2015 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2015 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A San Francisco cable car holds 60 people. This blog was viewed about 2,300 times in 2015. If it were a cable car, it would take about 38 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

HFG 1

Un obiect fascinant si foarte provocator pentru mine a fost (si este inca) HFG 1 din Casiopeea. Am vazut o poza a sa pe net, poza facuta de observatorul de la Kitt Peak cu telescopul de 4 metri. Am zis sa fac si eu o incercare si incepand de asta vara, am tot tras imagini la aceasta nebuloasa difuza si foarte stearsa, sa vedem ce iese. Am reusit sa strang pana acum 27,1 ore de expunere, din care 14,6 ore au fost in OIII (care este semnalul predominant in aceasta nebuloasa) si 12,5 ore in Ha.

Imaginile le-am prelucrat azi impreuna cu CUBIX (George) si ne-a luat cam 3 ore jumatate sa facem asta, dar rezultatul a fost peste asteptari!…

Mai jos iata poza de referinta (cea de la Kitt Peak) si poza noastra, facuta cu modestul meu instrument.

Ce se constata din analiza fata in fata a celor doua poze, este ca mai am nevoie de muuult semnal in Ha, ca sa scot in evidenta „insula” de hidrogen din coroana de gaz precum si centrul nebuloasei, unde predomina de asemenea hidrogenul.

Kitt Peak Observatory (4.0 m telescope)

St. George Observatory, 0.19 m telescope (1) 

L.E. in 30.12.2015 – George a mai refacut odata prelucrarea si rezultatul sau a iesit mult mai bine decat cel initial, meritul pentru aceasta fiind integral al sau. Are mult talent baiatul asta!…

St. George Observatory, 0.19 m telescope (2) 

C/2013 US10 CATALINA (1)

Am facut niste expuneri la cometa C/2913 US10 Catalina. Alaltaeri dimineata – 54 de expuneri de 60 de secunde (nu stiam cat de repede se misca pe cer cometa si nu vroiam ca expunerile prea lungi sa distruga eventualele detalii) iar ieri alte 54 de expuneri, dar de 120 de secunde fiecare, fiindca am constatat ca miscarea cometei nu este prea rapida.
Prelucrarile imaginilor le-am facut dupa schema clasica: calibrarea cu dark-uri/bias/flat-uri in MaximDL, apoi imaginile .fit duse in PixInsight unde le-am „developat” si apoi in StarTools unde am folosit mastile ca sa sterg stelele din fundal si apoi sa aplic HDR, Denoise si Contrast.
Am reusit sa scot in evidenta destul de bine cele 2 cozi – cea de ioni si cea de gaz, dar ceea ce ma intriga in mod special este ce se vede langa nucleu – si anume ceea ce seamana cu 3 jeturi de gaz ce erup din el. Cel putin asa pare din prelucrarea facuta initial si nu cred sa fie vreun artefact – fiindca de exemplu telescopul meu nu are spidere care sa induca un asa efect.
Am refacut prelucarea folosind si un filtru Larson-Sekanina, unde am rotit cu 3 grade pentru a scoate in evidenta coada sau eruptiile din nucleu. In a doua prelucrare cu Larsen_Sekanina, am reusit sa scot in evidenta destul de bine si nucleul cometei fiindca am aplicat si o deviatie radiala de 2 pixeli, ca sa scot in evidenta eventualele unde de soc din jurul cometei.
Prelucrarea cu Larson Sekanina nu mi-a scos in evidenta cele 3 jeturi, oricat m-am straduit sa le vad, asa incat nu stiu de unde povin in prima imagine.
La sfarsit este si un filmulet cu miscarea cometei printre stele, o completare utila pozelor.

Mai multe date despre filtrul Larsen-Sekanina – aici: http://users.libero.it/mnico/comets/ls.htm

Regele a murit – traisca regele!

Azi am demontat motorul vechi de la observator. Au disparut odata cu el o multime de fire de pe peretii observatorului – intrerupatorul de comanda manuala, firul de alimentare, firul care ducea la yala electromagnetica (de care nu mai este nevoie acum) precum si yala in sine. Totul arata mult mai curat acum (in sensul de mai putin aglomerat) si de sarbatorile astea, daca vremea va fi la fel de blanda, o sa curat peretii care au ramas de vopseaua alba care se exfoliaza si o sa-i vopsesc cu grundul special pentru tabla zincata, ce are culoarea maro – care o sa si ramana culoarea de fond a interiorului. E o culoare calda, inchisa, mata si chiar imi place.

