Automatizarea observatorului – la jumatate de drum

Inceputul acesta de an nu a fost propice observatiilor – degeaba a fost cald daca nu au fost stele. Lipsa preocuparilor in domeniul astro-foto s-a transpus intr-o concentrare marita pe proiectul care ma va obseda pana o sa-l termin – automatizarea observatorului. Desi nu am avut cine stie ce chef de lucru, am reusit totusi sa avansez destul de vizibil si nesperat de mult. Practic, pana acum s-au limpezit multe necunoscute si proiectul meu a capatat consistenta si claritate. Acum stiu destul de bine cam ce trebuie sa mai fac si ceea ce am nevoie acum este un pic de concentrare si vointa.

Dar sa intram in detalii…

Am descoperit cu deosebita satisfactie ca SELETEK-ul este intr-adevar mult mai mult decat credeam atunci cand l-am cumparat si faptul ca trecand de la ARMADILO la PLATYPUS mi s-a parut la vremea respectiva un moft, acum s-a dovedit o mina de aur. In speta, am constatat ca practic nu mai am nevoie de 2 controlere ARDUINO, asa cum era prezentat in schema-bloc postata in 11 ianuarie, fiindca SELETEK-UL preia cu brio si functiile celui care nu este statie meteo. Mai exact, SELETEK-ul are 8 iesiri (care nu numai ca pot comanda niste relee dar pot sa alimenteze niste dispozitive dupa un anume program, in limita a 12V/1A per port) si 4 intrari, din care 2 pot fi digitale si 2 pot fi analogice/digitale. Schita de mai jos prezinta modul in care am legat pana acum si voi lega pana la final diversele dispozitive din jurul telescopului in incercarea de a le integra in automatizarea mea.

Image

Schema legaturilor la porturile SELETEK-ului.

Dupa cum se vede, portul THIRD este folosit integral de catre controler si pentru intrari si pentru iesiri. De exemplu, la panoul de flat-field si la ventilatorul telescopului nu am mai folosit relee, fiind inutila o astfel de complicatie, intrucat curentul luat de cele doua dispozitive este mic si cei 12V debitati de controler prin pinii 2 si 3 sunt suficienti ca sa alimenteze si sa controleze in acelasi timp dispozitivele respective. In schimb la dew-heater, lucrurile nu stau asa, fiindca consumul e mai mare si ca sa evit orice probleme, comanda o fac prin intermediul unui releu.

Ultimul pin il voi folosi pentru a integra in sistemul meu programul „GNS – Good Night System” , chestie la care ma vor ajuta Marian Achim si Jaime Alemany.

Schema bloc s-a schimbat si ea destul de mult si varianta pe care o postez aici acum, are la baza toate schimbarile pe care le-am facut pe parcurs si la care m-am gandit. Singurele parti care mi-au mai ramas efectiv de facut este statia meteo, avand la baza un ARDUINO (nu am facut decat mici progrese pana acum, din lipsa de timp, bineinteles) si montarea yalei electromagnetice la acoperis in locul zavorului mecanic de acum. Yala este actionata la 12V si functioneaza pe baza de impuls. Fiindca deschiderea ei este conditionata de deplasarea acoperisului, o sa o pun sa fie actionata de acelasi releu care porneste prin impuls acoperisul (RL-2), deci nu am nevoie de un pin separat pentru ea.

Schema bloc in noua varianta si yala electromagnetica – mai jos (o mica modificare mai am de facut in schema asta vis-a-vis de yala_em):

Image

Schema bloc automatizare observator V2

Image

Yala electromagnetica

Anunțuri
De jimao22 Publicat în ATM

Un mic pas inainte

Seara trecuta a fost senin – un lucru atat de rar in ultima vreme. Imi propusesem sa incerc noile mele filtre LRGB CCD de la Baader. Am pornit voios la observator de pe la ora 16, cu gand ca pana incepe seara, sa mai fac ceva conexiuni intre releele comandate prin SELETEK si device-urile astronomice. Doar ca socoteala din targ…

Am vrut sa fac legatura cu un releu la butonul de start al calculatorului, astfel incat sa pot porni si calculatorul remote, via SELETEK, intrucat momentan solutia cu wake-on-lan pentru mine nu functioneaza – datorita configuratiei momentane a retelei. Am desfacut capacele de la calculator, am ajuns la butonul de start, i-am dus un fir conectat in paralel cu butonul, pana in spatele calculatorului, unde am montat o mufa-mama si de acolo am plecat cu un alt fir cu mufa-tata catre unul din releele libere de la portul THIRD al SELETEK-ului. Numai ca fara sa-mi dau seama, am facut un scurt-circuit si am ars (din fericire) doar siguranta din interiorul SELETEK-ului. Mi-a luat ceva timp sa gasesc una la fel, de 2A, ca cea originala si sa o inlocuiesc, dupa care m-am hotarat ca daca tot fac schimbarea asta, sa schimb si firul foarte gros (4×1) care mergea de la relee catre actionarea motorului de acoperis. Firul initial era prea gros si l-am schimbat cu un fir subtire si usor de pozitionat si flexat. Dupa cateva incercari in care am facut si cateva greseli (normal, nu?) si a trebuit sa reiau totul de la capat, am reusit sa termin toata treaba pe la 11:30, cand norii ocupau deja 1/2 din cer si o ceata densa se ridica din partea de jos a satului catre mine. Asa ca tot ce am mai apucat sa fac a fost sa testez daca instalatia merge cum trebuie, pornind din laptop, prin retea, calculatorul din observator si apoi facand niste probe de inchidere-deschidere a acoperisului in acelasi fel.

