Un studiu ad-hoc asupra evolutiei poluarii luminoase la mine la observator

Week-end-ul acesta am profitat de faptul ca se uneste cu  1 mai si am hotarat sa ma intalnesc cu Matei Conovici, bunul si dragul meu prieten astronom, intalnire programata mai demult, tinand cont ca nu ne-am mai vazut de ceva vreme. Planul era mai complex, dar date fiind conditiile meteo, ne-am rezumat la un gratar cu frigarui din pastrama si carne de oaie combinate cu ceapa si rosii, drese cu cimbru si lemongrass la care am degustat din plin niste specialitati extraordinare de vin, dintre care vedeta serii a fost un Pinot Noir din 1991. Dupa asta, ne-a retras la observator unde am stat de vorba pana tarziu si am dezbatut diverse probleme astronomice si filozofice, asta pana ne-a luat somnul de la ploaia care incepuse deja si care batea darabana in acoperisul observatorului, indemnandu-ne la vise.

Oricum, una din problemele discutate ieri seara a fost problema poluarii luminoase – la mine si la la el la observatorul din sudul Dobrogei de la Lipnita. „Disputa” s-a centrat in jurul intensitatii acestui fenomen in ambele locatii, fiecare venind cu argumente in favoarea ideii ca la el e mai rau decat la celalalt (evident ca Matei exagera cand spunea ca la el e rau din cauza domului de lumina de la Silistra si Calarasi, aflate la 15-20 km de locatia sa, fata de cei 6 km dintre observatorul meu si Ploiesti, un mare poluator atat industrial cat si luminos).

Ca sa transam lucrurile, am hotarat sa vedem niste cifre. Asadar am inceput sa umblam prin arhiva mea de imagini si sa ne uitam la histogramele istorice facute in luminanta, la diverse obiecte ceresti, imagini facute cu aceeasi camera, in conditii similare de iluminare datorata Lunii (adica mai exact – fara Luna) si timpi similari de expunere. Singurul factor perturbator in aceasta privinta si care ar putea sa induca o variatie suplimentara a factorului de poluare luminoasa ar fii usoara nebulozitate a cerului. Aceasta este invizibila noaptea, dar este vizibila in poze, prin cresterea luminozitatii background-ului  cerului in conditii similare de timpi de expunere.

M13-18_05_2014_fL

M13 din 18 mai 2014 / fara Luna / catre ENE

M51-08_06_2015_fL

M57 din 08 iunie 2015 / fara Luna / catre ENE

M81_M82-24_04_2017_fL

M81/M82 din 24 aprilie 2017 / fara Luna / catre NW

In mod ideal, comparatia trebuia facuta avand ca referinta aceleasi obiecte ceresti, doar ca nu am avut la indemana asa ceva. Oricum, exista o evolutie a poluarii luminoase care se vede si intre primele 2 imagini, care au cam aceeasi orientare pe cer (catre Ploiesti). Ultima poza, desi arata mai bine, este facuta in directie absolut opusa orasului si este foarte sus, catre zenit, deci si histograma pare mai buna, doar ca este o pacaleala. Am sa fac, imediat ce o sa se insenineze, niste poze catre ENE la circa 30-40 grade deasupra orizontului, sa vedem ce avem acum. Oricum, este un dezastru, mai ales ca pe strada mea au aparut de circa o luna, niste frumoase becuri cu LED, care scalda intr-o lumina ca de ziua toata livada din jurul casei mele.

As vrea sa fug pe o insula pustie…

 

Anunțuri

Cometa C/2015 V2 Johnson (2)

Ziua de 25 aprilie o sa intre in istoria mea personala ca una din cele mai pline zile din punct de vedere astronomic. Dupa o zi plina de observatii si achizitii la Soare, noaptea am facut poze de la observatorul meu la cometa Johnson, la Tuttle-Giacobini-Kresak si apoi la frumoasa pereche M81-M82. Ziua mea astronomica s-a incheiat pe la 3 dimineata in 26 aprilie si chiar nu am fost obosit a doua zi…

Deocamdata am facut in graba niste procesari doar pentru prima cometa din lista de mai sus – Johnson. Rezultatul este suma a 11 expuneri de cate 180 de secunde, facute prin Equinox-ul de 80 mm cu camera ATIK 314 L+ folosind filtrul UV/IR-Cut. Se vede usor miscarea cometei, nu foarte pronuntata dealtfel, stack-ul fiind facut pe stele.C2015-V2_dd_fft_mmt

Am facut si o procesare folosind procedura de False Color din MaximDL, pentru a scoate in evidenta mai bine forma cozii cometei.C2015-V2_dd_falsecolor

Urmeaza la rand si Kresak, intr-un post ulterior.

 

De jimao22 Publicat în ATM

Soarele in 25 aprilie

Cele cateva imagini de mai jos reprezinta situatia Soarelui asa cum se vedea in 25 aprilie (acum 2 zile), atat in lumina alba cat si in H-alfa.

Imaginile au fost facute de mine la Observatorul Astronomic al Academiei Romane (observatorul solar), dar pentru prelucare am avut un pic de timp de-abia azi.

