Astazi a sosit prima piesa din puzzle-ul pe care il doresc constituit in vederea eclipsei din America de Sud. Asa cum spuneam, faptul de a fi intrat in povestea aceasta a monturilor ultra-portabile prin Astrotrac-ul meu mioritic, a deschis o apetenta pentru acest tip de instrumente, extrem de versatile, cu performante din ce in ce mai bune, ce permit timpi de expunere suficienti de mari la intrumente cu focala scurta. In plus, camerele CCD sau CMOS actuale au devenit extrem de sensibile si nu este nevoie de timpi uriasi de expunere pentru a obtine ceva extraordinar. Un stack facut din suficient de multe expuneri de 4…5 minute fiecare, poate genera in aceste conditii o imagine finala spectaculoasa. Nu mai vorbesc despre faptul ca am (re)castigat mobilitatea pierduta ca astrofotograf, de cand am construit observatorul si pot sa am un astfel de set-up la mine in masina oricand, gata oricand de pozat la cer negru in peregrinarile mele prin tara si prin lume.
Deci prima piesa din poveste a sosit – iOptron SkyGuider Pro. Am cumparat montura din Anglia, de la First Light Optics (FLO) si a sosit in cam o saptamana de la comanda facuta on-line.
Cutia din poza a venit intr-o alta cutie, mai mare, plina cu „pufuleti” din spuma si infoliata intr-o folie cu bule, astfel incat nici un curier furios sa nu o strice prea usor.
In aceasta cutie, tot echipamentul era protejat inca odata de spuma taiata . Totul protejat foarte atent.
Capul monturii era intr-o husa din panza cu sigla companiei. Alaturi de ea, cateva adaptoare pentru fixarea diverselor accesorii, camere sau telescoape, greutatea de 1,35 kg cu tija aferenta, un cablu de incarcare pentru acumulatorul Li-Po (adaptabil la orice surse de 5V). Montura vine fara cateva accesorii importante, care se cumpara separat: trepied, cap cu bila (pentru DSLR-uri), telecomanda pentru actionarea monturii altfel decat din butoanele de pe ea, camera pentru aliniere polara.
Am avut ocazia in trecutul nu foarte indepartat sa am pentru circa o luna, o montura similara de la SkyWatcher – este vorba de ultraportabila Star Adventurer. In plus, multe din piesele din care este compusa monturica mea DIY (Astrotracul Mioritic) provin de la sistemul Star Adventurer, astfel incat pot sa fac o comparatie destul de exacta intre cele 2 monturi, in cunostiinta de cauza. Prima impresie vis-a-vis de iOptron a fost de soliditate. Capul iOptron-ului este mai mult decat dublu in volum fata de Star Adventurer. Nu le-am desfacut sa vad de unde provine diferenta, dar impresia mea este ca asta are legatura cu soliditatea si calitatea iOptron-ului. Sunt sigur ca am vazut undeva pe net ca transmisia miscarii la iOptron este pe curele, ceea ce rezulta intr-un backlash neglijabil. In plus, nu trebuie uitat ca SkyWatcher Star Adventurer costa cu tot cu trepied si ball-head cam 80% din pretul capului de montura de la iOptron, fara cele 2 accesorii suplimentare, ceea ce nu este degeaba, sunt absolut sigur.
Dupa ce am scos repede totul din cutie, am inceput sa asamblez partile componente si sa trec la probe.
Montura are luneta polara iluminata (nu are nevoie de lampa de iluminare separata ca la Star Adventurer), avand un orificiu de vizare liber pe partea opusa ocularului, ca sa nu fie nevoie sa aliniezi polar montura fara sarcina utila montata pe ea. Un punct slab al monturii il constituie modul in care se face orientarea telescopului pe declinatie. La iOptron, aceasta se face prin slabirea a doua suruburi ce permite rotirea bazei care tine sina Vixen a telescopului – cu mana. Destul de rudimentar si imprecis, daca faci astrofoto cu un set-up care nu are un camp foarte generos. In plus, acest fapt face imposibila un eventual upgrade de motorizare pe axa DEC cu acest sistem. Spre deosebire de acesta, sistemul de la SkyWatcher foloseste un buton care misca fin axa respectiva si acest buton permite si o eventuala ulterioara motorizare, fara prea mari batai de cap, ca si upgrade, a axei DEC. Asa incat, in viitorul nu foarte indepartat, am sa incerc sa pun laolalta capul de iOptron cu platforma de reglare a declinatiei de la SkyWatcher.
