Start la upgrade

Aseara tarziu, am comandat in State ceva ce imi doresc de mult – perechea filtrului OIII de la ASTRODON – anume filtrul Ha de 5 nm (tot de la ASTRODON, desigur). Sa vedem ce cale va urma ca sa ajunga cu bine la mine.

Daca sortii imi sunt favorabili, pana la sfarsit de an as vrea sa-mi iau si alta camera, de rezolutie si sensibilitate mai mare (prefer tot ATIK, pentru care am o slabiciune) si poate si o montura noua. Nimic „fancy”, dar ceva care sa insemne ceva in plus pentru calitatea pozelor pe care le fac. Vizez de asemenea si o camera ZWO, de rezolutie mai mare un pic, pentru planete/soare/luna precum si un focuser mai bun decat cel de acum, pentru luneta mea apocromata – actualul focuser dandu-mi batai de cap mari din cauza unei flexuri diferentiale de care nu scap nicicum de aproape un an de zile. Sa vedem ce bifam din lista ambitioasa pana la sfarsit de an.

Anunțuri

Observatorul lui George – un proiect aproape de final

In ultimele zile ale lui august, l-am revizitat pe amicul George pentru (cred) a saptea oara, cu dublu scop – sa vad marea si cu intentia declarata de a termina munca la observatorul sau, inceputa acum aproape 2 ani.

  1. Am montat in roata de filtre filtrul OIII Baader de 8.5 nm pe care i l-am dat lui George dupa ce mi-am luat eu Astrodon-ul. Floare la ureche – o juma’ de ora cu tot cu asamblat-dezasamblat camerele si roata. Roata contine acum urmatoarele filtre: gol (asteapta un velur pentru dark),L,R,G,B,LP,Ha, OIII, gol (asteapta un SII). aug_2016 (1)
  2. Am adus focuserul dezasamblat de data trecuta si luat la Ploiesti ca sa-l fac sa functioneze corect si din punct de vedere mecanic (electric il facuse Matei sa mearga inca de data trecuta). Odata reinstalat focuserul pe pozitie, impreuna cu motorul pas cu pas si cu reductia 1:10 montata, l-am probat si primul punct al ordinii de zi era bifat. Focuserul mergea ca un vis frumos – silentios si uniform. Un filmulet unde se vede cum merge inclusiv focuserul,  AICI.
  3. Cea mai delicata problema ramanea insa punerea in pozitie parfocala a celor 2 camere – cea principala si cea de ghidaj, care priveste prin OAG. Ultima data se parea ca va trebui sa produc pe strung o piesa de adaptare care sa imi reduca la zero cei 3 mm diferenta de focus intre camere, de care nu puteam sa scap data trecuta. Dar cum norocul tine si cu noi din cand in cand, la testele facute pe timp de zi pe un obiect relativ apropiat, am reusit sa obtin parfocalitatea fara probleme, in marja de reglaj permisa de OAG. Nu ma intrebati cum – nu stiu ce s-a schimbat de la ultimele teste facute si pana acum… Asa ca am bifat si al doilea punct important (aproape cel mai important dupa mine) al ordinii de zi (sau de seara).
  4. Al treilea punct ce trebuia rezolvat tinea deja de functionarea sistemului astrofoto. Era vorba de punerea in pol. O problema serioasa, tinand cont ca datorita acoperisului prea inalt si facut doar intr-o apa (nu detaliez din nou de ce), polara nu era vizibila. Solutiile erau multe, dar am tinut mortis sa vad polara fiindca era mult mai rapid asa si cerul de noapte nu era prea prietenos cand faceam testele, ca sa pot face un drift-alignment.
    Rezolvarea am gasit-o intinzand picioarele la maxim fara ca acoperisul sa interactioneze cu telescopul in vreun fel si mutand un pic telescopul spre sud in observator. Am reusit o punere in pol relativ bunicica (nu am aplicat nici o metoda de rafinare a acesteia fiindca mai erau si alti pasi de facut pana la observatiile finale). Asa ca l-am bifat si pe acesta.                 aug_2016 (2)
  5. Un alt punct de rezolvat era fixarea picioarelor monturii de sol, astfel incat montura sa nu fie miscata din loc de vreun prieten curios – toata munca de aliniere s-ar ruina si problema este ca nu are cine sa faca alinierea polara pentru George, daca aceasta se strica. Am rezolvat acest lucru a doua zi, folosind o banda metalica OBO cu gauri de fixare, cu care am prins rigid picioarele monturii.     aug_2016 (6)
  6. Ultimul punct de facut inainte de a incepe testele astrofoto era sa fac un oarece management al cablurilor. Folosind resursele locale si un pic de imaginatie, am reusit sa fac si acest lucru (doar partial insa – cablul USB de la camera de ghidaj e scurt si trebuie inlocuit cu unul de 3 m, asa ca mai e de lucru aici). aug_2016 (3)aug_2016 (4)aug_2016 (5)aug_2016 (8)

Odata realizate toate aceste obiective, ramanea de facut sincronizarea cerului din planetariu cu cel real, folosind EQMOD-ul impreuna cu MaximDL. Si iata cum buturuga mica rastoarna carul mare…
Primele probleme au aparut cand am facut primele expuneri si nu reuseam sa le vad pe acestea in planetariul din Maxim. Mi-a trebuit vreo 2 ore sa imi aduc aminte ca trebuia bifat AUTO OVERLAY SOLVED IMAGE in harta mica a planetariului. Odata trecut hopul asta, am dat voios pe TAB-ul Telescope din Observatory in Maxim ca sa fac „Image Center from PinPoint” si apoi „Sync”. Si stupoare… Telescopul virtual din planetariul Maxim-ului nu se suprapunea peste centrul imaginii Overlayed.
Si aici m-am oprit. Am stat inca 2 ore sa-mi aduc aminte ce nu am facut bine dar n-am reusit.

L.E. M-a sunat George sa-mi spuna ca dupa ce a instalat placa de sunet pe computerul de la observator, MaximDL-ul a inceput sa faca sincronizarile !… Mare minune Windows-ul asta.

 

De jimao22 Publicat în ATM

NGC 6888 – primul test cu ASTRODON

Anul acesta am avut cateva premiere, in sensul ca am pus la punct sistemul astrofoto de camp larg, format din luneta EQUINOX si reducatorul de focala si am reusit sa intru in posesia filtrului ASTRODON OIII de 5 nm, cumparat efectiv in iarna, dar ajuns la mine cu mare intarziere.

