Camera de meteori la mine la observator

Ieri am reusit sa termin de montat camera all-sky MOROI-4 (MOROI vine de la Meteorites Orbits Reconstruction by Optical Imaging), camera ce face parte din reteaua nationala cu acelasi nume, ce va permite urmarirea intrarii in atmosfera a meteorilor si a bolizilor precum si masurarea elementelor orbitale ale lor, prin triangulatie. Celelalte camere sunt sau vor fi montate la Bucuresti, Cluj, Timisoara si Hateg. Camera este produsa de Shelyak Instruments (Franta) si este dedicata acestui domeniu de cercetare stiintifica.

20170924_164618 [1280x768]

Asamblarea suportului camerei –  permite pozitionarea camerei in pozitie corecta, indiferent de tipul de consola si pozitia acesteia, pe care se va instala sistemul.

20170924_164632 [1280x768]

Bara (consola) mea a fost facuta pana la urma de un prieten ce face balustrade din inox, asa ca arata bine si este „weather-proof” – ca sa ma exprim asa.

20170924_170601 [1280x768]

Am pozitionat camera langa observator, in cea mai buna pozitie, care sa evite pe cat posibil pomii din imprejurimi si sa avem un orizont cat mai curat, camera avand un camp de 180 de grade.

20170924_170615 [1280x768]

Vedere de sus.

20170924_170620 [1280x768]

20170924_170628 [1280x768]

Camera are un computer dedicat, ce functioneaza non-stop si trimite pe internet in permanenta imaginile luate. Daca sunt evenimente (meteori sau bolizi), imaginile respective sunt stocate si apoi descarcate in serverul care gestioneaza programul principal. In week-end am sa-i fac si primele probe si probabil vom avea si primele imagini la meteori !

L.E.: Am reusit sa dau drumul camerei (era o treaba mult mai simpla decat am crezut eu) asa ca iata o imagine de asta seara (01.10.2017) de pe serverul unde se duc toate imaginile generate de camera.

moroi-4

Anunțuri

Soarele in 25 aprilie

Cele cateva imagini de mai jos reprezinta situatia Soarelui asa cum se vedea in 25 aprilie (acum 2 zile), atat in lumina alba cat si in H-alfa.

Imaginile au fost facute de mine la Observatorul Astronomic al Academiei Romane (observatorul solar), dar pentru prelucare am avut un pic de timp de-abia azi.

Prima imagine este o imagine a Soarelui in lumina alba, avand un camp mai larg, ce cuprinde ambele zone active de pe suprafata solara din acea zi – AR 12651 si AR 12653. Poza e facuta cu luneta de 130 mm Zeiss si o camera ATIK 4000, pentru a avea full-disk.WL 12651_g4_ap165_reg_ps

Si un close up, facut tot in lumina alba la Ar 12651, folosind refractorul Zeiss de 130 mm, F/15, si camera mea ASI 174 mono. Cea de-a doua varianta a acestei poze este prelucrata un pic mai agresiv,  ca sa scot in evidenta mai bine detaliile din pata (zona de penumbra, „podul”).

Sun_152525_g4_ap65_max_reg_ps

Sun_152651_g4_ap12_MAX_REG_PS

Imaginea urmatoare este luata cu filtrul H-alpha de 0.3 Angstromi prin luneta Zeiss de 80 mm folosind camera mea ASI 174. Am incercat sa surprind o suprafata cat mai mare (nu reusesc sa intru full-disk cu camera mea) care sa cuprinda ambele zone active de pe Soare din acel moment, insa imaginea isi pierde din valoare datorita inelelor lui Newton, fenomen generat de interferenta luminii intre doua suprafete – una plana si una sferica adiacenta.

Sun_172622_g4_ap164_max_ps2

O alta regiune interesanta din acea zi a fost surprinsa pe limbul Soarelui. Era vorba de o proeminenta ce parea a avea legatura cu un filament din apropiere, sau posibil sa fi fost o formatiune mai mare situata dupa orizontul solar. Am prelucrat imaginea folosind 30% din 800 de imagini succesive luate cu ASI 174 prin Ha 0.3A.

