In noaptea de 15 decembrie, am stat la observator si am cautat o tinta facila, care sa nu imi rapeasca mult timp cu achizitii pretentioase si lungi, dar care sa fie totusi interesanta. Asa ca am gasit aceasta cometa, care era printre cele mai luminoase pe cer si datorita apropierii de noi – cea mai rapida (cel putin aparent).
Expunerile au fost facute cu filtrul L, cate 60 sec fiecare expunere, cu timpi intermediari de 120 sec intre expuneri, ca sa evidentiez mai bine miscarea cometei. Norii mi-au intrerupt treaba pe la miezul noptii, asa ca filmul este destul de scurt. Calibrarea a fost facuta doar cu flat-uri.
Am facut o oarece curbe fotometrice lucrand datele obtinute de mine in MaximDL. Nu am exercitiul lucrului cu acest tip de date ca sa stiu cum setez toate valorile din program, dar pot spune cu certitudine caci curba este corecta ca si forma.
Am lucrat pe 2 seturi de date – primul grafic e facut din toate cele 790 de expuneri a cate 3 secunde fiecare bin3x3, iar al doilea este facut doar din circa 70 de expuneri centrate in jurul perioadei de ocultatie.
Primul grafic l-am facut ca sa vad daca mai exista vreun corp care a traversat lumina stelei (recte companionul lui Huya), iar cel de-al doilea ca sa se vada mai bune curba in sine si cum a scazut luminozitatea stelei respective.
Azi noapte – 18.03.2019 – asteroidul Huya, un trans-plutonian descoperit relativ de curand si despre care se stie ca are si un satelit, a ocultat o stea de magnitudinea 10. Banda de vizibilitate a fenomenului a trecut si prin Romania si drept urmare, astronomul spaniol Pablo Santos Sanz a organizat cu ajutorul lui Marcel Popescu, un astronom roman care lucreaza acum in Canare, o campanie de observare a acestui eveniment pentru a obtine date suplimentare despre acest asteroid.
Am fost cooptat in grupul care s-a ocupat de achizitia imaginilor pentru acest fenomen pe teritoriul Romaniei si drept urmare, folosind telescopul si camera din dotare am facut circa 700 de expuneri pe un camp de 11’x11′ la bin3. Datele au fost trimise deja catre profesionistii care se ocupa de caz, iar eu am facut un mic filmulet cu ocultatia, la 5 fps si 2 fps (frames per second), care poate fi vazut aici.
Because I have a lot of foreign followers here, I edited my first video in English. Hope the text is good enough and I did not made too many mistakes. The film is the English version of the previous one here.
Dupa o pauza foarte lunga in ale astronomiei, am reusit sa fac ceva achizitii in ultimul timp. O cometa mi-a atras atentia (si nu numai mie) si anume 21P/Jacobini-Zinner. Cometa se afla in Casiopeea acum si are o magnitudine de 12.5 momentan si va atinge un maxim de stralucire in 10 septembrie (mag. 11.8). Am facut expuneri la ea in doua nopti – 11 august si 15 august. In prima noapte am facut 90 de expuneri a cate 60 de secunde bin2 in luminanta si in cea de-a doua am facut 170 de expuneri a cate 30 de secunde fiecare, din care am extras cate un filmulet cu miscarea relativa a cometei printre stele. Alte analize vor urma in perioada urmatoare, daca am sa am timp mai mult.
Dupa cum am detaliat AICI, observatorul meu face parte din reteaua nationala (in dezvoltare) de urmarire de meteori (mai ales bolizi) numita MOROI – Meteorites Orbits Reconstruction by Optical Imaging. Reteaua functioneaza, avand deja pana la acest moment active 10 camere all sky din cele 20 cate vor fi functionale la final, imprastiate in intreaga tara. Statiile instalate pana in acest moment sunt dispuse la Bucuresti, Cluj (Feleac), Marisel, Berthelot, Dej, Timisoara, Bocsa, Galati, Barlad, Paulesti si in viittorul foarte apropiat urmand sa fie instalata o camera si la Iasi.
