Statia meteo devine realitate

La sfarsitul anului trecut am fost cooptat intr-un proiect ce urmarea sa faca observatii asupra asteroidului „Romania”, proiect coordonat si demarat de Adrian Sonka si Mirel Barlan. Un numar de observatoare urma sa faca observatii asupra traiectoriei acestui asteroid, care era intr-o pozitie foarte buna relativ la Terra si la tara noastra la inceputul anului curent. In noaptea in care eram eu de „straja” la asteroid, o pacla destul de densa a invaluit cerul, astfel ca a fost imposibil sa vedem ceva (sesiunea de observatii se facea avand deschisa o sesiune in Google Hang-out), asa ca nu am reusit sa aduc vreo contributie personala acestui proiect.

Insa cu aceasta ocazie l-am cunoscut pe Radu Gherase, membru al astroclubului Bucuresti, proprietarul unui observator controlat remote, plasat la Valenii de Munte si un foarte bun astronom, care nu se multumeste doar cu poze frumoase, asa ca mine, ci a intrat si in domeniul cercetarii  astronomice, prin studii de fotometrie si spectroscopie la nove si stele variabile.

Radu lucreaza in IT si este foarte priceput – dovada faptul ca si-a construit singur o statie meteo bazata pe Arduino careia i-a adaugat o interfata grafica foarte utila si frumoasa, comparabila cu programul similar de la LUNATICO. Din discutiile avute atunci, Radu mi-a promis ca ma ajuta sa duc si eu la bun sfarsit statia mea (la care recunosc ca nu am mai facut nimic de foarte multa vreme). Lipsa timpului liber – si la mine si la el – a facut sa ne sincronizam greu programele, dar acum 3 saptamani, Radu a venit pentru prima data la mine si cu aceasta ocazie ne-am si cunoscut personal.

Vizita a fost scurta si la obiect – i-am dat placa ARDUINO a mea impreuna cu senzorii luati din timp pentru acest proiect – MLX-ul de infrarosii (pentru nori), DTH22 pentru temperatura-umiditate si cei doi senzori magnetici – urmand sa faca testele cu ele si sa faca niste mici modificari la program, care sa il faca sa se plieze pe ce am eu la observatorul meu – in speta controlerul SELETEK.

Azi l-am reintalnit pe Radu si am facut primele probe la mine pe calculator. Concluziile si cerintele mele (sunt cam nesimtit aici) le-am sintetizat si vinerea sau sambata viitoare o sa am (sper) o statie meteo perfect functionala. Abia astept!…

Radu este un tip extrem de generos si a spus ca dupa ce termina proiectul la mine, o sa puna pe blogul sau programul (open-source) si schemele, astfel incat oricine sa poata sa-si faca o statie identica. Cu acordul sau, bineinteles, voi face si eu acelasi lucru aici, in speranta ca si altii vor incerca sa faca ceva similar candva.

In paralel, tot saptamana viitoare, o sa vina si Matei Conovici sa ma ajute sa pun motorul cu cremaliera (pe care l-a reparat pentru mine) la acoperisul observatorului. Motorul curent nu mai face fata de cand am dublat periile de etansare dintre acoperis si pereti, asa incat acest din urma motor va deveni disponibil pentru observatorul lui Cubix de la Costinesti.

De jimao22 Publicat în ATM

O stea se intoarce acasa… Adio, prietene Sabin!

Sabin Fota…

Un nume frumos pentru un suflet frumos, care de azi, de la prima ora a zilei, nu se mai afla printre noi. Il plang cu lacrimi amare pe bunul meu prieten, catre care ma rog sa ma ierte ca nu am fost alaturi de el in ultimele-i clipe.

L-am cunoscut personal in 2012, la Targu-Jiu, unde Marian Achim organizase un superb eveniment dedicat astronomiei – o gala de premiere incununata de un concert simfonic al Filarmonicii din Craiova. Ne stiam de pe forum dar intalnirea avea sa cristalizeze o frumoasa prietenie, bazata pe pasiunea noastra comuna – stelele.