Prima imagine este o imagine a Soarelui in lumina alba, avand un camp mai larg, ce cuprinde ambele zone active de pe suprafata solara din acea zi – AR 12651 si AR 12653. Poza e facuta cu luneta de 130 mm Zeiss si o camera ATIK 4000, pentru a avea full-disk.WL 12651_g4_ap165_reg_ps

Si un close up, facut tot in lumina alba la Ar 12651, folosind refractorul Zeiss de 130 mm, F/15, si camera mea ASI 174 mono. Cea de-a doua varianta a acestei poze este prelucrata un pic mai agresiv,  ca sa scot in evidenta mai bine detaliile din pata (zona de penumbra, „podul”).

Sun_152525_g4_ap65_max_reg_ps

Sun_152651_g4_ap12_MAX_REG_PS

Imaginea urmatoare este luata cu filtrul H-alpha de 0.3 Angstromi prin luneta Zeiss de 80 mm folosind camera mea ASI 174. Am incercat sa surprind o suprafata cat mai mare (nu reusesc sa intru full-disk cu camera mea) care sa cuprinda ambele zone active de pe Soare din acel moment, insa imaginea isi pierde din valoare datorita inelelor lui Newton, fenomen generat de interferenta luminii intre doua suprafete – una plana si una sferica adiacenta.

Sun_172622_g4_ap164_max_ps2

O alta regiune interesanta din acea zi a fost surprinsa pe limbul Soarelui. Era vorba de o proeminenta ce parea a avea legatura cu un filament din apropiere, sau posibil sa fi fost o formatiune mai mare situata dupa orizontul solar. Am prelucrat imaginea folosind 30% din 800 de imagini succesive luate cu ASI 174 prin Ha 0.3A.

Sun_protub_fft_dd_deconv_PImmt_PScolor

O imagine care imi place foarte mult si care reprezinta o premiera pentru mine in modul in care am abordat procesarea, este cea care urmeaza. Aceasta este o imagine full-disk (sau asa s-a dorit, doar ca montura nu a colaborat) a Soarelui, facuta in spectrul H-alfa, cu luneta de 80 mm si cu o camera ATIK 11000. Cadrele brute sunt din aceeasi zi, de 25 aprilie si ca sa obtin aceasta imagine am procedat in felul urmator:

  • am luat 33 de imagini ale Soarelui in format .fit. Pe acestea le-am stacat cu Autostakkert-ul (care accepta si „joburi” de acest tip). Am folosit 35% din cele mai bune imagini pe care Autostakket-ul le-a evaluat initial.
  • imaginea rezultata am introdus-o in Fitswork, un program de procesare FREE, dezvoltat de un german pe numele sau Jens Dierks (vezi aici )
  • folosind functia Punkte din Histogramm, am reusit sa scot in evidenta prin stretching selectiv, in aceeasi poza, si zona centrala a Soarelui dar si protuberantele de pe limb, ceea ce mi se pare de-a dreptul GENIAL !
  • am folosit apoi metoda Gauss iterativa pentru a creste claritatea imaginii
  • rezultatul l-am bagat in Photoshop si de acolo am dat un pic de culoare Sorelui meu monocrom

Aveti imaginea si in varianta a/n, pentru cei care vor si asa.Sun_full_FWorks_PSbwSun_full_FWorks_PScolor

Raman in continuare dator cu 2 (doua de data asta) animatii cu niste protuberante capturate in Ha, insa acestea necesita timp de prelucrare mare si multe experimente pana reusesc sa le duc la bun sfarsit (teoretic stiu cum sa procedez, dar stiti cum e – practica ne omoara).

Imagini cu si despre Soare

Avand cateva zile un pic mai relaxate, am reusit sa fac cateva procesari la niste imagini mai vechi (nu chiar atat de vechi) facute la Soare. Echipamentul folosit este compus dintr-o luneta Zeiss de 80 mm F/15 si un filtru Baader Solar Observer de 0.3 Angstromi largime de banda, foarte potrivit pentru a vedea suprafata Soarelui, dar mai putin potrivit pentru a vedea protuberantele de pe limb, asa cum am explicat intr-un post anterior.

Prima imagine este facuta in 28 martie 2017 si reprezinta prima achizitie dintr-o serie de 15 bucati, facute la interval de cateva minute. Voi incerca ulterior sa fac o animatie in care sa se vada clar cum evolueaza protuberanta insa am nevoie de un pic de timp si de rabdare multa (care a ajuns sa se cam epuizeze la mine).

Sun_color_ap38_conv_PS

 

A doua imagine este facuta in lumina alba, folosind o prisma Herschel ca si element de reducere a intensitatii luminoase. Pata din imagine este AR 12638, iar achizitia este facuta in data de 24.02.2017.

AR_12638_conv_reg_PS

 

A treia poza este o achizitie facuta in Halpha tot in data de 28.03.2017, iar vedeta este AR 12644. Pata era intr-o faza incipienta si ea este cea care sa pare ca a dat o mare ejectie coronala de masa (CME) in 19.04.2017, pe cand era inca pe fata opusa a Soarelui dar catre margine, asa cum se poate vedea in articolul si filmuletul din link-ul urmator: CME 19.04.2017.

AR_12644_conv_PS_Reg_color