Saptamanile ce au trecut au fost marcate de vreme rea si foarte instabila, asa incat incercarile de a face ceva expuneri cu noul set-up au fost foarte putine. Am reusit totusi sa prind doua nopti aproape bune (cu Luna la „doar” 50% stalucire), in care am facut expuneri la Crescent Nebula (NGC6888). Am vrut sa incep cu acest obiect, deoarece aveam o referinta in ceea ce ma priveste, facuta acum 2 ani cu MN-ul si cu filtrele Baader, fara OAG.

Nu am reusit sa fac prea multe expuneri – doar 15×600 sec in Ha cu Baader 7 nm si 5×600 sec cu Astrodon 5 nm (un timp total de 3 ore si 20′). Am facut de asemenea si niste expuneri cu Baader OIII 8 nm, ca sa fac o comparatie intre cele 2 filtre de acelasi tip, doar ca numarul mic de expuneri nu imi permit deocamdata sa fac o comparatie relevanta, asa ca pentru asta o sa mai asteptam un pic, pana trece Luna plina.

Poza mai necesita clar expuneri, atat in Ha cat si in OIII, dar m-am straduit sa fac o prelucare cat mai fina si laborioasa, care sa acopere eventualele deficiente de semnal si mai ales zgomot. Ce pot spune este ca expnerile cu filtru OIII de la Astrodon sunt mult mai bune din p.d.v. calitativ, si nu o spun eu ci o spun cifrele – la masuratoarea facuta in MaximDL, expunerile la OIII cu Astrodon au avut un FWHM de 2.10 si un roundness de 0.15, iar cele facute cu Baader (in aceeasi noapte) au fost 2.70 respectiv 0.25.

Achizitia de imagini am facut-o cu MaximDL, ghidaj cu PHD2, focus automat cu FocusMax.

Prelucrarea primara am facut-o in MaximDL – calibrarea cu dark-uri, bias-uri si flat-uri, apoi stacarea pe canale separate.

A urmat prelucarea in PixInsight, in pasii urmatori :

(1) STF, (2) star alignment. Pasul (3) a fost introdus de mine pentru prima data intr-o prelucrare laborioasa la o poza in culori, e vorba de Deconvolution, pe care am facut-o respectand intocmai algoritmul de AICI . A urmat (4) dinamic crop, (5) PixelMath – cu asignarea R=Ha, G=10%Ha+90%OIII, B=OIII, (6) Split RGB pentru balansarea ulterioara a culorilor prin (7) linear fit. A urmat (8) DBE (dinamic background extraction) care a facut liniarizarea fondului si eliminarea tuturor gradientilor de vignetare sau de poluare luminoasa si (9) Background neutralization. Acestea interventii asupra imaginilor au fost facute in partea de liniaritate a lor. Am facut trecerea in non-liniar prin (10) Histogram Transformation, dupa care am facut mai multe incercari de reducere a zgomotului, din care am ramas la final cu suita (11) MMT (MultiscaleMedianTransforme) urmat de ACDNR (Adaptive Contrast-Driven Noise Reduction).NGC6888_nb_DBE_MMT_ACDNR

Later Edit:

Am adaugat ceva semnal in noptile ce au urmat si am ajuns la un total de 4 ore si 40 minute in Ha si 1 ora si 50 minute in OIII. Rezultatul final este mai jos.NGC6888_PI

Finder-guider tunat – o poveste mai veche

Am amintit mai devreme, in postarea ASTA despre faptul ca am dezmembrat un finder ca sa fac din el o luneta de ghidaj in asa fel incat sa-mi ramana in acelasi timp si posibilitatea de a folosi luneta nou creata in mod vizual.

Ideea nu-mi apartine dar este geniala si de cum am vazut-o, am hotarat ca voi face si eu ceva asemanator. Chestia asta imi rezolva doua probleme – un finder cu reticul luminos la 90 de grade (care este extrem de util la un newtonian) si guider usor care ma facea sa scap de 2.4 kg, cat cantarea luneta mea de ghidaj inainte de asta.
Tot ce-mi trebuia era un  flip-mirror (1), guiderul ORION, cu reticul luminos, ce il aveam in dotare (2), o sina Vixen pe care sa instalez tot ansamblul (3), 2 inele de prindere – cu reglaj, pentru mica lunetica (4), o bucsa adaptoare pentru a fixa ocularul cu reticol de la finder in noua sa pozitie (5) si o bucsa care sa faca legatura intre obiectiv si flip-mirror.

1_finder_dezmembrat_100

Finder-ul ORION – elementele sale dezmembrate

2_sina_cu_inele_136

Inelele de prindere si reglare puse pe sina Vixen

3_flip_cu_elementele_212

Elementele explodate ale noului finder-guider. Piesa centrala este un flip-mirror de la Vixen

4_flip_asamblat_671

Finder-guider-ul asamblat…

5_finder_guider_pe_sina_210

…si montat cu inelele pe sina.

6_final_407

Finder-guider-ul montat pe telescop.

Lucrarea nu este noua, dar am zis sa o pun si pe blog, fiindca asa-i sade bine unui jurnal – sa fie cat mai complet, mai ales ca are legatura cu restaurarea finder-ului de la care imi ramasese doar tubul gol.

 

De jimao22 Publicat în ATM

Un proiect frumos – aproape de final

Observatorul lui George a intrat in linie dreapta, inainte de finish. Acum o luna am fost la Costinesti impreuna cu Matei Conovici, ca sa terminam ce am inceput cu aproape un an si jumatate in urma. Nici nu-mi vine sa cred ca a trecut atat de repede timpul si cu toate astea nu pot sa nu fiu un pic dezamagit ca nu am reusit sa termin mai repede acest proiect. Viata e uneori complicata si nu putem face lucrurile asa cum vrem sau cat de repede vrem. E bine totusi ca ele se intampla si important este sa ajungi la final.

Este aproape unde am ajuns impreuna cu Matei in ce priveste observatorul lui George. Am reusit impreuna – de joi pana duminica – sa facem destul de multe: am pus motorul acoperisului in functiune, am facut o telecomanda cu 2 butoane cu care George sa poata deschide acoperisul si sa dea drumul calculatorului stand in casa, am instalat calculatorul in observator, am etansat acoperisul peste tot unde mai era nevoie, am dus telescopul la observator si l-am conectat la calculator via EQDIR, am facut suportul motorului de la focuser si am montat filtrele in roata de filtre. Nu am reusit sa facem urmatoarele: sa facem motorul focuserului sa mearga, sa punem telescopul in pol, sa aducem cele 2 camere (cea principala si cea de ghidaj) in acelasi punct de focus, sa facem posibila pornirea remote a monturii si a camerei.