Mai tarziu, in 2013, ne-am reintalnit la Lisa si apoi la Turnu Severin, unde mi-a fost gazda  si ghid. Si din nou la Targu-Jiu si iar la Lisa… Sabin era de o energie debordanta si un optimism asemenea.

In 2015, ceva s-a schimbat… „Din motive personale”, Sabin, care era sufletul intalnirilor de la Lisa, a spus ca nu poate sa ne onoreze cu prezenta. Aveam sa aflu ca motivele sale personale erau prea tragice ca sa fie facute publice. Era suspect de cancer la pancreas – cel mai rau diagnostic de cancer, posibil. L-am vizitat atunci, in aprilie sau mai, la Fundeni, unde se internase, sperand ca totul va fi doar o alarma falsa si ca viata va intra iarasi pe fagasul ei firesc. Era optimist – mi-a povestit cum a tradus el in romana manualul de la PHD2, cum si-a cumparat un derotator nou la luneta si ce planuri frumoase are de implinit dupa ce iese din spital – un observator la Balacita, satul sau natal, lipsit de poluare luminoasa, o clinica de stomatologie (era dentist) ce urma sa o faca cu fonduri europene si – cel mai important – sa-si vada mare si cel de-al doilea copil ce era pe drum si urma sa se nasca in luna august.

Operatia facuta avea sa confirme insa diagnosticul sumbru… Doar 5% din pacientii de cancer de panceas trec de 5 ani dupa ce sunt operati. Am sperat ca Sabin o sa fie printre ei. Dupa sedintele de chimioterapie, incheiate in august, Sabin a inceput sa se simta iarasi rau. Iar la Fundeni… L-am vizitat din nou, de doua ori. Era slabit, incercanat, dar cu spiritul viu. Nu cedase. Doar spitalul il deprima. Intr-o postare pe facebook, ultima sa postare dealtfel, isi exprima senzatia de neputinta in fata mizeriei trupesti care il afecta.

Mă distruge psihic spitalul, oricare ar fi el, oricât ar fi de renumit, oriunde s-ar afla. Accept cu stoicism perfuziile, sângele pentru analize, zecile de minute de aşteptat la ekg sau la radiografii sau la CT sau la eco dar nu mă obişnuiesc cu tabloul general.
Nu pot dormi, patul este incomod, vecinii de salon fac concurs de sforăieli, mâncarea este o insultă la adresa papilelor gustative şi încă mai am dureri după ce am rugat asistenta să îmi pună un piafen în perfuzie.
Afară este o vreme tipică de toamnă, imposibilă pentru sufletele sensibile, este frig, plouă şi bate un vânt tăios pe care îl aud pe holurile spitalului iar eu transpir, deşi nu este aşa de cald în salon şi mă zvârcolesc să găsesc o poziție comodă în patul ăsta dar în zadar.
Prin uşa deschisă a salonului răzbate lumina albă de pe hol care îți năuceşte ochii şi apar din când în când siluetele bolnavilor care merg la baia comună ori asistentele de noapte îmbrăcate în costumele lor monocolore şi călcate la dungă care aleargă din salon în salon către bolnavii nevoiaşi iar în pauzele lor răzbate miros de tutun ars, semn că unele mai trag câte-o lulă.
În spital e bine să vii doar la reparații că recuperarea este imposibilă aici sau mai bine să nu ai niciodată nevoie.
Am dezvoltat o adevărată fobie față de aceste stabilimente, sunt foarte sensibil la subiect şi nu vreau să mă mai întorc vreodată, nici măcar în vizită.
Mâine alte analize … vă doresc să nu vă îmbolnăviți niciodată! Este cumplit!
Şi dacă totuşi vi se întâmplă cei dragi să vă fie alături că singuri nu faceți față!

Asa spunea Sabin pe 29 septembrie, cu o luna inainte sa moara.Dupa ultima vizita pe care i-am facut-o, a fost operat la cateva zile din nou. Diagnosticul cel mai sumbru se adeverea. Avea metastaza. Emil Pera, prietenul si colegul sau de facultate avea sa-i faca o ultima vizita la spital, inainte sa plece inapoi acasa, la Severin. Mi-a spus ca era obosit… Obosise sa mai lupte cu boala. Duminica, 25 septembrie, pleca spre casa, de la Fundeni, fara speranta. Si azi noapte s-a stins in el si ultima palpaire de viata.

