 puncte, ca intersectie a mediatoarelor segmentelor generate de punctele respective.

5a

6a

4a

7a

Dupa ce determinam centrul cercului respectiv, reglam suruburile de colimare ale laserului pana cand aducem raza in centrul cercului determinat mai sus. In acel moment avem axa mecanica a laser-colimatorului identica cu axa optica a laserului si deci avem un colimator colimat la randul sau.

8a

Un tutorial si mai bun despre colimarea unui laser-colimator, gasiti aici : LINK

„Noi si cerul” despre „Un proiect frumos”

In vara, devreme (prin iunie) am fost invitat de Vali Grigore la Runcu la una din actiunile sale de popularizare ale astronomiei si acolo am avut ocazia sa vorbesc despre proiectul observatorului astronomic a lui George Vinturis pe care l-am intitulat si pe blogul meu si pe forumul de astronomie – Un proiect frumos. Emisiunea a fost difuzata in noiembrie 2015 la ColumnaTV si uploadata in arhiva de curand.

Aici aveti link-ul sau – Emisiunea „Noi si cerul”

Vizionare placuta!

Avatarurile astrofotografiei de camp larg

Asa cum aminteam inainte, am facut niste schimbari la observator. Luneta apocromata ce statea de (prea) multa vreme pe o montura azimutala la mine in dormitor, veghind orizontul, a luat locul telescopului de pe montura ecuatoriala din observator.

M-am lovit de multe ori de problema acoperiri unui camp mai larg decat ce puteam incadra uzual cu telescopul, pentru obiectele ceresti mai ample de pe cer, asta fara a folosi un mozaic (mozaicul nu este o procedura astrofoto pe care sa o fii utilizat pana acum). Luneta are un camp mai mare, nu exagerat insa. Pentru ca anticipam cumva mai demult aceasta problema, am cumparat de la Sabin (Dumnezeu sa-l ierte) acum vreo 2 ani, un reducator-corector de camp pentru refractoare avand focale intre 500 si 1000 mm ( aici link ). Functia de corectie de camp nu este una care sa ma preocupe in mod special in acest moment, deoarece cipul relativ mic al camerei mele, nu impune acest gen de corectie. Ce ma interesa insa era reducerea de focala, care se traduce printr-un camp vizual si mai larg. Din documentatie rezulta ca reducerea de focala este de x 0.75…x 0.80.

Aceasta schimbare era insa legata de cateva probleme.

(1) Luneta nu avea motorizare la focuser, ceea ce insemna implicit ca nu puteam folosi sistemul comandat remote. Rezolvarea am aratat-o in topicul precedent.

(2) incercarile mele initiale de a pune corectorul la luneta s-au soldat cu un esec, deoarece nu reuseam sa ajung cuplez toate elementele trenului optic, avand interpuse intre luneta corector-reducatorul impreuna cu roata de filtre.

Un week-end a fost rezervat constructiei unei reductii filetate (filete de M 0.75 si M1) intre reducator si roata de filtre (camera  se insurubeaza in mod natural in reducatorul de focala dar si in roata de filtre).

Odata rezolvate cele 2 probleme, ma asteptam ca totul sa mearga struna. Nu a fost sa fie asa,  problema fiind faptul ca nu reuseam ca ajung nicicum in focus cu camera.  Back-focus-ul nu era suficient…

rf1

rf2

Asa cum se vede in pozele de mai sus, fara roata de filtre aveam un back-focus disponibil de 43 mm. Roata de filtre in sine, avea doar 39 de mm. Teoretic, totul era bine! Cu toate astea, nu reuseam sa ajung in focus cu sistemul meu optic.

Am intrebat si eu pe forumul de astronomie, ca un baiat cuminte si fara experienta, iar niste baieti isteti de acolo m-au luminat in ce priveste greseala facuta. Trebuia sa schimb ordinea a doua elemente – sa pun intai roata de filtre si apoi reducatorul de focala. Alte reductii erau necesare, desigur… Fiindca timpul liber din cursul saptamanii il am destul de limitat, am asteptat un alt week-end si am facut si cea de-a doua reductie, in final totul ajungand sa arate ca in poza de mai jos.

rf3

Prima seara cu cer senin stabil a fost aseara, si fiindca la ora cand am inceput eu expunerile, Orion era intr-o pozitie nefavorabila vis-a-vis de acoperisul observatorului meu (asta e alta poveste, care va avea o rezolvare cat de curand, sper) – am ales sa pozez o tinta chiar mai mare, aflata in apropiere – Rosette nebula.