Mai multe detalii despre etapa acesta le gasiti aici – LINK . Tot acolo vedeti si toate pozele din aceasta etapa, pe care nu le mai incarc aici, ca sa umplu spatiul in mod inutil.

Tot ce pot sa sper este ca in prima parte a verii sa mai mergem inca odata – eu si Matei – la George, ca sa terminam definitiv proiectul si sa-i lasam lui George acest cadou al comunitatii astronomice de amatori din Romania, complet si functional. Daca nu putem sa-i redam sanatatea, macar sa-i ridicam moralul si sa-l ajutam sa-si implineasca unul din visele sale de a fi util, chiar daca viata a vrut un pic altfel.

Asa arata observatorul aproape de final…

1 [1280x768]

2 [1280x768]

3 [1280x768]

 

De jimao22 Publicat în ATM

…Continuare

Azi am continuat ce incepusem ieri – si chiar mai mult. Primul lucru pe care il doream terminat era finder-ul. Asa ca am inceput sa il subtiez la strung, pana ce una din aripile filetate s-a rupt. Vina imi apartine in intregime fiindca nu mi-am dat seama ca aveam un prag acolo, la interior, care devenise ca foita de hartie de subtire in timpul strunjirii. Asa ca am resetat ce aveam in cap vis-a-vis de subiect si am gandit o noua celula pentru obiectiv. Nu sunt foarte incantat de rezultat, dar pana fac rost de ceva aluminiu mai consistent, ramane asa.

O alta problema rezolvata a fost bara pentru contra-greutate la montura azimutala, care nu exista. Am inceput lucrul la ea cu cateva zile in urma, dar am intarziat mult cu finalizarea, datorita filetului din cap, ce se insuruba in montura. Filetul era M16 si nu am gasit practic nicaieri o port-filiera asa de mare, deci a trebuit sa fac una de la zero. A durat cateva zile pana am gasit material corespunzator si am prelucrat totul ca sa pot fileta cu filiera asa de mare bara contragreutatii.

Dar cea mai mare „izbanda” a fost reglarea focusului in tubul port-ocular, lucru pe care l-am realizat datorita lui George, prietenul meu constantean (CUBIX), care mi-a adus aminte ca la cassegrain-uri, variatia focalei functie de distanta intre oglinzi este foarte mare. Mai exact, la o apropiere/indepartare foarte mica intre oglinzi, distanta focala se modifica exponential. Asa ca, am inceput sa strang suruburile de colimare de la primara cu cate o tura sau o jumatate de tura. La fiecare astfel de regalaj, focusul intra catre tub cu mai mult de 1 cm.

Odata reglata partea asta, am recolimat telescopul, lucru care a durat neasteptat de putin, tinand cont de experienta mea precara in colimarea de cass-uri si catadioptrice . Asa ca urmatorul meu test a fost sa vizez un obiectiv terestru, sa vad cat de mult apropie acest telescop.

Am pus telescopul pe un releu de telefonie aflat la circa2 km de mine, folosind un ocular de 12.5 mm cu reticol luminos. Am ramas absolut stupefiat cat de mult apropie un astfel de telescop cu focala nativa mare.  Va trebui sa aflu exact ce focala are telescopul ca sa fac calculele corect, iar pentru asta astept o zi senina in care sa focalizez razele solare pe un ecran si apoi sa masor distanta.

b(16)

Cass-ul pe momtura alt-az cu bara de contragreutati montata

b(17)

Stalpul de GSM vizat, aflat la circa 2 km

b(18)

Si poza prin ocular…

L.E.    Am facut o eroare mai devreme si nu vreau sa induc pe nimeni in ea. La Cassegrain-uri, distanta focala nu se masoara pur si simplu masurand focala oglinzii principale, printr-o metoda empirica (gen focalizat razele soarelui pe un panou), asa cum se face la un newtonian, pentru ca focala telescopului e data de combinatia curburii a 2 oglinzi – primara parabolica si secundara hiperbolica (teoretic – cel mai probabil la mine e sferica).

Asa incat masurarea focalei native a telescopului este un pic mai complicata. Una din ideile sugerate de cineva de pe un forum strain, a fost sa fac rezolvarea astrometrica a unei poze (plate solving). Fac o poza, o pun pe http://nova.astrometry.net/ si rezolvarea astrometrica o sa-mi dea dimensiunea unghiulara a pozei (pe verticala si pe orizontala). Stiind care este dimensiunea unghiulara si cati pixeli are camera pe fiecare din axe, obtin rezolutia unghiulara a pozei, in [arcsec/pixel]. Stim marimea pixelului, deci folosind formula:

arcsec/pix = (pix size/focal length) * 206.3

obtinem distanta focala a telescopului. Astept o noapte senina pentru asta.

Intre timp, am facut un exercitiu in acest sens avand la dispozitie o poza facuta cu Equinox-ul si focal reducer-ul la Rosette nebula, unde de asemenea nu stiam focala rezultata in urma acestui mix de optica. Introducand poza  in http://nova.astrometry.net/, am obtinut rezultatele din ferestra de mai jos. Programul e asa de bun incat calculeaza el singur rezolutia in arsec/pixel. Dupa cum se poate vedea, la poza respectiva, aceasta rezolutie era 3.08 arcsec/pixel. Marimea pixelului la camera mea (ATIK 314L+) este 6.45 um (microni). Deci focala rezultanta la set-up-ul format din Equinox cu FR-ul pe pozitia 66 (care s-a dovedit a fi de fapt distanta dintre senzor si lentila reducator-corectorului) este de 432 mm. Reducerea obtinuta este 432/500 = 0.86x.

2016-02-16_211112

Restaurare finder si reglaje cass

Cum spuneam deunazi, noul Cassegrain m-a determinat sa imi reconsider pozitia de ATM-ist novice in sensul reintoarcerii catre zona de optica si telescoape, de care nu m-am mai ocupat de foarte multa vreme. Nu va ganditi la chestii dificile, ci la lucruri elementare, cum ar fi completarea cu piese si restaurarea unui finder pentru noul telescop – o anexa absolut necesara pentru un telescop cu focala lunga, sau aducerea punctului de focus in zona focuserului – acum primara focalizeaza mult in afara tubului port-ocular.