Daca vreti sa-i surprindeti esenta sufletului sau nobil, vizitati-i blogul. Merita fiecare clipa petrecuta acolo.

http://sabinfota.ro/

http://sevenastronomy.blogspot.ro/

Iata-l pe Sabin al nostru la Lisa, in 2013, cum ne explica el cum e cu astronomia:

https://www.youtube.com/watch?v=H6fXk8Je2eI

Adio dragul meu Sabin! Speram sa te mai vad macar odata… Imi pare atat de rau ca nu am putut sa te mai vizitez macar odata acolo la spital. Cat de singur trebuie sa te fi simtit…Ai lasat in urma doi copii frumosi si o sotie indurerata. Sper sa ne vedem dincolo si sa mai povestim de stele.

Adio, prieten drag!…

fagaras_01web

„La revedere”

IC 342 reloaded

In postarea din 13 ianuarie 2014, am aratat o poza facuta la acea vreme la galaxia IC342 din Cameleopardalis, o galaxie mare dar destul de slab vizibila de pe Pamant, datorita faptului ca se afla aproape de planul galactic si lumina ce vine de la ea interfereaza cu praful din propria noastra galaxie.

Imaginile facute atunci au ramas in folderul intitulat „In lucru” si acum cateva zile, i-am dat un nou imbold prin achizitionarea de cadre noi, mult mai bune, de cate 600 de secunde fiecare si facute pe luna noua (deci fara influente negative datorate poluarii luminoase). Am reusit astfel sa cumulez 4 ore de expuneri pe care le-am calibrat cu dark-uri si flat-uri, apoi le-am stacat in MaximDL si ulterior le-am facut procesarea in PixInsight.

Rezultatul este mai jos. Nu e spectaculos, dar e ceva mai bine ca precedentul. Probabil ca se poate scoate inca si mai mult din semnalul pe care il am si ramane ca aceasta galaxie sa fie in lucru in continuare. Bara centrala se vede acum mai bine insa. 

ic342_2014_2015_pi_st_ps_123

Eclipsa de Luna din 29 septembrie

Un eveniment astronomic foarte important al acestui an a fost eclipasa totala de Luna din septembrie, vizibila si de la noi incepand cu ora 3 a.m. S-a intamplat sa fiu in acea perioada la George (CUBIX) pentru a-i aduce telescopul si camerele achizitionate intre timp, sa-i instalez soft-urile pe calculator si sa mai fac cate ceva pe la observator. Tot atunci era si Vali Grigore – presedintele SARM Romania – la Portita, pentru o conferinta fara legatura cu astronomia insa. El a fost cel care m-a sunat sa-mi spuna ca Dobrogea urma sa fie singura zona din Romania in care sunt sanse reale ca eclipsa sa fie vizibila – restul tarii fiind afecta de un val masiv de nebulozitate.

Asa ca am organizat rapid o sesiune astrofoto la George acasa, unde aveam tot ce ne trebuia – un telescop, o montura motorizata, oculare, camera lui Vali si mai ales (probabil) cer senin. Am plecat de la hotelul unde eram eu „parcat”,  catre Costinesti, pe al ora 20:00, unde am ajuns in 20 de minute. Dupa un scurt plan de bataie si doua cafele baute la foc automat, am scos sculele afara si am intins un cablu pana aproape de observator (unde ne-am stabilit cartierul general). Pe la 10 p.m. cerul – care era acoperit in proportie de 90% pana la acea ora – a inceput sa se degajeze si luna, care abia se vedea printre norii pana atunci, a aparut in toata splendoarea, luminand peisajul nefiresc de puternic. Am reusit astfel sa pun montura in pol (Polaris fiind si ea vizibila) dupa care am inceput anevoiosul proces de gasire a configuratiei celei mai bune pentru o sesiune astrofoto. Anevoioasa fiindca in principiu desi stiam ce ne trebuie,  practic ne loveam de obstacolele tehnice lagate de lipsa adaptoarelor care sa conecteze corect telescopul cu camera la care ne hotarasem sa pozam – un CANON de-al lui Vali impreuna cu un obiectiv foarte sofisticat si foarte scump  (aveam sa aflu apoi).