Sun_protub_fft_dd_deconv_PImmt_PScolor

O imagine care imi place foarte mult si care reprezinta o premiera pentru mine in modul in care am abordat procesarea, este cea care urmeaza. Aceasta este o imagine full-disk (sau asa s-a dorit, doar ca montura nu a colaborat) a Soarelui, facuta in spectrul H-alfa, cu luneta de 80 mm si cu o camera ATIK 11000. Cadrele brute sunt din aceeasi zi, de 25 aprilie si ca sa obtin aceasta imagine am procedat in felul urmator:

  • am luat 33 de imagini ale Soarelui in format .fit. Pe acestea le-am stacat cu Autostakkert-ul (care accepta si „joburi” de acest tip). Am folosit 35% din cele mai bune imagini pe care Autostakket-ul le-a evaluat initial.
  • imaginea rezultata am introdus-o in Fitswork, un program de procesare FREE, dezvoltat de un german pe numele sau Jens Dierks (vezi aici )
  • folosind functia Punkte din Histogramm, am reusit sa scot in evidenta prin stretching selectiv, in aceeasi poza, si zona centrala a Soarelui dar si protuberantele de pe limb, ceea ce mi se pare de-a dreptul GENIAL !
  • am folosit apoi metoda Gauss iterativa pentru a creste claritatea imaginii
  • rezultatul l-am bagat in Photoshop si de acolo am dat un pic de culoare Sorelui meu monocrom

Aveti imaginea si in varianta a/n, pentru cei care vor si asa.Sun_full_FWorks_PSbwSun_full_FWorks_PScolor

Raman in continuare dator cu 2 (doua de data asta) animatii cu niste protuberante capturate in Ha, insa acestea necesita timp de prelucrare mare si multe experimente pana reusesc sa le duc la bun sfarsit (teoretic stiu cum sa procedez, dar stiti cum e – practica ne omoara).

Cometa C/2015 V2 Johnson

Aseara (sau mai exact azi dimineata) am facut expuneri la o a doua cometa foarte vizibila pe cerul nostru nordic. Este vorba de cometa din titlu. Urmarind efemeridele din site-ul htpps://theskylive.com, am vazut ca in acest moment cometa executa o curba in ac de par pe bolta si ca miscarea ei – si din acest motiv – este foarte putin pronuntata. Asa incat a poza cometa fara star-trails a fost foarte simplu si am facut deci 15 expuneri a cate 180 de secunde (nu mai mult fiindca a venit crepusculul).

Rezultatele sunt mai jos – o imagine alb-negru stacata si prelucrata in PI, un filtru false-colour pentru a scoate in evidenta mai bine coada si coama, o imagine monocroma inversata, o alta careia i-am aplicat un filtru Larson-Sekanina si un screen-shot cu efemeridele de care va vorbeam.C_2015 V2 JohnsonC_2015 V2 Johnson_DD_wavC_2015 V2 Johnson_invertC_2015 V2 Johnson_Larson-Sekefemeride

3 dintr-o lovitura- cometa 41P+galaxia M108+nebuloasa M97

Saptamana ce a trecut, vremea a fost superba, iar noptile asisderea. Pe langa achizitiile la tintele deep-sky in  derulare, am zis sa incerc ceva nou – o cometa macar, fiindca tot sunt 3 care se vad bine de tot pe cer in perioada asta. Si am ales-o pe cea care se gasea cel mai sus pe cer, aproape de zenit chiar – cometa 41P/Tutle-Giacobini-Kresak. E o cometa ce va ajunge la periheliu undeva in jurul sfarsitului lui aprilie asa ca lucruri interesante se vor mai intampla, de aceea e bine de urmarit.

Deci in 22 martie,  fara vreo pregatire anume, am reusit sa surprind o configuratie foarte interesanta legata de aceasta cometa – si anume trecerea ei apropiata de alte 2 obiecte ceresti foarte diferite – o galaxie si o nebuloasa. E vorba de M108, aflata la 45 milioane de ani lumina si Owl Nebula, aflata la „doar” 2000 de ani lumina. Cometa se deplasa in interiorul sistemului nostru solar la aproximativ 22 milioane de km de Pamant – adica 73 de secunde lumina de noi.

Acesta este filmul serii din 22 martie cu cei trei protagonosti.

O poza statica in care am incercat sa scot un pic mai multe detalii prin stivuire de mai multe imagini:

Stack_10_41P_DD_nr_wave

Ulterior am vrut sa experimentez cateva tehnici de analiza , folosite pentru punerea in evidenta a eventualelor fenomene ce pot apare pentru astfel de obiecte ceresti – in speta jeturi, cozi (principala sau secundara), forma coamei, etc. Am folosit pentru asta algoritmul Larson-Sekanina combinat cu schema de False color din MaximDL. Asa cum se vede in imaginile de mai jos, cometa inca nu a inceput sa dezvolte o coada vizibila dar coama este usor turtuta, semn ca vantul solar deja isi face efectul.