Asa ca am inceput demersurile pentru indeplinirea scopurile prezentate. Am inceput prin a cauta 2 elemente absolut necesare si absolut lipsa in restaurarea finderului – un obiectiv si un ocular. Pe forumul de astronomie erau de vanzare 2 oculare de finder 9×50 – unul cu reticul si unul fara reticul – exact ce aveam nevoie. L-am cumparat pe cel cu reticul, evident si momentan astept sa-mi soseasca la posta.

Obiectiv insa nu stiam de unde sa iau. Am postat un anunt la „cumparare”, tot pe forum si am asteptat. Asteptarea s-a dovedit a fii scurta, datorita unui coleg de forum, care mi-a sugerat ca ar fi bun si un obiectiv de binoclu, ce are in principiu o focala similara cu ce aveam eu nevoie (170-175 mm). Acestea fiind spuse, am primit aproape imediat un mesaj de la un al doilea coleg de forum, care a spus ca are asa ceva si o sa mi-l doneze. Ieri, in peregrinarile mele aproape zilnice prin capitala, am reusit sa ma intalnesc cu Alexandru Radu, un proaspat pensionar, indragostit de ATM, cu care nu am apucat sa schimb decat cateva vorbe (din cauza imposibilitatii de a parca), care mi-a inmanat mult doritul obiectiv. Obiectivul este un dublet cu o acoperire antireflex albastruie – nu stiu de la ce binoclu este – iar dimineata i-am verificat focala la Soare – are exact 170 mm.

Asa ca astazi mi-am luat o zi libera de la birou, petrecandu-mi aproape toata ziua un etaj mai jos, la strung si la freza, unde am inceput sa lucrez la noua luneta de vizare. Pana sa-mi soseasca ocularul, trebuia sa incep sa lucrez la celula obiectivului – pentru care nu aveam material suficent de mare in diametru si suficient de lung in lungime. Insa aveam o piesa din duraluminiu de la un aparat de developat filme home-made, facut de taica-meu cu foarte multi ani in urma, care parea sa se potriveasca scopului propus. Aluminiul fiind extrem de vechi (mai mult de 50 de ani), suprafata sa era foarte oxidata si pe langa modificarile de cote si forme, a trebuit sa incerc sa ma ating cu cutitul de strung de toate suprafetele afectate si sa iau un strat fin din ele, astfel incat produsul final sa arate ca a fost facut de curand. A trebuit sa fac si un mic inel de reductie intre lentila si corpul celulei, din cauza diferentei destul de mari intre cele doua, inel pe care l-am lipit de lentila cu un adeziv care sa poata fi desprins oarecum usor in caz de nevoie. Corpul celulei va mai suferi modificari, in sensul scaderii in greutate si a capatarii unui design un pic mai frumos. O sa ma gandesc cum sa fac si o capa de roua mica in fata obiectivului, dar asta dupa ce soseste ocularul, ca sa vad in primul rand daca vor mai apare modificari la trenul optic.

Ajuns acasa, am asamblat piesele lunetei si am pus-o pe suportul cel nou de finder. Mai ramanea sa fixez pe Cass un pantof de cautator (pe care il aveam de multa vreme luat, tocmai pentru o astfel de situatie), ocazie cu care am mai desfacut inca odata primara telescopului.

Pozele de mai jos spun istoria zilei.

b (1)

Corpul finderului, celula obiectivului si obiectivul.

b (2)

Obiectivul cu inelul de reductie

b (4)

Celula cu lentila montata

b (5)

Celula infiletata pe corpul finderului

b (6)

Celula infiletata pe corpul finderului (2)

b (7)

Totul pus pe suportul cu inele, colimabil din suruburi

b (9)

Vedere finder dinspre ocular (care lipseste momentan)

b (11)

Suportul primarei de la Cass, demontat de pe tub

b (13)

Sistemul de prindere al primarei de la Cass

b (14)

Poza de familie

Cum am ramas cu un corp de finder fara obiectiv si ocular, este o alta poveste, pe care o voi prezenta in curand aici, dupa ce ajungem la final cu povestea de fata.

O editare mai tarzie, din 5 mai, ca sa nu mai deschid un topic pe acelasi subiect:

Aproape am terminat finderul pentru Cass. Fiindca obiectivul primit de la Alexandru avea o focala cu cativa cm mai maredecat obiectivul original, a trebuit sa fac o piesa de prelungire intre tubul vechi si ocularul cu reticol primit intre timp. Tot ce mai am de facut acum este sa sablez toate piesele de aluminiu facute de mine la strung (dupa sablare capata o textura extrem de frumoasda, matasoasa as spune, pe care vopseaua adera excelent) si sa vopsesc luneta cu negru mat de masina, din care am cateva tuburi. Rezultatul e multumitor.2016-05-05_2203592016-05-05_2205132016-05-05_220533

De jimao22 Publicat în ATM

Un nou membru al familiei telescoapelor

Am primit de la un prieten astronom, un cadou total neasteptat si extrem de apreciat de catre mine – un telescop. Este vorba de Cassegrain clasic cu oglinda principala de 150 mm (focala urmeaza sa o determin precis zilele urmatoare) facut in regim de ATM de catre o persoana foarte priceputa, dupa cum am putut vedea. Telescopul nu a fost folosit vreodata de catre prietenul meu si nici nu putea fi folosit, neavand un suport corespunzator de pus pe vreo montura si fiind si decolimat. De asemenea, focuserul era complet dereglat si cu jocuri mari. Cu toate acestea, nu am putut sa nu remarc tehnica si priceperea celui care l-a facut, in momentul in care am demontat complet telescopul, ca sa-l pun la punct. I-am facut rapid o sina Vixen pe freza (destul de scurta, dar atata material am avut) si am reusit sa-l colimez destul de bine dupa ceva sfortari si cercetari pe net. Urmeaza sa-i modific focuserul (sa aiba cursa mai lunga), sa-i pun un finder restaurat din bucati pe el si eventual sa-i fac niste diafragme la interiorul tubului.

Deocamdata pun cateva poze cu el, ca sa-l vedeti si voi asa cum arata acum, iar cand am sa-l desfac din  nou ca sa-l pun la punct definitiv, am sa fac iarasi niste poze cu el, pentru detaliile tehnice.