Detectii de meteori se fac in fiecare noapte dar accentul se pune pe identificarea bolizilor cu magnitudine mare, pentru care se face identificarea automata a traiectoriei daca exista detectie multipla (de la minim 2 statii in acelasi timp). Cu cat reteaua va fi mai densa, cu atat aceste detectii multiple vor fi mai dese si tot mai multi bolizi vor avea traiectorii identificate.
Am sa pun in continuare cateva exemple de astfel de detectii multiple in care camera de la mine a facut parte din detectie.
Eveniment simultan Bucuresti(6) Paulesti(4)
2018-03-12 17:23:35.7 UTC
Durata 1.8 sec
Detectat la h 66km, vizibil pana la h 46 km
Radiant (alfa, delta) = (51, +58) @ (Azimut, Inaltime) = (313 59)
V 12.6km/s
Meteor lent, sporadic(?)
Eveniment simultan Paulesti(4), Bucuresti(6), Galati (8)
2018 04 04 01:14:18 UTC
Durata 0.6 sec
Detectat la h 98km, vizibil pana la h 77 km
Radiant (alfa, delta) = (293, 32) @ (Azimut, Inaltime) = (87 45)
V 49km/s
Sporadic ?
Eveniment simultan Paulesti (4) Bucuresti (6)
2018-04-21 23:32:12
Durata 0.46 sec
Detectat la h 94km, vizibil pana la h 79 km
Radiant (alfa, delta) = (275 33) @ (Azimut, Inaltime) = (92 53)
V 47.95km/s
LYR
Eveniment simultan Paulesti (4) Bucuresti (6)
2018-08-09 01:36:11
Durata 0.42 sec
Detectat la h 85 km, vizibil pana la h 66 km!
Radiant (alfa, delta) = (47 60) @ (Azimut, Inaltime) = (42 62)
V 58 km/s
Perseida
Sfarsitul de an si inceputul noului an, au adus pe cer evenimente foarte interesante si putin predictibile, surprinse de camerele all-sky din toata lumea.
In data de 22 decembrie, a fost lansata racheta Falcon 9 avand la bord 10 sateliti. Lansarea a fost spectaculoasa si datorita desprinderii treptei principale de cea secundara. Evenimentul a fost vizibil pe cerul din California si a creat o multime de discutii pe net, relativ la cum a aratat aceasta lansare. Filmul atasat arata ce s-a intamplat si cum s-a desfasurat evenimentul.
Ceva mai devreme in timp, in seara de 12 decembrie, o alta lansare avea loc in Guyana Franceza (la Kourou) , lansare facuta de ESA a unei rachete ARIANE 5ES, avand la bord 4 sateliti de navigatie Galileo. Evenimentul a fost surprins si de catre astronomi din Europa, unul dintre ei fiind Valentin Grigore ce se afla in acea perioada la Runcu, ca sa urmareasca curentul de meteori al Geminidelor. Imaginile luate de el surprind de asemenea momentul in care are loc separarea unor trepte ale rachetei. Sunt sigur in proportie de 99.99% ca a fost vorba de aceasta racheta intrucat prea coincid si timpii intre lansarea rachetei (ora 18:36 UT – 20:36 ora Romaniei) cu cei ai imortalizarii evenimentului. Am facut un mic filmulet cu imaginile postate de Valentin din care reiese clar legatura intre cele 2 obiecte surprinse in imagine, ca si elemente ale rachetei ARIANE 5.
Dealtfel fenomenul a mai fost surprins de camere din Europa, una din relatari provenind din Olanda, care s-a aflat destul de bine pe traiectoria rachetei, asa cum se vede din hartile atasate. Astronomul amator Klaas Jobse din Oostkapelle a fost cel care a imortalizat la randul sa acest eveniment.
In dimineata zilei de 26 decembrie un alt fenomen interesant – cel mai probabil legat tot de o lansare a unei rachete, dar de asta data din Rusia – a fost imortalizat si de camera all-sky de la mine de la observator. Camera face parte din reteaua nationala de supravegere a cerului, ce se afla in momentul de fata in dezvoltare, denumita MOROI ( de la Meteorites Orbits Reconstruction by Optical Imaging).