Motorul  trebuie sa ajunga acum la Costinesti la George, ca sa-l montez impreuna cu tot ce a mai ramas de facut. Practic as dori cand plec de la el data viitoare, sa-i las un observator operational cu care sa inceapa indata sa faca observatii si poze.

Motorul cel nou de la mine si-a intrat pe deplin in sarcini si functioneaza ireprosabil. Deci „regele a murit -traiasca regele!”

De ziua mea…

Astazi a fost ziua mea. In mod normal nu as fi acordat mare atentie acestui eveniment, fiindca nu mai sunt copil sa astept cadouri si la varsta mea, nu mai e motiv de bucurie ca a trecut inca un an. Dar varsta este totusi un jalon fiindca azi am implinit 50 de ani. Am trecut la categoria „varstnici” si sigur nu ma mai angajeaza nimeni de acum!

Fiindca am fost foarte detasat in aceasta zi si cum se apropie si sfarsitul de an, mi-am rezervat ziua sa fac multe din lucrurile pe care mi le propusesem demult sa le fac, dar nu le-am facut din lipsa cronica de timp. Deci azi am montat cremaliera sub acoperis, am montat limitatoarele de cursa pe cremaliera (o sarcina aparent usoara dar foarte dificila), am decuplat motorul cel vechi ca sa pot face probele de mars cu cel nou, am facut conexiunile in cutia cu relee ale SELETEK-ului pentru ca motorul cel nou sa fie conectat si la computerul din observator si am dat drumul „monstrului”…

Prima observatie este ca motorul cel nou are o forta imensa!!… Neavand (inca – fiindca Matei s-a apucat de conspectat in acest sens) soft-start sau soft-stop, pornirea motorului zguduie tot observatorul. Noroc ca acesta e facut bine si structura de lemn este prinsa peste tot cu buloane filetate, iar placile de izopan rigidizeaza si ele structura de lemn.

A doua observatie este ca Matei a facut o treaba pe cinste cu controlerul! Motorul cel vechi era si el comandat de SELETEK insa intr-un mod foarte nepractic si imposibil de introdus in vreo rutina de automatizare, deoarece pentru a deschide sau inchide acoperisul, trebuia sa apas „butonul” din panoul de comanda al SELETEK-ului ca si cand as fi dat un impuls – adica sa dau ON urmat apoi imediat de OFF. In acest fel nu aveam nici un control asupra pozitiei in care se afla acoperisul, fara a avea o camera video care sa-mi confirme asta (1) si nu puteam folosi nicidecum rutinele din VisualBasic pe care mi le-a facut Marian Achim ca sa comand acoperisul (2). Acum pot porni din nou la drum cu epopeea automatizarii observatorului.

Constat ca observatorul meu devine tot mai mult o opera colectiva. Eu am facut constructia si marea majoritate a lucrarilor anexe, fie ele mecanice sau electrice, dar sunt co-autori pana acum:

– Marian Achim cu partea de retea, configurare a SELETEK-ului, rutine VB de comanda automata via SELETEK pentru acoperis,

– Matei Conovici cu senzationalul sau controler

– Radu Gherase cu a sa la fel de senzationala statie meteo pe baza de ARDUINO, care nu numai ca face achizitii de date meteo, dar va face la un moment ulterior si legatura cu SELETEK-ul pentru a-i comanda acestuia inchiderea acoperisului cand conditiile meteo devin nefavorabile.

Toti cei de mai sus sunt astronomi amatori, fiecare din ei avand propriul sau observator astronomic – primul la Tismana, al doilea la Ostrov si cel de-al treilea la Valenii de Munte.

Am facut un filmulet cu probele de la noul motor de la observator.

 

O poza frumoasa

Aseara am avut un oaspete, pe Robert Oprea – un amator de astronomie infocat si dornic sa invete multe. A fost o seara frumoasa si la sfarsit Robert a facut niste poze cu DSLR-ul sau. Una din ele a fost facuta la sugestia mea – sa pozam telescopul punctand catre Orion, impreuna cu nebuloasa in sine. Rezultatul mi se pare dragutz si d-asta l-am pus aici.

A doua poza arata biroul de lucru de la observator – cam aglomerat, dar asta e… Mai bine asa decat deloc.