Cass-ul acesta este o scula care completeaza foarte bine ceea ce am pana acum: MN-ul este un telescop destul de rapid (F/5.25) si este dedicat pentru astrofotografie deep-sky, iar Equinox-ul cu reducator de focala este numai bun pentru poze de camp larg, tot deep-sky. Nu aveam  nimic potrivit pentru observatii si astrofotografie planetara/solara/lunara si noul telescop este sortit sa se ocupe de aceasta nisa in continuare.1b [1280x768]2b [1280x768]

Colimarea unui laser-colimator

Titlul de mai sus pare nefiresc, tinand cont ca un colimator este o scula ce serveste la reglajul fin al opticii unui telescop si prin definitie, ar trebui sa fie un standard de precizie si realizare.  Doar ca noi traim in lumea reala, unde lucrurile sunt departe de a fi perfecte, iar laser-colimatoarele nu fac exceptie. Cel putin cele pe care am pus eu mana…

Am avut nevoie de laserul meu de colimare acum o saptamana , cand Vali Grigore m-a rugat sa-l ajut sa-si regleze optica telescoapelor de la SARM, telescoape ce erau complet dereglate de la atata trambalare cu ele de colo-colo pe la actiunile facute de Vali mai mereu, cu energia sa debordanta.  Cert este ca in mijlocul operatiunilor de colimare, laserul din colimator  a refuzat sa mai mearga si a trebuit sa-l demontez complet ca sa-i scot bateriile. Aceasta operatiune l-a decolimat total (fusese colimat de mine cu vreo cativa ani in urma), asa ca urmare a acestui fapt, a trebuit sa reiau intreaga operatiune de colimare a colimatorului. Ocazie cu care am zis ca poate este cineva interesat cum se face acest lucru.

Laserul meu este un Telescope Service produs in Taiwan de GSO, deci este relativ ok.

1a

Principiul colimarii laser-colimatorului este acela de a-i fixa axa optica pe o directie data, fixa si de a roti corpul cilindric al sau cu laserul pornit. Daca raza laser nu coincide cu axa mecanica/optica a colimatorului, atunci raza noastra va descrie un cerc, ca baza a unui con cu varful in colimator. Pentru a detremina acest lucru cu precizie, e nevoie ca intre colimator si peretele pe care se face proiectia, sa fie o distanta suficient de mare (10-15 m).

0a

O alta conditie este sa fixam axa mecanica (ce urmeaza sa devina si cea optica) a colimatorului nostru. Eu am facut acest lucru folosind o asa numita prisma – in cazul de fata, un cornier de aluminiu prins pe o bucata de lemn, prisma fiind fixata solid pe un suport stabil (in cazul meu am folosit menghina de la freza WABECO).

2a

3a

Am proiectat raza laser pe o foaie de hartie pusa pe peretele de la distanta si am notat cu markerul 3 puncte in care aceasta ajungea dupa ce roteam corpul laser-colimatorului in jurul axei sale cu un unghi oarecare. Ce urmeaza este geometrie de gimnaziu – se determina centrul cercului care trece prin cele 3 puncte, ca intersectie a mediatoarelor segmentelor generate de punctele respective.

5a

6a

4a

7a

Dupa ce determinam centrul cercului respectiv, reglam suruburile de colimare ale laserului pana cand aducem raza in centrul cercului determinat mai sus. In acel moment avem axa mecanica a laser-colimatorului identica cu axa optica a laserului si deci avem un colimator colimat la randul sau.

8a

Un tutorial si mai bun despre colimarea unui laser-colimator, gasiti aici : LINK

„Noi si cerul” despre „Un proiect frumos”

In vara, devreme (prin iunie) am fost invitat de Vali Grigore la Runcu la una din actiunile sale de popularizare ale astronomiei si acolo am avut ocazia sa vorbesc despre proiectul observatorului astronomic a lui George Vinturis pe care l-am intitulat si pe blogul meu si pe forumul de astronomie – Un proiect frumos. Emisiunea a fost difuzata in noiembrie 2015 la ColumnaTV si uploadata in arhiva de curand.

Aici aveti link-ul sau – Emisiunea „Noi si cerul”

Vizionare placuta!

Avatarurile astrofotografiei de camp larg

Asa cum aminteam inainte, am facut niste schimbari la observator. Luneta apocromata ce statea de (prea) multa vreme pe o montura azimutala la mine in dormitor, veghind orizontul, a luat locul telescopului de pe montura ecuatoriala din observator.

M-am lovit de multe ori de problema acoperiri unui camp mai larg decat ce puteam incadra uzual cu telescopul, pentru obiectele ceresti mai ample de pe cer, asta fara a folosi un mozaic (mozaicul nu este o procedura astrofoto pe care sa o fii utilizat pana acum). Luneta are un camp mai mare, nu exagerat insa. Pentru ca anticipam cumva mai demult aceasta problema, am cumparat de la Sabin (Dumnezeu sa-l ierte) acum vreo 2 ani, un reducator-corector de camp pentru refractoare avand focale intre 500 si 1000 mm ( aici link ). Functia de corectie de camp nu este una care sa ma preocupe in mod special in acest moment, deoarece cipul relativ mic al camerei mele, nu impune acest gen de corectie. Ce ma interesa insa era reducerea de focala, care se traduce printr-un camp vizual si mai larg. Din documentatie rezulta ca reducerea de focala este de x 0.75…x 0.80.

Aceasta schimbare era insa legata de cateva probleme.

(1) Luneta nu avea motorizare la focuser, ceea ce insemna implicit ca nu puteam folosi sistemul comandat remote. Rezolvarea am aratat-o in topicul precedent.

(2) incercarile mele initiale de a pune corectorul la luneta s-au soldat cu un esec, deoarece nu reuseam sa ajung cuplez toate elementele trenului optic, avand interpuse intre luneta corector-reducatorul impreuna cu roata de filtre.

Un week-end a fost rezervat constructiei unei reductii filetate (filete de M 0.75 si M1) intre reducator si roata de filtre (camera  se insurubeaza in mod natural in reducatorul de focala dar si in roata de filtre).

Odata rezolvate cele 2 probleme, ma asteptam ca totul sa mearga struna. Nu a fost sa fie asa,  problema fiind faptul ca nu reuseam ca ajung nicicum in focus cu camera.  Back-focus-ul nu era suficient…

rf1

rf2

Asa cum se vede in pozele de mai sus, fara roata de filtre aveam un back-focus disponibil de 43 mm. Roata de filtre in sine, avea doar 39 de mm. Teoretic, totul era bine! Cu toate astea, nu reuseam sa ajung in focus cu sistemul meu optic.