Fenomenul a fost vizibil dintr-o mare parte a Europei si din Rusia, ceea ce duce la concluzia ca a avut loc la foarte mare inaltime, cel mai probabil in spatiul extra-atmosferic si se pare ca a fost un experiment cu o racheta balistica intercontinentala TOPOL-M, lansata de la Kapustin-Yar – o platforma de lansare a rachetelor cu destinatie militara din Rusia. Mai jos este un film facut de cineva din Rusia, imortalizand acelasi fenomen si o stire de la o televiziune rusa unde se vorbeste despre acelasi lucru.
Anul Nou a venit si el cu un fenomen (aproape) similar, pe 1 ianuarie fiind observat un bolid foarte luminos catre orizontul estic. Traiectoria sa a fost foarte joasa, catre orizont si viteza sa unghiulara fiind relativ mica. Din relatarile martorilor care l-au vazut, a reiesit ca bolidul a avut o culoare turcoaz, cu o coada subtire orange, de circa 2-3 grade lungime. Am sa pun aici o imagine facuta de Iulian Berbeceanu din Braila, care a relatat despre el pe forumul de astronomie AICI.
Iulian a facut si o schita destul de frumoasa a bolidului vazut de el, pe care imi permit sa o pun aici.
De asemnea Iulian a facut si o schita a traiectoriei bolidului, folosind Stellarium, in care se vede destul de bine traiectoria urmata de acesta.
Fiind senin si la mine in zona, camera de meteori a imortalizat si acest fenomen. Insa cel mai spectaculos mi se pare surprinderea momentului in care bolidul a impactat atmosfera, unde se pare ca a avut loc o mica explozie. Imaginile vorbesc cat o mie de cuvinte.
Ora inregistrata de camera de la mine pentru acest evniment este 16:51:30 TU adica 18:51:30 ora Romaniei, care coincide cu observatiile martorilor oculari. Alte filme cu camere de bord sau telefoane mobile, vedeti AICI (sec. 42) si AICI (chiar de la inceput).
O alta retea de meteori din Romania a facut observatiile corect si le-a transmis la IMO, iar rezultatul lor este AICI.
Ce este interesant, este ca in noaptea de Anul Nou un bolid aproape identic a fost observat in Slaviansk / Kuban (aproape de Krasnodar, la est de Crimeea – vezi secunda 6 din filmulet,) iar in seara precedenta – pe 31 decembrie 2017 – un alt bolid (trebuie sa spun din nou – similar cu cel vazut la noi), a fost vazut in Wakefield, in Marea Britanie (la est de Manchester), in jurul orei 17:30 TU.
Ar putea fi vorba oare de un curent nou de meteori, avand viteza mica? Nu stim, o sa mai verificam si probabil cineva mai titrat ca mine in aceasta cauza probabil ca va da un verdict.
Ieri am reusit sa termin de montat camera all-sky MOROI-4 (MOROI vine de la Meteorites Orbits Reconstruction by Optical Imaging), camera ce face parte din reteaua nationala cu acelasi nume, ce va permite urmarirea intrarii in atmosfera a meteorilor si a bolizilor precum si masurarea elementelor orbitale ale lor, prin triangulatie. Celelalte camere sunt sau vor fi montate la Bucuresti, Cluj, Timisoara si Hateg. Camera este produsa de Shelyak Instruments (Franta) si este dedicata acestui domeniu de cercetare stiintifica.
Asamblarea suportului camerei – permite pozitionarea camerei in pozitie corecta, indiferent de tipul de consola si pozitia acesteia, pe care se va instala sistemul.
Bara (consola) mea a fost facuta pana la urma de un prieten ce face balustrade din inox, asa ca arata bine si este „weather-proof” – ca sa ma exprim asa.
Am pozitionat camera langa observator, in cea mai buna pozitie, care sa evite pe cat posibil pomii din imprejurimi si sa avem un orizont cat mai curat, camera avand un camp de 180 de grade.
Vedere de sus.
Camera are un computer dedicat, ce functioneaza non-stop si trimite pe internet in permanenta imaginile luate. Daca sunt evenimente (meteori sau bolizi), imaginile respective sunt stocate si apoi descarcate in serverul care gestioneaza programul principal. In week-end am sa-i fac si primele probe si probabil vom avea si primele imagini la meteori !
