Ce se vede in Halpha la Soare?

Vizitand astazi un site comercial, am descoperit ceva ce stiam destul de vag. Anume, ca privind Soarele prin filtre H-alpha avand largimi de unda diferite, se scot in evidenta zone si detalii diferite in structura cromosferei.

  • Astfel, filtrele cu largime de banda de 0.8 Angstromi fac sa fie vizibile protuberantele, cu un contrast foarte mare.

1-0.8

  • Filtrele cu o largime de banda de 0.7 Angstromi, fac vizibile protuberantele, cu contrast foarte bun si pe alocuri reveleaza si ceva din structura suprafetei solare.

2-0.7

  • Filtrele cu o largime de banda de 0.6 Angstromi, fac vizibile atat protuberantele, cu contrast relativ bun dar si structura suprafetei solare, acestea fiind un compromis destul de bun pentru cei ce studiaza ambele fenomene/regiuni active.

3-0.6

  • Filtrele cu o largime de banda de 0.5 Angstromi fac posibila observarea cu detalii bune a suprafetei solare dar si a protuberantelor mai mari.

4-0.5

  • Filtrele avand o largime de banda de 0.4 Angstromi sunt excelente pentru a detalia cu contrast mare suprafata cromosferei solare.

5-0.4

  • Filtrele avand o largime de banda de 0.3 Angstromi sunt cele mai bune pentru a vizualiza detaliile cele mai fine de pe cromosfera. Datorita latimii mici de banda insa, acestea lasa mai putina lumina sa treaca. Sunt posibile observatiile si asupra unor protuberante mai intense, dar cu contrast foarte scazut, asa cum am sa va arat intr-un post viitor (nu foarte indepartat – acum lucrez la asta).

6-0.3

 

Anunțuri

Cometa C/2015 V2 Johnson

Aseara (sau mai exact azi dimineata) am facut expuneri la o a doua cometa foarte vizibila pe cerul nostru nordic. Este vorba de cometa din titlu. Urmarind efemeridele din site-ul htpps://theskylive.com, am vazut ca in acest moment cometa executa o curba in ac de par pe bolta si ca miscarea ei – si din acest motiv – este foarte putin pronuntata. Asa incat a poza cometa fara star-trails a fost foarte simplu si am facut deci 15 expuneri a cate 180 de secunde (nu mai mult fiindca a venit crepusculul).

Rezultatele sunt mai jos – o imagine alb-negru stacata si prelucrata in PI, un filtru false-colour pentru a scoate in evidenta mai bine coada si coama, o imagine monocroma inversata, o alta careia i-am aplicat un filtru Larson-Sekanina si un screen-shot cu efemeridele de care va vorbeam.C_2015 V2 JohnsonC_2015 V2 Johnson_DD_wavC_2015 V2 Johnson_invertC_2015 V2 Johnson_Larson-Sekefemeride

Echipamente noi de montat si facut

Fiindca mi-am scos camera ATIK la vanzare, probabil intr-un viitor neprevazut deocamdata voi ramane fara ea. Pana voi cumpara camera noua pe care mi-am propus sa o am in loc, o sa am timp sa fac cateva lucruri lasate in voia sortii multa vreme.

In primul rand voi pune la treaba camera planetara (care merge si la deep sky daca nu esti foarte pretentios) si voi incerca tehnici de achizitie noi. E o ramura noua ce merita incercata si nu o voi lasa neexplorata.

In al doilea rand am sa incep testarile cu programele de administrare a observatiilor – am doua variante, ce vor fi incercate pe rand – MaxPilote si Sequence Generator Pro. Am facut teste cu ambele in trecut, dar nici o sesiune de achizitii cap-coada. A venit vremea lor !…

In al treilea rand voi face MN-ului (care are exact focuserul din imaginea de mai jos) un sistem de reductie si transmisie de la motorul pas-cu-pas la focuser, similar cu ce se vede in poza, reductia fiind in cazul de fata undeva la 1:4. In momentul de fata am pus motorul pas-cu-pas pe axul reductiei de 1:10 cu care vine nativ focuserul (rotita mica din dreapta sus din poza asta), care imi genereaza o reductie mult prea mare. Mai exact am acum peste 50 de pasi in Critical Focus Zone (CFZ) si peste 90.000 de pasi de la un capat la altul de cursa la focuser, fiind necesare aproape 15 minute motorului ca sa faca aceasta cursa ! Noua configuratie va scade aceste numere de 2.5x .