Am intrebat si eu pe forumul de astronomie, ca un baiat cuminte si fara experienta, iar niste baieti isteti de acolo m-au luminat in ce priveste greseala facuta. Trebuia sa schimb ordinea a doua elemente – sa pun intai roata de filtre si apoi reducatorul de focala. Alte reductii erau necesare, desigur… Fiindca timpul liber din cursul saptamanii il am destul de limitat, am asteptat un alt week-end si am facut si cea de-a doua reductie, in final totul ajungand sa arate ca in poza de mai jos.

rf3

Prima seara cu cer senin stabil a fost aseara, si fiindca la ora cand am inceput eu expunerile, Orion era intr-o pozitie nefavorabila vis-a-vis de acoperisul observatorului meu (asta e alta poveste, care va avea o rezolvare cat de curand, sper) – am ales sa pozez o tinta chiar mai mare, aflata in apropiere – Rosette nebula.

Intrucat graficul de ghidaj era foarte neprietenos (abia am reusit sa-l imbunez intrucatva dupa vreo ora de bibileala) – o alta problema ce necesita studiu si rezolvare, desigur – am apucat sa fac doar 3 expuneri de cate 600 de secunde in Ha, dupa care au venit norii.

Timpul de expunere a fost mic, dar cu toate astea am fost surprins sa vad cat de mult semnal am prins cu noua configuratie optica. Focala scurta e mai rapida si aduna fotoni mai repede, iar campul a fost perfect ca marime pentru aceasta tinta. Am sa revin cu o poza color dupa ce o sa treaca Luna si o sa reusesc sa fac mai multe expuneri prin toate filtrele narrowband.

rosette_ha_3x600_pi_stnonlin_852

Rosette nebula, 3×600 sec, Ha 7nm Baader, -15 grade senzor, Equinox 80+RF WO

 

Astrodon sau Baader, luneta sau telescop

Problema calitatii filtrelor astrofoto a fost larg dezbatuta pe net, existand in general o parere pozitiva aproape unanima, vis-a-vis de filtrele ASTRODON, care reprezinta un high-end in domeniu. Ca revers al monedei, aceste filtre sunt extrem de scumpe, un set complet de astfel de filtre de 1.25″ – adica L, R, G, B, Ha, OIII, SII, eventual si niste filtre fotometrice – adica U, V, B, R, I  – costa in total 2490 $ – ceea ce este enorm pentru bugetele, in general limitate, ale astronomilor amatori.

Eu am momentan un set complet de filtre Baader, adica UvIr-cut (L), R,G,B, Ha[7nm], OIII [8.5nm] si SII [8nm] de care sunt foarte multumit, in principal datorita raportului foarte bun intre calitate si pret. Filtrele sunt parfocale, ceea ce imi creaza mari avantaje in ce priveste refocalizarea sistemului optic dupa fiecare schimbare de filtre.

Dorinta de mai mult si mai bine insa, depaseste uneori dorinta de confort din zona in care ne aflam, asa ca pornim uneori la drum catre teluri nebunesti. Asa se face ca vazand review-urile de pe net vis-a-vis de subiect, am inceput sa visez… Primul filtru avut in vedere de mine in acest sens a fost filtrul OIII. De ce? Pentru ca filtrul OIII de la Baader este foarte sensibil la lumina Lunii (1) si fiindca produce halouri in jurul stelelor luminoase (2). Ca sa nu mai vorbim de raportul semnal / zgomot mult imbunatatit la un filtru cu banda de trecere mai ingusta (3). Achizitia de filtre ASTRODON la pret redus nu e o treaba usoara, dat fiind faptul ca acestea ies foarte rar la vanzare, neexistand altceva mai bun cu care sa poata fi inlocuite. Asa ca cei care le vand, fie ies din astrofotografie, din varii motive, fie vand ceva ce au mostenit si nu stiu cat valoreaza.

Am avut sansa sa gasesc la vanzare un astfel de filtru intr-un moment cand am si dispus de ceva fonduri ce puteau fi dirijate inspre zona de astronomie – este vorba de filtrul OIII [5nm] de 1.25″. E drept ca cel de 3 nm este mult mai bun (dar e cu 50% mai scump), insa am fost extrem de multumit si asa. Este un prim pas pe care l-am facut in directia aceasta si sper din toata inima ca anul acesta, daca sunt sanatos si lucurile merg bine, sa ajung sa am un set complet de filtre ASTRODON, macar pe zona de narrowband. Filtrul o sa ajunga la mine in circa 2-3 saptamani, moment in care am sa fac si un test comparativ cu filtrul OIII de la Baader, asta ca sa exemplific si aici ceea ce se spune pe net despre acest subiect.

20160128_121250_resized [1280x768]

20160128_121315_resized [1280x768]

Tot zilele astea, fiind un pic mai liber si avand dispozitia necesara, am reusit sa pun cel de-al doilea motor pas-cu-pas pe care il aveam (de la LUNATICO ASTRONOMIA), la luneta EQUINOX 80 din dotare, folosita extrem de rar in ultimii 2 ani. Am hotarat ca a venit momentul sa fac o schimbare pe montura si sa fac niste poze in urmatoarea perioada avand la dispozitie luneta, impreuna cu corector-reducatorul de focala pe care l-am cumparat acum 2 ani de la Sabin si pe care nu l-am folosit niciodata pana acum.

2

1

4

3

 

O reprocesare interesanta

Am inceput sa reprocesez imagini vechi si desi am trecut deja de doua ori prin unele din pozele vechi, raman surprins sa vad cata informatie iese la lumina aplicand proceduri sau functii noi in procesarea imaginilor.

Asa s-a intamplat in seara asta cu nebuloasa Cap de Cal, reprocesata deja in 4 ianuarie, dar careia i-am aplicat pentru prima data functia de Deconvolutie din PixInsight, asa cum am vazut in tutorialul ASTA. Am aplicat prima data deconvolutia, pentru a scoate la iveala cele mai mici detalii care pot parea zgomot la prima vedere, dupa care am aplicat metoda de reducere a zgomotului folosind Multiscale Median Transforme (cum am aratat mai inainte, intr-un post anterior). O foarte usoara ajustare a Level in Photoshop si un pic de SHARP si MAGIC (reducerea marimii stelelor mai mari) in StarTools. Rezultatul este in poza de mai jos.

Cap de Cal median maxim_PI_PS_ST

Statia meteo (II)

Statia meteo este parte esentiala a automatizarii observatorului, fiindca cel mai mare pericol pentru observator si echipamentul dinauntru, ca si unitate de lucru autonoma si independenta, il reprezinta schimbarea vremii si in caz extrem – ploaia – care poate incepe in timp ce noi ne facem somnul de frumusete.