Intrucat graficul de ghidaj era foarte neprietenos (abia am reusit sa-l imbunez intrucatva dupa vreo ora de bibileala) – o alta problema ce necesita studiu si rezolvare, desigur – am apucat sa fac doar 3 expuneri de cate 600 de secunde in Ha, dupa care au venit norii.

Timpul de expunere a fost mic, dar cu toate astea am fost surprins sa vad cat de mult semnal am prins cu noua configuratie optica. Focala scurta e mai rapida si aduna fotoni mai repede, iar campul a fost perfect ca marime pentru aceasta tinta. Am sa revin cu o poza color dupa ce o sa treaca Luna si o sa reusesc sa fac mai multe expuneri prin toate filtrele narrowband.

rosette_ha_3x600_pi_stnonlin_852

Rosette nebula, 3×600 sec, Ha 7nm Baader, -15 grade senzor, Equinox 80+RF WO

 

Astrodon sau Baader, luneta sau telescop

Problema calitatii filtrelor astrofoto a fost larg dezbatuta pe net, existand in general o parere pozitiva aproape unanima, vis-a-vis de filtrele ASTRODON, care reprezinta un high-end in domeniu. Ca revers al monedei, aceste filtre sunt extrem de scumpe, un set complet de astfel de filtre de 1.25″ – adica L, R, G, B, Ha, OIII, SII, eventual si niste filtre fotometrice – adica U, V, B, R, I  – costa in total 2490 $ – ceea ce este enorm pentru bugetele, in general limitate, ale astronomilor amatori.

Eu am momentan un set complet de filtre Baader, adica UvIr-cut (L), R,G,B, Ha[7nm], OIII [8.5nm] si SII [8nm] de care sunt foarte multumit, in principal datorita raportului foarte bun intre calitate si pret. Filtrele sunt parfocale, ceea ce imi creaza mari avantaje in ce priveste refocalizarea sistemului optic dupa fiecare schimbare de filtre.

Dorinta de mai mult si mai bine insa, depaseste uneori dorinta de confort din zona in care ne aflam, asa ca pornim uneori la drum catre teluri nebunesti. Asa se face ca vazand review-urile de pe net vis-a-vis de subiect, am inceput sa visez… Primul filtru avut in vedere de mine in acest sens a fost filtrul OIII. De ce? Pentru ca filtrul OIII de la Baader este foarte sensibil la lumina Lunii (1) si fiindca produce halouri in jurul stelelor luminoase (2). Ca sa nu mai vorbim de raportul semnal / zgomot mult imbunatatit la un filtru cu banda de trecere mai ingusta (3). Achizitia de filtre ASTRODON la pret redus nu e o treaba usoara, dat fiind faptul ca acestea ies foarte rar la vanzare, neexistand altceva mai bun cu care sa poata fi inlocuite. Asa ca cei care le vand, fie ies din astrofotografie, din varii motive, fie vand ceva ce au mostenit si nu stiu cat valoreaza.

Am avut sansa sa gasesc la vanzare un astfel de filtru intr-un moment cand am si dispus de ceva fonduri ce puteau fi dirijate inspre zona de astronomie – este vorba de filtrul OIII [5nm] de 1.25″. E drept ca cel de 3 nm este mult mai bun (dar e cu 50% mai scump), insa am fost extrem de multumit si asa. Este un prim pas pe care l-am facut in directia aceasta si sper din toata inima ca anul acesta, daca sunt sanatos si lucurile merg bine, sa ajung sa am un set complet de filtre ASTRODON, macar pe zona de narrowband. Filtrul o sa ajunga la mine in circa 2-3 saptamani, moment in care am sa fac si un test comparativ cu filtrul OIII de la Baader, asta ca sa exemplific si aici ceea ce se spune pe net despre acest subiect.

20160128_121250_resized [1280x768]

20160128_121315_resized [1280x768]

Tot zilele astea, fiind un pic mai liber si avand dispozitia necesara, am reusit sa pun cel de-al doilea motor pas-cu-pas pe care il aveam (de la LUNATICO ASTRONOMIA), la luneta EQUINOX 80 din dotare, folosita extrem de rar in ultimii 2 ani. Am hotarat ca a venit momentul sa fac o schimbare pe montura si sa fac niste poze in urmatoarea perioada avand la dispozitie luneta, impreuna cu corector-reducatorul de focala pe care l-am cumparat acum 2 ani de la Sabin si pe care nu l-am folosit niciodata pana acum.

2

1

4

3

 

O reprocesare interesanta

Am inceput sa reprocesez imagini vechi si desi am trecut deja de doua ori prin unele din pozele vechi, raman surprins sa vad cata informatie iese la lumina aplicand proceduri sau functii noi in procesarea imaginilor.