L.E.: Am reusit sa dau drumul camerei (era o treaba mult mai simpla decat am crezut eu) asa ca iata o imagine de asta seara (01.10.2017) de pe serverul unde se duc toate imaginile generate de camera.
Ziua de 25 aprilie o sa intre in istoria mea personala ca una din cele mai pline zile din punct de vedere astronomic. Dupa o zi plina de observatii si achizitii la Soare, noaptea am facut poze de la observatorul meu la cometa Johnson, la Tuttle-Giacobini-Kresak si apoi la frumoasa pereche M81-M82. Ziua mea astronomica s-a incheiat pe la 3 dimineata in 26 aprilie si chiar nu am fost obosit a doua zi…
Deocamdata am facut in graba niste procesari doar pentru prima cometa din lista de mai sus – Johnson. Rezultatul este suma a 11 expuneri de cate 180 de secunde, facute prin Equinox-ul de 80 mm cu camera ATIK 314 L+ folosind filtrul UV/IR-Cut. Se vede usor miscarea cometei, nu foarte pronuntata dealtfel, stack-ul fiind facut pe stele.
Am facut si o procesare folosind procedura de False Color din MaximDL, pentru a scoate in evidenta mai bine forma cozii cometei.
Cele cateva imagini de mai jos reprezinta situatia Soarelui asa cum se vedea in 25 aprilie (acum 2 zile), atat in lumina alba cat si in H-alfa.
Imaginile au fost facute de mine la Observatorul Astronomic al Academiei Romane (observatorul solar), dar pentru prelucare am avut un pic de timp de-abia azi.
Prima imagine este o imagine a Soarelui in lumina alba, avand un camp mai larg, ce cuprinde ambele zone active de pe suprafata solara din acea zi – AR 12651 si AR 12653. Poza e facuta cu luneta de 130 mm Zeiss si o camera ATIK 4000, pentru a avea full-disk.
Si un close up, facut tot in lumina alba la Ar 12651, folosind refractorul Zeiss de 130 mm, F/15, si camera mea ASI 174 mono. Cea de-a doua varianta a acestei poze este prelucrata un pic mai agresiv, ca sa scot in evidenta mai bine detaliile din pata (zona de penumbra, „podul”).
Imaginea urmatoare este luata cu filtrul H-alpha de 0.3 Angstromi prin luneta Zeiss de 80 mm folosind camera mea ASI 174. Am incercat sa surprind o suprafata cat mai mare (nu reusesc sa intru full-disk cu camera mea) care sa cuprinda ambele zone active de pe Soare din acel moment, insa imaginea isi pierde din valoare datorita inelelor lui Newton, fenomen generat de interferenta luminii intre doua suprafete – una plana si una sferica adiacenta.
O alta regiune interesanta din acea zi a fost surprinsa pe limbul Soarelui. Era vorba de o proeminenta ce parea a avea legatura cu un filament din apropiere, sau posibil sa fi fost o formatiune mai mare situata dupa orizontul solar. Am prelucrat imaginea folosind 30% din 800 de imagini succesive luate cu ASI 174 prin Ha 0.3A.
O imagine care imi place foarte mult si care reprezinta o premiera pentru mine in modul in care am abordat procesarea, este cea care urmeaza. Aceasta este o imagine full-disk (sau asa s-a dorit, doar ca montura nu a colaborat) a Soarelui, facuta in spectrul H-alfa, cu luneta de 80 mm si cu o camera ATIK 11000. Cadrele brute sunt din aceeasi zi, de 25 aprilie si ca sa obtin aceasta imagine am procedat in felul urmator:
am luat 33 de imagini ale Soarelui in format .fit. Pe acestea le-am stacat cu Autostakkert-ul (care accepta si „joburi” de acest tip). Am folosit 35% din cele mai bune imagini pe care Autostakket-ul le-a evaluat initial.
imaginea rezultata am introdus-o in Fitswork, un program de procesare FREE, dezvoltat de un german pe numele sau Jens Dierks (vezi aici )
folosind functia Punkte din Histogramm, am reusit sa scot in evidenta prin stretching selectiv, in aceeasi poza, si zona centrala a Soarelui dar si protuberantele de pe limb, ceea ce mi se pare de-a dreptul GENIAL !
am folosit apoi metoda Gauss iterativa pentru a creste claritatea imaginii
rezultatul l-am bagat in Photoshop si de acolo am dat un pic de culoare Sorelui meu monocrom
Aveti imaginea si in varianta a/n, pentru cei care vor si asa.