Deci statia meteo si programele subsecvente trebuie sa dea semnal monturii sa parcheze si acoperisului sa se inchida atunci cand vremea se strica (apar norii pe cer). Pentru asta, un senzor de infrarosu (MLX 90615) vizeaza cerul si-i masoara acestuia tot timpul temperatura. Cerul senin are o temperatura (masurata in IR) mult mai mica decat cea ambientala in tip ce norii au temperatura foarte apropiata de cea a mediului inconjurator. Masurand aceasta diferenta, statia meteo poate surprinde diferentele subtile intre un cer perfect senin, usor innorat, partial innorat sau noros. In plus, senzorul de umiditate (DTH22) permite determinarea punctului de roua in corelatie cu temperatura ambientala, astfel ca putem sa folosim aceasta informatie de exemplu ca sa pornim incalzitoarele anti-roua de pe telescop.

Asa cum spuneam in postul meu din 22 noiembrie, pentru a realiza acest lucru, mai multe programe lucreaza impreuna si punerea acestora cap la cap si interconectarea lor este o treaba destul de complicata (cel putin pentru mine).  Mai jos este figurata schema bloc a programelor ce concura in a face functionala automatizarea observatorului, asa cum este ea la mine.bloc soft final

Dupa cum se vede, statia ARDUINO achizitioneaza datele (temperatura IR, temperatura ambianta si umiditatea) prin programul scris in limbajul propriu al ARDUINO, foarte apropiat de C++. Datele sunt livrate apoi unui alt soft, scris in VisualBasic, care produce pe ecran graficele de temperatura si punct de roua, dar mai mult, trimite comenzi corespunzatoare unor mici scripturi scrise tot in VB, care interactioneaza cu EQMOD pentru a comanda montura (pentru parcare – 1) si cu softul SELETEK-ului, printr-o subrutina externa , pentru ca acesta sa inchida releul care actioneaza inchiderea acoperisului glisant (2).

Diagrama montajului electronic al statiei ARDUINO este prezentata mai jos (a fost facuta folosind programul Fritzing).

ARDUINO meteo

In principiu, programul de control al ARDUINO si cel pentru interfata grafica vor fi facute publice de autor – Radu Gherase – pe site-ul sau, atunci cand versiunea finala va fi gata, moment in care voi face si eu adaugirile de rigoare aici, pentru cei care sunt interesati sa-si faca si ei asa ceva.

De jimao22 Publicat în ATM

Mic tutorial de reducere a zgomotului

Nebuloasa M1 pe care am prezentat-o deunazi nu a fost o reusita deosebita, nu atat datorita fisierelor brute folosite cat datorita prelucrarii imaginii. Poza respectiva era plina de zgomot (noise), iar reducerea zgomotului prin orice metoda in mod global, duce implicit si la pierderea detaliilor fine, care se estompeaza. Am refacut procesarea in seara asta dupa ce am urmarit un video foarte recent de pe Astro Imaging Channel, de unde am retinut ideile principale si le-am adaptat la ce aveam eu ca si soft principal de prelucrare pentru imaginile astronomice – PixInsight v1.7. Rezultatul final este mai jos un pic, iar dupa asta am sa arat pentru cei interesati workflow-ul folosit de mine ca sa ajung acolo. Am redus zgomotul de fond pana aproape de extinctie, in timp ce detaliile din nebuloasa au ramas neatinse!

M1_PI_PS_V2

Asa arata poza initiala, intr-un crop care evidentiaza bine zgomotul din fundal, care este atat pe luminanta cat si pe culoare.1

Folosind RANGE SELECTION din lista de procese, obtinem o masca ce este mai intensa sau mai subtire, necesara in a proteja stelele si nebuloasa in prima operatie de reducere a zgomotului.3

Aplicand pe fereastra activa care este poza noastra SELECT MASK, selectam ca si masca pentru ea ce am obtinut mai devreme cu RANGE SELECTION.4

Aplicam masca pe poza. In rosu sunt zonele protejate de masca si care nu vor fi afectate de reducerea zgomotului, deci nu vom pierde detalii fine odata cu reducerea semnalului parazit din background.5

Aplicam scula MMT (Multiscale Median Transform), avand parametrii setati ca in imagine. Evident, fiecare e liber sa experimenteze, dar asta e ce am folosit eu in aceasta faza a procesarii.6

Deja se observa pe fundal ca zgomotul s-a redus substantial, el fiind totusi inca prezent in puncte de culoare bine definite, din loc in loc.7

Acum dezactivam masca initiala si pornim ACDNR. Acest filtru are propria rutina de produs o masca, ce se gaseste in subsolul ferestrei. 8

Bifand „Preview” din zona Lightness Mask, se va deschide o fereastra ce reprezinta masca cu parametrii setati din sliderele din zona respectiva. Reglati intensitatea mastii pana considerati ca ati ajuns la un optim in a proteja ce va intereseaza (stelele si nebuloasa in cazul de fata).9

Se inchide „preview” debifand optiunea si se bifeaza in partea superioara a ferestrei ACDNR in ambele tab-uri (Lightness si Chrominance). Se aplica filtrul pe imagine. Iata !10

Pentru edificare, iata un close-up cu cele 2 ipostaze ale imaginii, inainte si dupa reducerea de zgomot facuta cu masca.11

12

Tot ce mi-a mai ramas de facut a fost o mica ajustare cu Curves in Photoshop si asta a fost tot. Sper sa va fie de folos si voua cum mi-a fost mie!

Imagini cosmice de iarna

Vacanta de iarna care a inceput si pentru mine anul asta inainte de Craciun, mi-a dat ragazul sa ma ocup asa cum mi-am dorit mereu, mai mult de astronomie. Sunt la faza de poze frumoase, deocamdata. Dupa ce ma rodez bine pe genul asta de activitate, o sa trec si la lucruri serioase, daca timpul si conditiile specifice o sa-mi permita.

Asa ca am inceput vacanta asta prin a reprelucra niste imagini mai vechi ale nebuloasei Cap de Cal, facute doar in Ha. Conditiile bune in care au fost luate imaginile respective au permis scoaterea la iveala a multor detalii. Probabil ca daca as fi avut o camera cu rezolutie mai mare, imaginea finala ar fi fost mult mai buna.