Cometa color rotat gradientCometa false color

…si un update facut cateva ore mai tarziu, cu alte imagini luate doua zile mai tarziu, in 24 martie. Am cautat sa fac un alt gen de prelucrare, dar din pacate mi-au lipsit mai multe cadre fiindca au venit norii, asa ca am facut inca un film cu miscarea cometei printre stele si o analiza a coamei prin metoda culorilor false.

Group1-3

C/2013 US10 CATALINA (1)

Am facut niste expuneri la cometa C/2913 US10 Catalina. Alaltaeri dimineata – 54 de expuneri de 60 de secunde (nu stiam cat de repede se misca pe cer cometa si nu vroiam ca expunerile prea lungi sa distruga eventualele detalii) iar ieri alte 54 de expuneri, dar de 120 de secunde fiecare, fiindca am constatat ca miscarea cometei nu este prea rapida.
Prelucrarile imaginilor le-am facut dupa schema clasica: calibrarea cu dark-uri/bias/flat-uri in MaximDL, apoi imaginile .fit duse in PixInsight unde le-am „developat” si apoi in StarTools unde am folosit mastile ca sa sterg stelele din fundal si apoi sa aplic HDR, Denoise si Contrast.
Am reusit sa scot in evidenta destul de bine cele 2 cozi – cea de ioni si cea de gaz, dar ceea ce ma intriga in mod special este ce se vede langa nucleu – si anume ceea ce seamana cu 3 jeturi de gaz ce erup din el. Cel putin asa pare din prelucrarea facuta initial si nu cred sa fie vreun artefact – fiindca de exemplu telescopul meu nu are spidere care sa induca un asa efect.
Am refacut prelucarea folosind si un filtru Larson-Sekanina, unde am rotit cu 3 grade pentru a scoate in evidenta coada sau eruptiile din nucleu. In a doua prelucrare cu Larsen_Sekanina, am reusit sa scot in evidenta destul de bine si nucleul cometei fiindca am aplicat si o deviatie radiala de 2 pixeli, ca sa scot in evidenta eventualele unde de soc din jurul cometei.
Prelucrarea cu Larson Sekanina nu mi-a scos in evidenta cele 3 jeturi, oricat m-am straduit sa le vad, asa incat nu stiu de unde povin in prima imagine.
La sfarsit este si un filmulet cu miscarea cometei printre stele, o completare utila pozelor.

Mai multe date despre filtrul Larsen-Sekanina – aici: http://users.libero.it/mnico/comets/ls.htm

Catalina 120 sec

Catalina_120_sec_Sekanina

Catalina_120_sec_Sekanina_2

Comete, asteroizi si nu numai…

Inainte de star-party-ul de la Lisa am avut cateva nopti senine cu oarece Luna si fiindca nu am vrut sa le pierd, am facut niste expuneri la cometa 2012/K1 PANSTARRS si am cautat sa-l gasesc pe Makemake pe cer, plecand de la niste coordonate date de SkySafari. Pentru cometa, am gasit coordonatele folosind http://theskylive.com/ ,de unde se pot scoate cu usurinta pozitiile tuturor cometelor importante ce se pot vedea (sau nu) pe intregul cer. Odata gasite coordonatele, am facut 24 de expuneri de cate 90 sec. cu pauza de 3 minute intre expuneri, prin telescopul mare (MN190) cu senzorul camerei racit la -15 grd C. Cometa este luminoasa, avand magnitudinea la momentul respectiv in jur de 8.5, asa ca nu a fost o problema sa o evidentiez din prima. Odata achizitionate cadrele, am facut un filmulet in care am scos in evidenta miscarea cometei in intervalul de timp de 1 ora si 50 de minute. Filmul l-am facut ducand cadrele in ASTROMETRICA si facand un „blink” acolo, pe care l-am inregistrat dar se pot folosi si alte metode. De exemplu, duse cadrele .jpg in MovieMaker sau folosind softul gratuit Jpg-to-Video sau folosind VirtualDub. Oricare din metode e buna daca rezultatul este cel asteptat. Filmul poate fi vazut un pic mai jos:

Mai departe am facut un stack al imaginilor, calibrandu-le cu dark, flat si bias si am obtinut o poza in care cometa apare ca un „trail” pe ecran ce reprezinta miscarea sa in acel interval de timp si azi am facut si reversul, adica am stivuit imaginile (aceleasi) folosind MaximDL dar avand ca si stea de aliniere chiar cometa. Astfel am obtinut o cometa mult mai clara dar niste stele prelungi de data asta. Interesant ar fi sa reusesc sa fac un mix din cele doua poze, din care sa pastrez cometa din a doua si sa o pun peste stelele din prima. E un pic provocator acest lucru si nitel peste cunostiintele mele de prelucrare in Photoshop. In afara de niste curves si levels nu prea stiu mare lucru sa fac – de fiecare data cand invatam ceva nou, trecea foarte mult timp pana sa mai refac niste prelucrari similare si cum repetarea e mama invataturii, iata-ma cu mintea clara si limpede ca la inceput . Image Image Am mai facut ceva ce doream sa fac de multa vreme, dar pe achizitiile mele si anume sa folosesc un filtru de gradient rotativ. MaximDL are implementata aceasta functie si am folosit-o aplicand-o peste cea de-a doua imagine de mai sus, unde am reusit (cred eu) sa scot in evidenta cea de-a doua coada a cometei, asa cum se vede mai jos. Nu bagati de seama gogoasa din stanga, este un fir de praf de pe senzor pe care nu l-am mai scos in cea de-a doua prelucrare prin scaderea de flat-uri (ce inseamna lenea!). Image Coada secundara pare a fi la ora 5 fata de coada principala care e orientata la ora 6 in poza de mai sus. Am sa refac probabil, daca o sa mai am timp si chef, prelucrarile cu calibrari de dark si flat pentru a doua poza, poate voi obtine mai putin zgomot si in consecinta detalii mai multe. Sau voi reface expunerile la K1 in prima noapte cu cer senin, poate surprind ceva in plus, dat fiind faptul ca cometa se apropie de Soare si va ajunge in cel mai apropiat punct de el undeva la inceputul lui octombrie.

Asa cum ziceam la inceput, am incercat sa-l gasesc pe cer pe Makemake, cel mai indepartat asteroid trans-neptunian, folosindu-ma de coordonatele date de SkySafari. Problema de care m-am lovit a fost sa gasesc un program care sa-mi rezolve astrometric imaginea si sa puna etichete pe fiecare corp ceresc descoperit in poza. Initial am incercat in ASTROMETRICA, cu  care am avut oarece probleme in updatarea bazei de date de la MPCOrb (am reusit pana la urma sa-i dau de cap, intr-un mod „manual” ca sa zic asa), dar nu mi-a fost de mare folos. Am incercat apoi sa folosesc UNIMAP, dar nu am reusit sa setez nimic in el care sa ma duca la parametrii telescopului si a camerei mele, ceea ce face aproape imposibila rezolvarea astrometrica. Pacat ca programul nu a fost dus la bun sfarsit de Larry (colegul nostru de forum de pe astronomy.ro ). La Lisa am reusit sa rezolv problema cu ALADIN, prin bunavointa lui Matei Conovici, care mi-a aratat cum se face asa ceva. Asa ca aplicand peste cadrele mele rezolvarea astrometrica facuta de ALADIN am descoperit ca il ratasem pe Makemake cu cateva minute de arc din cadru. M-am enervat si am sters toate cadrele (lucru de care-mi pare rau acum), asa ca nu am ce sa va arat. O sa reiau si aceast mic proiect, poate o sa reusesc ceva de data asta.

Pe plan ATM, mi-a sosit integratul care s-a stricat pe portul THIRD de la SELETEK pe cand faceam niste teste cu Marian Achim asa ca trebuie sa-mi fac timp sa-l schimb, cel mai probabil maine, dupa care sa reincep testele pentru automatizare lasate balta odata cu acest nefericit eveniment.

Si o ultima veste – mi-a sosit (deocamdata in vama) camera cea noua de ghidaj – QHY5II-L mono, pe care am sa o folosesc impreuna cu OAG-ul. O sa postez mai multe dupa ce o sa o am in mana si o sa ii fac niste teste.

Cod MPC

Desi nu este chiar o stire de ultima ora, am sa pun chestia asta aici. Acum cateva zile am primit codul MPC pentru observatorul meu. Meritul este partial al meu (as zice sub 50%) fiindca eu am facut doar achizitia de date, iar formularistica a fost facuta sub indrumarea lui Alex Dumitriu de la Observatorul Astronomic din Galati (cod MPC – C73). Am sa fac cu prima ocazie favorabila niste achizitii noi si am sa fac reducerea datelor singur, ca sa vad daca am prins bine toata procedura.