Raman in continuare dator cu 2 (doua de data asta) animatii cu niste protuberante capturate in Ha, insa acestea necesita timp de prelucrare mare si multe experimente pana reusesc sa le duc la bun sfarsit (teoretic stiu cum sa procedez, dar stiti cum e – practica ne omoara).
Aseara (sau mai exact azi dimineata) am facut expuneri la o a doua cometa foarte vizibila pe cerul nostru nordic. Este vorba de cometa din titlu. Urmarind efemeridele din site-ul htpps://theskylive.com, am vazut ca in acest moment cometa executa o curba in ac de par pe bolta si ca miscarea ei din acest motiv – este foarte putin pronuntata. Asa incat a poza cometa fara star-trails a fost foarte simplu. Am facut asadar 15 expuneri a cate 180 de secunde (nu mai mult fiindca a venit crepusculul).
Rezultatele sunt mai jos – o imagine alb-negru stacata si prelucrata in PI, un filtru false-colour pentru a scoate in evidenta mai bine coada si coama, o imagine monocroma inversata, o alta careia i-am aplicat un filtru Larson-Sekanina si un screen-shot cu efemeridele de care va vorbeam.
Saptamana ce a trecut, vremea a fost superba, iar noptile asisderea. Pe langa achizitiile la tintele deep-sky in derulare, am zis sa incerc ceva nou – o cometa macar, fiindca tot sunt 3 care se vad bine de tot pe cer in perioada asta. Si am ales-o pe cea care se gasea cel mai sus pe cer, aproape de zenit chiar – cometa 41P/Tutle-Giacobini-Kresak. E o cometa ce va ajunge la periheliu undeva in jurul sfarsitului lui aprilie asa ca lucruri interesante se vor mai intampla, de aceea e bine de urmarit.
Deci in 22 martie, fara vreo pregatire anume, am reusit sa surprind o configuratie foarte interesanta legata de aceasta cometa – si anume trecerea ei apropiata de alte 2 obiecte ceresti foarte diferite – o galaxie si o nebuloasa. E vorba de M108, aflata la 45 milioane de ani lumina si Owl Nebula, aflata la „doar” 2000 de ani lumina. Cometa se deplasa in interiorul sistemului nostru solar la aproximativ 22 milioane de km de Pamant – adica 73 de secunde lumina de noi.
Acesta este filmul serii din 22 martie cu cei trei protagonosti.
O poza statica in care am incercat sa scot un pic mai multe detalii prin stivuire de mai multe imagini:
Ulterior am vrut sa experimentez cateva tehnici de analiza , folosite pentru punerea in evidenta a eventualelor fenomene ce pot apare pentru astfel de obiecte ceresti – in speta jeturi, cozi (principala sau secundara), forma coamei, etc. Am folosit pentru asta algoritmul Larson-Sekanina combinat cu schema de False color din MaximDL. Asa cum se vede in imaginile de mai jos, cometa inca nu a inceput sa dezvolte o coada vizibila dar coama este usor turtuta, semn ca vantul solar deja isi face efectul.
…si un update facut cateva ore mai tarziu, cu alte imagini luate doua zile mai tarziu, in 24 martie. Am cautat sa fac un alt gen de prelucrare, dar din pacate mi-au lipsit mai multe cadre fiindca au venit norii, asa ca am facut inca un film cu miscarea cometei printre stele si o analiza a coamei prin metoda culorilor false.
Am facut niste expuneri la cometa C/2913 US10 Catalina. Alaltaeri dimineata – 54 de expuneri de 60 de secunde (nu stiam cat de repede se misca pe cer cometa si nu vroiam ca expunerile prea lungi sa distruga eventualele detalii) iar ieri alte 54 de expuneri, dar de 120 de secunde fiecare, fiindca am constatat ca miscarea cometei nu este prea rapida.
Prelucrarile imaginilor le-am facut dupa schema clasica: calibrarea cu dark-uri/bias/flat-uri in MaximDL, apoi imaginile .fit duse in PixInsight unde le-am „developat” si apoi in StarTools unde am folosit mastile ca sa sterg stelele din fundal si apoi sa aplic HDR, Denoise si Contrast.