Asa s-a intamplat in seara asta cu nebuloasa Cap de Cal, reprocesata deja in 4 ianuarie, dar careia i-am aplicat pentru prima data functia de Deconvolutie din PixInsight, asa cum am vazut in tutorialul ASTA. Am aplicat prima data deconvolutia, pentru a scoate la iveala cele mai mici detalii care pot parea zgomot la prima vedere, dupa care am aplicat metoda de reducere a zgomotului folosind Multiscale Median Transforme (cum am aratat mai inainte, intr-un post anterior). O foarte usoara ajustare a Level in Photoshop si un pic de SHARP si MAGIC (reducerea marimii stelelor mai mari) in StarTools. Rezultatul este in poza de mai jos.

Cap de Cal median maxim_PI_PS_ST

Statia meteo (II)

Statia meteo este parte esentiala a automatizarii observatorului, fiindca cel mai mare pericol pentru observator si echipamentul dinauntru, ca si unitate de lucru autonoma si independenta, il reprezinta schimbarea vremii si in caz extrem – ploaia – care poate incepe in timp ce noi ne facem somnul de frumusete.

Deci statia meteo si programele subsecvente trebuie sa dea semnal monturii sa parcheze si acoperisului sa se inchida atunci cand vremea se strica (apar norii pe cer). Pentru asta, un senzor de infrarosu (MLX 90615) vizeaza cerul si-i masoara acestuia tot timpul temperatura. Cerul senin are o temperatura (masurata in IR) mult mai mica decat cea ambientala in tip ce norii au temperatura foarte apropiata de cea a mediului inconjurator. Masurand aceasta diferenta, statia meteo poate surprinde diferentele subtile intre un cer perfect senin, usor innorat, partial innorat sau noros. In plus, senzorul de umiditate (DTH22) permite determinarea punctului de roua in corelatie cu temperatura ambientala, astfel ca putem sa folosim aceasta informatie de exemplu ca sa pornim incalzitoarele anti-roua de pe telescop.

Asa cum spuneam in postul meu din 22 noiembrie, pentru a realiza acest lucru, mai multe programe lucreaza impreuna si punerea acestora cap la cap si interconectarea lor este o treaba destul de complicata (cel putin pentru mine).  Mai jos este figurata schema bloc a programelor ce concura in a face functionala automatizarea observatorului, asa cum este ea la mine.bloc soft final

Dupa cum se vede, statia ARDUINO achizitioneaza datele (temperatura IR, temperatura ambianta si umiditatea) prin programul scris in limbajul propriu al ARDUINO, foarte apropiat de C++. Datele sunt livrate apoi unui alt soft, scris in VisualBasic, care produce pe ecran graficele de temperatura si punct de roua, dar mai mult, trimite comenzi corespunzatoare unor mici scripturi scrise tot in VB, care interactioneaza cu EQMOD pentru a comanda montura (pentru parcare – 1) si cu softul SELETEK-ului, printr-o subrutina externa , pentru ca acesta sa inchida releul care actioneaza inchiderea acoperisului glisant (2).

Diagrama montajului electronic al statiei ARDUINO este prezentata mai jos (a fost facuta folosind programul Fritzing).

ARDUINO meteo

In principiu, programul de control al ARDUINO si cel pentru interfata grafica vor fi facute publice de autor – Radu Gherase – pe site-ul sau, atunci cand versiunea finala va fi gata, moment in care voi face si eu adaugirile de rigoare aici, pentru cei care sunt interesati sa-si faca si ei asa ceva.

De jimao22 Publicat în ATM

Mic tutorial de reducere a zgomotului

Nebuloasa M1 pe care am prezentat-o deunazi nu a fost o reusita deosebita, nu atat datorita fisierelor brute folosite cat datorita prelucrarii imaginii. Poza respectiva era plina de zgomot (noise), iar reducerea zgomotului prin orice metoda in mod global, duce implicit si la pierderea detaliilor fine, care se estompeaza. Am refacut procesarea in seara asta dupa ce am urmarit un video foarte recent de pe Astro Imaging Channel, de unde am retinut ideile principale si le-am adaptat la ce aveam eu ca si soft principal de prelucrare pentru imaginile astronomice – PixInsight v1.7. Rezultatul final este mai jos un pic, iar dupa asta am sa arat pentru cei interesati workflow-ul folosit de mine ca sa ajung acolo. Am redus zgomotul de fond pana aproape de extinctie, in timp ce detaliile din nebuloasa au ramas neatinse!