AJ-Focuser-mod-2

In al patrulea rand si poate cel mai urgent si mai important, voi schimba focuserul de la luneta Equinox cu noua achizitie – un focuser pentru lunete, tot MOONLITE. Ocazia a aparut pe neasteptate (intentionam sa iau alteceva de la TS) si nu am putut-o refuza din 2 motive: (1) pretul foarte bun – 450 de lei si (2) faptul ca a apartinut lui Sabin Fota. Ce trebuie sa fac acum este sa fac o reductie de la focuser la luneta si sa fac un reductor similar cu cel de sus si pentru acesta, motor pas-cu-pas avand pentru ambele focusere. Focuserul ce-mi va ramane de la Equinox am sa-l pun la Cassegrain, unde am acum un focuser pe 1,25″ cu cremaliera, destul de rudimentar si greu de actionat si reglat. Un alt proiect in sine, care ar fi pe locul cinci in aceasta lista. Sa vedem cum ne miscam…

De jimao22 Publicat în ATM

3 dintr-o lovitura- cometa 41P+galaxia M108+nebuloasa M97

Saptamana ce a trecut, vremea a fost superba, iar noptile asisderea. Pe langa achizitiile la tintele deep-sky in  derulare, am zis sa incerc ceva nou – o cometa macar, fiindca tot sunt 3 care se vad bine de tot pe cer in perioada asta. Si am ales-o pe cea care se gasea cel mai sus pe cer, aproape de zenit chiar – cometa 41P/Tutle-Giacobini-Kresak. E o cometa ce va ajunge la periheliu undeva in jurul sfarsitului lui aprilie asa ca lucruri interesante se vor mai intampla, de aceea e bine de urmarit.

Deci in 22 martie,  fara vreo pregatire anume, am reusit sa surprind o configuratie foarte interesanta legata de aceasta cometa – si anume trecerea ei apropiata de alte 2 obiecte ceresti foarte diferite – o galaxie si o nebuloasa. E vorba de M108, aflata la 45 milioane de ani lumina si Owl Nebula, aflata la „doar” 2000 de ani lumina. Cometa se deplasa in interiorul sistemului nostru solar la aproximativ 22 milioane de km de Pamant – adica 73 de secunde lumina de noi.

Acesta este filmul serii din 22 martie cu cei trei protagonosti.

O poza statica in care am incercat sa scot un pic mai multe detalii prin stivuire de mai multe imagini:

Stack_10_41P_DD_nr_wave

Ulterior am vrut sa experimentez cateva tehnici de analiza , folosite pentru punerea in evidenta a eventualelor fenomene ce pot apare pentru astfel de obiecte ceresti – in speta jeturi, cozi (principala sau secundara), forma coamei, etc. Am folosit pentru asta algoritmul Larson-Sekanina combinat cu schema de False color din MaximDL. Asa cum se vede in imaginile de mai jos, cometa inca nu a inceput sa dezvolte o coada vizibila dar coama este usor turtuta, semn ca vantul solar deja isi face efectul.

Cometa color rotat gradientCometa false color

…si un update facut cateva ore mai tarziu, cu alte imagini luate doua zile mai tarziu, in 24 martie. Am cautat sa fac un alt gen de prelucrare, dar din pacate mi-au lipsit mai multe cadre fiindca au venit norii, asa ca am facut inca un film cu miscarea cometei printre stele si o analiza a coamei prin metoda culorilor false.