Undeva pe la ora 1 a.m. treaba era cam gata, totul mergea ceas si am ramas in stand-by asteptand marele eveniment. Temperatura exterioara era absolut confortabila pentru o noapte senina de sfarsit de septembrie, circa 20 de grade Celsius la inceputul serii, ajungand la 16 grade catre dimineata cand totul s-a sfarsit, asa incat experienta noastra astronomica avea sa fie cu atat mai placuta. Ovidiu Tercu, de la observatorul astronomic din Galati ne-a sunat pe la 1 noaptea sa ne intrebe cum e vremea la noi si sa ne ceara niste mici sfaturi tehnice legate de camera DSLR cu care voia sa faca si el poze, confirmandu-ne ca si la el era cer senin.

Eclipsa a inceput la ora stabilita si a fost un spectacol magnific, pe care l-am savurat cu toata placerea… Faptul ca am amplasat camera lui Vali piggy-back pe telescopul lui George ne-a permis nu  numai sa facem poze dar si sa observam eclipsa la ocular in direct, printr-un Plossl de 25 mm, prin care prindeam in camp toata Luna.

Pozele de mai jos sugereaza doar partial experienta traita de noi 3 (si pe alocuri chiar 4, cand mama lui George mai venea sa ne acompanieze). La faza de totalitate, Luna, care era de un rosu caramiziu si foarte intunecata, era inconjurata de o pleiada de stele, ce devenisera vizibile dintr-o data pe tot cuprinsul cerului. Un spectacol superb, in care nici macar un norisor nu ne-a tulburat cu prezenta.

20150927_223929 [1280x768]   Pragatiri…

20150927_225058 [1280x768]   Pregatiri (2)

20150928_030310 [1280x768]     20150928_030206 [1280x768]   20150928_030303 [1280x768]  20150928_030115 [1280x768]

Asteptand eclipsa

20150928_033501 [1280x768]20150928_033622 [1280x768]

Observand eclipsa

ECLIPSA LUNA 28.9.2015_4 [1280x768] ECLIPSA LUNA 28.9.2015_4_b (1) [1280x768] Eclipsa Luna, 28.9.2015_2 [1280x768] Eclipsa totala de Luna, 28.9.2015_1 [1280x768]

Eclipsa in persoana

Eclipsa totala de Luna

O dimineata superba, cu Orion, eclipsa si ISS defiland pe cer.

Un proiect frumos (III)

Ar fi trebuit sa fiu mai activ pe propriul meu blog insa viata e prea rapida si timpul avut la dispozitie nu-mi da voie. Am sa fac un extrem de mic rezumat al evolutiei lucrarilor de la observatorul lui CUBIX, folosindu-ma de imagini postate deja in alta parte.

Am inceput lucrul efectiv  in 6 noiembrie 2014, cu ocazia unui drum ce il aveam de facut la Constanta. A fost ocazia in care l-am cunoscut personal pe George, beneficiarul actiunii noastre, dar si pe Mihai Stancu, cel mai important sponsor (de pana acum) al proiectului. Am lucrat la observatorul lui George pana acum efectiv 8 zile, cu ajutor din partea a 3 oameni adusi de Mihai ca sa facem operatiunile grele, de betoane si cu ajutorul prietenilor mei constanteni – Liviu si Razvan. Cele 8 zile au insemnat 4 drumuri la George, in decurs de 10 luni. Nu am putut sa fac mai mult, distanta relativ mare si timpul meu foarte limitat impiedicandu-ma din pacate.

O istorie foarte detaliata a intregii desfasurari a evenimentelor se poate vedea aici, updatata pana la zi. Nu are rost sa reiau aici ce am postat inca odata in alta parte. Cei care vor sa vada ce am facut pana acum, pot vedea pe forumul romanesc de astronomie, mai exact aici –  FORUM UN PROIECT FRUMOS .

De jimao22 Publicat în ATM