M1_PI_PS_V2

Asa arata poza initiala, intr-un crop care evidentiaza bine zgomotul din fundal, care este atat pe luminanta cat si pe culoare.1

Folosind RANGE SELECTION din lista de procese, obtinem o masca ce este mai intensa sau mai subtire, necesara in a proteja stelele si nebuloasa in prima operatie de reducere a zgomotului.3

Aplicand pe fereastra activa care este poza noastra SELECT MASK, selectam ca si masca pentru ea ce am obtinut mai devreme cu RANGE SELECTION.4

Aplicam masca pe poza. In rosu sunt zonele protejate de masca si care nu vor fi afectate de reducerea zgomotului, deci nu vom pierde detalii fine odata cu reducerea semnalului parazit din background.5

Aplicam scula MMT (Multiscale Median Transform), avand parametrii setati ca in imagine. Evident, fiecare e liber sa experimenteze, dar asta e ce am folosit eu in aceasta faza a procesarii.6

Deja se observa pe fundal ca zgomotul s-a redus substantial, el fiind totusi inca prezent in puncte de culoare bine definite, din loc in loc.7

Acum dezactivam masca initiala si pornim ACDNR. Acest filtru are propria rutina de produs o masca, ce se gaseste in subsolul ferestrei. 8

Bifand „Preview” din zona Lightness Mask, se va deschide o fereastra ce reprezinta masca cu parametrii setati din sliderele din zona respectiva. Reglati intensitatea mastii pana considerati ca ati ajuns la un optim in a proteja ce va intereseaza (stelele si nebuloasa in cazul de fata).9

Se inchide „preview” debifand optiunea si se bifeaza in partea superioara a ferestrei ACDNR in ambele tab-uri (Lightness si Chrominance). Se aplica filtrul pe imagine. Iata !10

Pentru edificare, iata un close-up cu cele 2 ipostaze ale imaginii, inainte si dupa reducerea de zgomot facuta cu masca.11

12

Tot ce mi-a mai ramas de facut a fost o mica ajustare cu Curves in Photoshop si asta a fost tot. Sper sa va fie de folos si voua cum mi-a fost mie!

Imagini cosmice de iarna

Vacanta de iarna care a inceput si pentru mine anul asta inainte de Craciun, mi-a dat ragazul sa ma ocup asa cum mi-am dorit mereu, mai mult de astronomie. Sunt la faza de poze frumoase, deocamdata. Dupa ce ma rodez bine pe genul asta de activitate, o sa trec si la lucruri serioase, daca timpul si conditiile specifice o sa-mi permita.

Asa ca am inceput vacanta asta prin a reprelucra niste imagini mai vechi ale nebuloasei Cap de Cal, facute doar in Ha. Conditiile bune in care au fost luate imaginile respective au permis scoaterea la iveala a multor detalii. Probabil ca daca as fi avut o camera cu rezolutie mai mare, imaginea finala ar fi fost mult mai buna.

Horse head + Cap de cal_Maxim_PI_PS

Cap de Cal (B33 din Orion)

A urmat in lista achizitiile pentru M1, incepute cu mult timp in urma si pentru care mai aveam nevoie de macar un canal de expuneri, ca sa obtin ceva colorat cat de cat. Asa ca in decembrie am expus destul de mult in Ha pentru aceasta nebuloasa dar si in OIII. Aceste din urma expuneri le-am facut chiar in noaptea de Anul Nou, cerul fiind impecabil si luna fiind destul de mica pe cer (ultimul patrar). Asa ca aseara tarziu terminam de procesat aceasta nebuloasa (folosind procedurile lui Harry de AICI ), ce reprezinta ramasitele supernovei din 1054 consemnata de astronomii chinezi ca „steaua de zii” – era o „stea” care s-a vazut chiar si in timpul zilei, atat de puternica era. Imaginea de mai jos reprezinta suma a 2x1800s + 17x1200s in Ha si 12x1200s in OIII (total 10 ore si 40 de minute) expuneri.

M1_PI_PS

M1 – nebuloasa Crabului

Tot zilele astea am refacut complet biblioteca de dark-uri, profitand de vremea rece de afara. Asa ca am facut expuneri pentru acestea, dupa cum urmeaza – cate 10 bucati din fiecare, pentru urmatorii timpi de expunere: 1800s, 1200s, 900s, 600s, 300s, 180s, 120s, fiecare multiplicata pentru temperaturile de -25grd, -20grd, -15grd, -10grd si -5 grd.
Mai exact 70,83 ore de expuneri ca sa refac aceasta biblioteca (ce trebuie in mod normal improspatata odata pe an), timp in care camera a mers continuu. Probabil voi adauga inca minim 10 cadre la expunerile de 1200 de secunde (cele mai uzuale la mine) ca sa obtin totusi un master dark cum se cuvine.