Group1-3

Schimbari mici, pe ici pe colo, in punctele esentiale

Un observator astronomic complet presupune si un mic confort pentru cel ce-l utilizeaza, precum si un minim de protectie fata de elementele naturii sub cerul SENIN  (adica de exemplu – umiditate excesiva, frig excesiv) pentru elementele hardware mai sensibile. Mai exact, ar fi urmatoarele avantaje:

– mutarea calculatorului si a biroului aferent din observator in camera calda, cu avantajul ca lumina ecranului nu mai creaza un surplus de poluare luminoasa atunci cand e necesar sa ai monitorul deschis, iar electronica sta ferita de condensul ce apare in noptile umede.
– mutarea sobei din observator in camera calda. Soba montata in observator, evident ca nu functioneaza cand se fac observatii ci doar cand e vreme inchisa si frig si folosesc observatorul ca birou. Camera calda extinde aceasta posibilitate si cand merge telescopul, daca vreau sa stau in preajma lui si sa nu inghet de frig.
– mutarea bibliotecii de astronomie din observator (unde cartile sunt expuse umezelii cand se atinge punctul de roua) intr-o zona ferita de acesti factori.
– extinderea „spatiului vital” astronomic, cu tot ce implica asta pe termen lung

Acest lucru se poate obtine construind un apendice al observatorului propriu-zis, ce se numeste „camera calda”. Este ceea ce intentionam si eu demult sa incerc sa fac observatorului meu.

Aceasta constructie necesita (cel putin in cazul meu) niste „mici” modificari in functionarea actuala a observatorului, modificari ce le-am facut cu succes in zilele trecute.

Prima si cea mai importanta modificare a fost aceea de a face ca acoperisul sa gliseze catre Nord (pana acum acesta glisa catre Sud), conditii obiective impiedicandu-ma sa fac acest lucru sa se intample inca de la inceput. Prima data a trebuit sa construiesc o alta structura din lemn pe care sa culiseze acoperisul in directia opusa celei de pana acum. Glisarea catre Nord imi ofera acum acces liber la ecliptica si la orizontul cel mai interesant d.p.d.v astronomic. Acum, de exemplu, pot sa incep sa fac si eu observatii la asteroizi. Sau observatii la planete.

Apoi a trebuit sa mut sinele de culisare pe noua structura, fara sa dau jos acoperisul de pe observator si fara sa am sine suplimentare la indemana ! Acest fapt a fost o adevarata provocare si am reusit sa fac asta chiar singur, intr-un week-end de munca intensa.

20170322_18051420170322_180704

Si nu in ultimul rand,a trebuit sa mut si motorul acoperisului pe peretele opus, dar nu oricum, cu cu o modificare facuta in prealabil in placa de control a motorului (modificare facuta de prietenul meu foarte bun, Matei Conovici – un mic geniu in automatizari si programare) – si anume, implementarea unei functii de soft-start. Astfel, motorul porneste lin acum si data fiind greutatea acoperisului, asta e o schimbare esentiala pentru buna functionare a observatorului in viitor.

In fata, catre Sud, in zona catre care glisa pana acum acoperisul, se va ridica intr-un viitor imprevizibil si camera calda. O sa revin…

De jimao22 Publicat în ATM

Soarele in H-alpha la echinox

Dupa o lunga perioada de vreme rea si bibileala la set-up-ul din custodie, am reusit azi sa fac niste imagini destul de frumusele ale unor formatiuni aflate pe Soare astazi – Soare foarte linistit in ultima vreme. Mai exact este vorba de un filament aflat aproape de zona centrala vizibila a Soarelui si o protuberanta mica vizibila pe zona de contur a Soarelui.
Pentru a obtine rezultatele, am facut cate 50 de cadre pe care le-am stacat cu Autostakkert (cele mai bune 50% din ele). Rezultatul l-am bagat in MaximDL si am inceput sa explorez (pentru prima data in mod serios si cu mare atentie) functiile de procesare de acolo – Kernel, Fast Fourier Transform, Digital Development si Rank, urmate la sfarsit de Wavelet-uri facute tot in Maxim, si care au functionat chiar foarte bine.
Achizitiile au fost facute cu o luneta Zeiss de 80 mm la o focala de 3300 mm, prin filtru Solar Ha Baader de 0,3 Angstromi si un filtru aditional ND 1,8, totul folosind o camera ATIK 11000.
Coechipier in aceasta mica lucrare mi-a fost Tavi Blagoi (Erwin).

Deta_g4_ap45_FILTERhighpassmore_FFThighpassmild_DDFFTlowpasscustom1procent

Deta_g4_ap103_KHighpassmore_si_restul