Am reusit sa scot in evidenta destul de bine cele 2 cozi – cea de ioni si cea de gaz, dar ceea ce ma intriga in mod special este ce se vede langa nucleu – si anume ceea ce seamana cu 3 jeturi de gaz ce erup din el. Cel putin asa pare din prelucrarea facuta initial si nu cred sa fie vreun artefact – fiindca de exemplu telescopul meu nu are spidere care sa induca un asa efect.
Am refacut prelucarea folosind si un filtru Larson-Sekanina, unde am rotit cu 3 grade pentru a scoate in evidenta coada sau eruptiile din nucleu. In a doua prelucrare cu Larsen_Sekanina, am reusit sa scot in evidenta destul de bine si nucleul cometei fiindca am aplicat si o deviatie radiala de 2 pixeli, ca sa scot in evidenta eventualele unde de soc din jurul cometei.
Prelucrarea cu Larson Sekanina nu mi-a scos in evidenta cele 3 jeturi, oricat m-am straduit sa le vad, asa incat nu stiu de unde povin in prima imagine.
La sfarsit este si un filmulet cu miscarea cometei printre stele, o completare utila pozelor.
Inainte de star-party-ul de la Lisa am avut cateva nopti senine cu oarece Luna si fiindca nu am vrut sa le pierd, am facut niste expuneri la cometa 2012/K1 PANSTARRS si am cautat sa-l gasesc pe Makemake pe cer, plecand de la niste coordonate date de SkySafari. Pentru cometa, am gasit coordonatele folosind http://theskylive.com/ ,de unde se pot scoate cu usurinta pozitiile tuturor cometelor importante ce se pot vedea (sau nu) pe intregul cer. Odata gasite coordonatele, am facut 24 de expuneri de cate 90 sec. cu pauza de 3 minute intre expuneri, prin telescopul mare (MN190) cu senzorul camerei racit la -15 grd C. Cometa este luminoasa, avand magnitudinea la momentul respectiv in jur de 8.5, asa ca nu a fost o problema sa o evidentiez din prima. Odata achizitionate cadrele, am facut un filmulet in care am scos in evidenta miscarea cometei in intervalul de timp de 1 ora si 50 de minute. Filmul l-am facut ducand cadrele in ASTROMETRICA si facand un „blink” acolo, pe care l-am inregistrat dar se pot folosi si alte metode. De exemplu, duse cadrele .jpg in MovieMaker sau folosind softul gratuit Jpg-to-Video sau folosind VirtualDub. Oricare din metode e buna daca rezultatul este cel asteptat. Filmul poate fi vazut un pic mai jos:
Mai departe am facut un stack al imaginilor, calibrandu-le cu dark, flat si bias si am obtinut o poza in care cometa apare ca un „trail” pe ecran ce reprezinta miscarea sa in acel interval de timp si azi am facut si reversul, adica am stivuit imaginile (aceleasi) folosind MaximDL dar avand ca si stea de aliniere chiar cometa. Astfel am obtinut o cometa mult mai clara dar niste stele prelungi de data asta. Interesant ar fi sa reusesc sa fac un mix din cele doua poze, din care sa pastrez cometa din a doua si sa o pun peste stelele din prima. E un pic provocator acest lucru si nitel peste cunostiintele mele de prelucrare in Photoshop. In afara de niste curves si levels nu prea stiu mare lucru sa fac – de fiecare data cand invatam ceva nou, trecea foarte mult timp pana sa mai refac niste prelucrari similare si cum repetarea e mama invataturii, iata-ma cu mintea clara si limpede ca la inceput . Am mai facut ceva ce doream sa fac de multa vreme, dar pe achizitiile mele si anume sa folosesc un filtru de gradient rotativ. MaximDL are implementata aceasta functie si am folosit-o aplicand-o peste cea de-a doua imagine de mai sus, unde am reusit (cred eu) sa scot in evidenta cea de-a doua coada a cometei, asa cum se vede mai jos. Nu bagati de seama gogoasa din stanga, este un fir de praf de pe senzor pe care nu l-am mai scos in cea de-a doua prelucrare prin scaderea de flat-uri (ce inseamna lenea!). Coada secundara pare a fi la ora 5 fata de coada principala care e orientata la ora 6 in poza de mai sus. Am sa refac probabil, daca o sa mai am timp si chef, prelucrarile cu calibrari de dark si flat pentru a doua poza, poate voi obtine mai putin zgomot si in consecinta detalii mai multe. Sau voi reface expunerile la K1 in prima noapte cu cer senin, poate surprind ceva in plus, dat fiind faptul ca cometa se apropie de Soare si va ajunge in cel mai apropiat punct de el undeva la inceputul lui octombrie.