Am pus alaturi iOptron-ul cu Astrotrac-ul meu, ca sa vad diferenta intre cele doua pene ecuatoriale. Diferente sunt si aici si as spune ca sunt in favoarea iOptronului din nou. Pentru face punerea in pol, este nevoie sa fie reglata axa de ascensie paralel cu axa de rotatiea Pamantului, rotind de surubul care face reglarea axei ASC pe altitudine si rotind de cele 2 suruburi laterale pentru miscare pe azimut. Problema este ca pana ecuatoriala trebuie sa stea ferm pe placa de baza si asta se face strangand alte 2 suruburi care strang cele 2 piese. La Star Adventurer ai nevoie de o cheie inbus (Allen key), ceea ce este foarte frustrant pe intuneric si foarte dificil, in timp ce iOptron are aceste 2 suruburi cu floare mare, din plastic, ceea ce face foarte facila aceasta operatiune. 
Trepiedul de la SkyWatcher se potriveste perfect si la iOptron astfel incat momentan nu trebuie sa iau musai un alt trepied. Voi lua cu siguranta, ca sa am 2 monturi functionale, dar o sa caut ceva potrivit.
Am avut o surpriza neplacuta prin faptul ca sina Vixen a lunetei mici (Omegon 66) nu a intrat in suportul de sina Vixen de la iOptron – chestie de microni cred. Va trebui sa fac o adaptare ca sa nu intru cu freza in vreuna din piesele respective. Asadar, am pus pe montura Equinox-ul de 80 mm, cu finderul de 50, focuserul Moonlite motorizat si camera planetara (ASI ZWO 174). Cu toata incarcatura, echilibrul pe ascensie era usor in favoarea sarcinii utile, asa incat va trebui sa mai fac o contragreutate micuta la strung (1) sau sa fac un prelungitor la tija contragreutatii (2). Varianta (2) este de preferat, ca sa nu incarc suplimentar montura cu greutate.
O alta adaptare pe care o am in vedere este sa pun camera de aliniere polara – Pole Master – pe iOptron. ioptron-ul are propria camera de aliniere polara (tot extra, desigur) dar nu are rost sa dau banii si pe aia, atata vreme cat am deja una perfect functionala. Adaptarea este foarte simpla, va trebui sa fac o bucsa de adaptare, in care sa intre bara ce se potriveste acum pe diametrul lunetei polare de la Mioritic.
In acest orificiu filetat am sa insurubez bara de extensie pentru greutatea de 1,35 kg.
O privire mai atenta la cele 2 pene ecuatoriale: stanga – iOptron, dreapta – Skywatcher.
Urmeaza probele la stele, cand cerul o sa coopereze si lucrul la toate adaptarile de care am vorbit mai sus – totul in apropiata vacanta de Craciun.
Astazi a fost senin, dar am stat in casa sa evaluez montura si sa ii vad capabilitatile.
Va urma…
L.E. (18 dec. 2019)
Astazi am inceput sa fac cateva chestii din cele despre care povesteam mai sus. Am facut o piesa intermediara pe post de sina Vixen pentru luneta mica (Omegon 66), astfel incat am putut sa o pun pe iOptron. Impreuna cu camera si cu luneta de ghidaj, ansamblul este foarte putin debalansat catre greutatea utila. Zilele ce vin va trebui sa fac extensia pentru contragreutate, neaparat!…
Am facut de asemenea si bucsa in care sa introduc fara modificari majore si consumatoare de timp, camera de aliniere polara – QHY Polmaster. Urmeaza piesa de legatura intre un suport de declinatie de Star Adventurer si SkyGuider (1) si sa fac o mica luneta de ghidaj (am un obiectiv micut de 30 mm de la Tavi Blagoi), cu care sa fac guiding pe RA (2). Oricum, vremea este inchisa si este timp de bricolaj acum…