Ca o concluzie, ultimul releu disponibil din acest port il voi folosi sa pornesc remote sursa de alimentare de 12V care imi alimenteaza toate echipamentele astronomice – camera, roata de filtre, montura, dew-heater-ul), cu mentiunea ca va trebui insa ca SELETEK-ul sa ramana conectat la curent tot timpul (ca si router-ul de altfel) printr-o sursa separata, fiindca prin el fac toate actiunile de initializare a pornirii intregului sistem.

L.E. – am gasit un incarcator de „ceva” care scoate 12V la iesire si a carui mufa se potriveste exact cu mufa SELETEK-ului. Deci problema alimentarii separate (dar tot prin UPS) a SELETEK-ului s-a rezolvat. Cred ca am sa trec toate releele existente acum, pe portul EXP (acum sunt pe THIRD), fiindca am observat in setarile SELETEK-ului ca pinii 6,7,8 si 9 de la THIRD pot fi folositi ca si intrari de  senzori digitali sau analogici, lucru care poate sa ma ajute enorm in definitivarea solutiei de care am nevoie. Cand se mai clarifica lucrurile, am sa refac schema bloc a automatizarii cu toate modificarile survenite pe parcurs.

Sper sa vina si ceva vreme senina ca m-am saturat de poze de pe net si initiere in electronica.

De jimao22 Publicat în ATM

O metoda noua de aliniere polara – Sanchez-Valente Aligner

Azi am avut o mica discutie telefonica cu Sabin Fota si am aflat de la el despre o metoda noua pentru alinierea polara – metoda Sanchez-Valente. Sunt multe metode, unele simple, altele complicate, unele care consuma putin timp si altele care dureaza, Metoda aceasta se lauda ca este una din cele mai precise, cu rezultate de eroare sub 10 secunde se arc si se bazeaza pe o proprietate simpla din geometria elementara – perpendiculara pe coarda unui arc de cerc trece prin centru cercului.

Cum se foloseste asta in cazul de fata? In principiu se procedeaza in felul urmator – se face o aliniere polara grosiera (de exemplu cu luneta polara), fara a avea pretentii de precizie foarte mare. Apoi, cu camera pornita, se face o expunere de circa 120 secunde la bin 2×2 catre zona de parcare in pozitia circumpolara, cu un slew la montura de aproximativ 8′ arc/secunda  sau RATE 4 de pe controlerul monturii (datele sunt obtinute experimental de catre dezvoltatorii metodei si probabil sunt rodul multor incercari). Rezultatul este o poza a unor stele ce descriu arce de cerc de aproximativ 16 de grade pe cer, suficient de luminoase ca sa poata fi bine definite in poza respectiva.

Image    Sanchez-Valente-2

Cu ajutorul acestor arce se defineste exact centrul de rotatie care este Polul Nord Ceresc si apoi, folosind aplicatia aferenta (free), ce se descarca de pe site-ul dezvoltatorilor, se determina eroarea (in pixeli) fata de pozitia actuala. Facand apoi o poza a zonei, de data asta scurta, identificam o stea mai luminoasa in aria CCD-ului nostru si vom sti exact cat sa miscam montura din suruburile de azimut si altitudine, astfel incat facand cateva expuneri in continuare, sa aducem steaua respectiva exact in locul unde fiind pozitionata, ne da noua certitudinea ca am aliniat si montura.

Metoda este de o simplitate extraordinara si aparent, foarte exacta. Nu imi dau seama cat este de precisa fata de alte metode (eu mi-am aliniat polar montura cu PemPro sau cu AlignMaster) si cel mai bine ar putea sa ne spuna asta cei care fac alinieri polare foarte des, cei ce ies cu monturile in camp. Probabil ca tot Sabin ne va spune la un moment dat. Ce mi se pare foarte interesant insa este ca metoda trateaza si o alta problema – eroarea de con (!), care se obtine atunci cand axa de rotatie a monturii coincide cu axa polara, dar instrumentul optic nu este aliniat in pozitia RA=0 si DEC=0 cu aceeasi axa.

Oricum, e bine de stiut (si folosit) in viitorul apropiat.