Asa cum ziceam la inceput, am incercat sa-l gasesc pe cer pe Makemake, cel mai indepartat asteroid trans-neptunian, folosindu-ma de coordonatele date de SkySafari. Problema de care m-am lovit a fost sa gasesc un program care sa-mi rezolve astrometric imaginea si sa puna etichete pe fiecare corp ceresc descoperit in poza. Initial am incercat in ASTROMETRICA, cu care am avut oarece probleme in updatarea bazei de date de la MPCOrb (am reusit pana la urma sa-i dau de cap, intr-un mod „manual” ca sa zic asa), dar nu mi-a fost de mare folos. Am incercat apoi sa folosesc UNIMAP, dar nu am reusit sa setez nimic in el care sa ma duca la parametrii telescopului si a camerei mele, ceea ce face aproape imposibila rezolvarea astrometrica. Pacat ca programul nu a fost dus la bun sfarsit de Larry (colegul nostru de forum de pe astronomy.ro ). La Lisa am reusit sa rezolv problema cu ALADIN, prin bunavointa lui Matei Conovici, care mi-a aratat cum se face asa ceva. Asa ca aplicand peste cadrele mele rezolvarea astrometrica facuta de ALADIN am descoperit ca il ratasem pe Makemake cu cateva minute de arc din cadru. M-am enervat si am sters toate cadrele (lucru de care-mi pare rau acum), asa ca nu am ce sa va arat. O sa reiau si aceast mic proiect, poate o sa reusesc ceva de data asta.
Pe plan ATM, mi-a sosit integratul care s-a stricat pe portul THIRD de la SELETEK pe cand faceam niste teste cu Marian Achim asa ca trebuie sa-mi fac timp sa-l schimb, cel mai probabil maine, dupa care sa reincep testele pentru automatizare lasate balta odata cu acest nefericit eveniment.
Si o ultima veste – mi-a sosit (deocamdata in vama) camera cea noua de ghidaj – QHY5II-L mono, pe care am sa o folosesc impreuna cu OAG-ul. O sa postez mai multe dupa ce o sa o am in mana si o sa ii fac niste teste.
Desi nu este chiar o stire de ultima ora, am sa pun chestia asta aici. Acum cateva zile am primit codul MPC pentru observatorul meu. Meritul este partial al meu (as zice sub 50%) fiindca eu am facut doar achizitia de date, iar formularistica a fost facuta sub indrumarea lui Alex Dumitriu de la Observatorul Astronomic din Galati (cod MPC – C73). Am sa fac cu prima ocazie favorabila niste achizitii noi si am sa fac reducerea datelor singur, ca sa vad daca am prins bine toata procedura.
![20170924_164618 [1280x768]](https://astrodata.files.wordpress.com/2017/09/20170924_164618-1280x768.jpg?w=593)
![20170924_164632 [1280x768]](https://astrodata.files.wordpress.com/2017/09/20170924_164632-1280x768.jpg?w=593)
![20170924_170601 [1280x768]](https://astrodata.files.wordpress.com/2017/09/20170924_170601-1280x768.jpg?w=593)
![20170924_170615 [1280x768]](https://astrodata.files.wordpress.com/2017/09/20170924_170615-1280x768.jpg?w=593)
![20170924_170620 [1280x768]](https://astrodata.files.wordpress.com/2017/09/20170924_170620-1280x768.jpg?w=593)
![20170924_170628 [1280x768]](https://astrodata.files.wordpress.com/2017/09/20170924_170628-1280x768.jpg?w=593)
Nopti albe sub stele 