Horse head + Cap de cal_Maxim_PI_PS

Cap de Cal (B33 din Orion)

A urmat in lista achizitiile pentru M1, incepute cu mult timp in urma si pentru care mai aveam nevoie de macar un canal de expuneri, ca sa obtin ceva colorat cat de cat. Asa ca in decembrie am expus destul de mult in Ha pentru aceasta nebuloasa dar si in OIII. Aceste din urma expuneri le-am facut chiar in noaptea de Anul Nou, cerul fiind impecabil si luna fiind destul de mica pe cer (ultimul patrar). Asa ca aseara tarziu terminam de procesat aceasta nebuloasa (folosind procedurile lui Harry de AICI ), ce reprezinta ramasitele supernovei din 1054 consemnata de astronomii chinezi ca „steaua de zii” – era o „stea” care s-a vazut chiar si in timpul zilei, atat de puternica era. Imaginea de mai jos reprezinta suma a 2x1800s + 17x1200s in Ha si 12x1200s in OIII (total 10 ore si 40 de minute) expuneri.

M1_PI_PS

M1 – nebuloasa Crabului

Tot zilele astea am refacut complet biblioteca de dark-uri, profitand de vremea rece de afara. Asa ca am facut expuneri pentru acestea, dupa cum urmeaza – cate 10 bucati din fiecare, pentru urmatorii timpi de expunere: 1800s, 1200s, 900s, 600s, 300s, 180s, 120s, fiecare multiplicata pentru temperaturile de -25grd, -20grd, -15grd, -10grd si -5 grd.
Mai exact 70,83 ore de expuneri ca sa refac aceasta biblioteca (ce trebuie in mod normal improspatata odata pe an), timp in care camera a mers continuu. Probabil voi adauga inca minim 10 cadre la expunerile de 1200 de secunde (cele mai uzuale la mine) ca sa obtin totusi un master dark cum se cuvine.

Un nou an a inceput!

La multi ani tuturor celor ce citesc acest blog!

Cum am terminat anul 2015 si ce sperante avem de la 2016? Sunt intrebarile cu care facem analiza unui timp trecut si planurile pentru viitor. Un viitor care sper sa aiba sanse sa se indeplineasca in liniste si pace, caci apoi vine si restul.

2015 a fost un an in care mi-as fi dorit sa fac mai multe, insa timpul liber mi-a fost foarte mult redus de obligatiile profesionale, asa incat m-am limitat la ce s-a putut face. Am sa fac un rezumat rapid :

-in primele luni am facut poza cu Thor’s helmet, poza facuta cu destul deThor_PI_ST2_PS2 putine date de achizitie, datorita pozitiei de pe cer inconfortabile vis-a-vis de observatorul meu. Cu toate astea mi-a iesit o poza frumoasa , care a avut cele mai multe aprecieri din galeria mea de pe Astrobin si care m-a ajutat mai apoi si la concursul Astrofoto 2015.

 

-am participat ca si invitat activ (observator) la actiunea desfasurata sub patronajul Observatorului Astronomic Vasile Urseanu si al Academiei Romane, sub organizarea lui Adrian Sonka, ce avea ca si scop urmarirea asteroidului Romania, actiune denumita „Romania observat din Romania” (http://observer.astro.ro/roro/ ).RoRo A fost un eveniment deosebit fiindca s-au pus in contact astfel astronomi amatori din intreaga tara prin intermediul unor sesiuni Google hang-out, intalnirile acestea live fiind foarte interesante. In noaptea in care am fost eu programat sa fac observatiile, vremea nu a tinut cu noi (o pacla densa s-a instaurat rapid pe cer), iar in noptile ce au urmat, pozitia asteroidului nu a mai fost faborabila observarii de la mine, din cauza acoperisului glisant) asa ca nu am contribuit cu mare lucru la acest proiect, dar poate vor mai fi ocazii de acest fel.

 

-am fost invitat in luna mai la sesiunea de prezentari stiintifice de la parvanMuzeul Vasile Parvan din Barlad. Este a 4-a oara cand am fost invitat aici
si mi-a facut mare placere sa vin de fiecare data.
Pe langa oamenii interesanti din lumea astronomiei romanesti pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului aici, am avut ocazia sa vad si prezentarile celor invitati precum si programul artistic de cea mai inalta clasa pregatit de gazdele noastre – concerte de pian sau vioara avandu-i ca interpreti pe cei mai buni artisti romani ai momentului, muzica medievala si vernisaje de expozitii absolut deosebite. Desi ai fi tentat sa crezi ca Barladul e doar un orasel mic si sarac de provincie, o sa fiti uimiti sa aflati ca viata culturala si intelectuala de aici este foarte efervescenta.

-am reusit sa termin (aproape) constructia observatorului de la Costinesti, a lui George Vinturis, pe care sper sa-l dau in folosinta la cheie, in aceasta primavara, dupa un an si jumatate de la inceperea lucrarilor. Mai multe despre acest proiect puteti vedea AICI. 

-am reusit sa ajung de 4 ori la Runcu Stone anul acesta, la invitatia lui noi si cerulValentin Grigore, presedintele Societatii Astronomice Romane de Meteori (SARM). In 3 dintre aceste ocazii am avut placerea sa prezint celor prezenti cateva informatii din ceea ce am reusit sa aflu si eu de-a lungul anilor si sper ca am reusit sa le trezesc interesul celor ce m-au ascultat.

-am fost – cred ferm – impreuna cu Valentin Grigore si George Vinturis,Eclipsa Luna, 28.9.2015_2 [1280x768] singurii astronomi din tara care au reusit sa vada eclipsa de Luna de la sfarsitul lui septembrie pe toata durata ei de desfasurare. A fost o singura zona din tara unde cerul a fost senin de la ora 22:00 si pana dimineata la ora 6:00, fiind ca intr-un fel de „ochi al ciclonului” ca sa ma exprim asa. Am avut la indemana si instrumentele potrivite si vremea a fost nu numai senina dar si calduroasa, asa incat a fost o reala placere sa urmarim acest fenomen.

concurs 3

-am reusit sa fiu premiat la concursul Astrofoto 2015 la sectia Deep-Sky (Seniori) cu premiul intai, loc pe care l-am impartit cu prietenul meu Marian Achim, pozele noastre reusind sa atraga cel mai mult atentia juriului la aceasta sectiune.

 

-nu o pun la realizari ci la lucruri pe care imi pare bine ca am reusit sa le fac insa – am ajuns la inmormantarea prietenului meu Sabin Fota, un mare astrofotograf roman, plecat dintre noi mult prea devreme. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! Drumul lung era piedica (800km dus-intors), dar daca nu as fi ajuns, cred ca mi-as fi reprosat acest lucru toata viata.

-am terminat de facut upgrade la motorul de la observatorul meu, cu ajutorul lui Matei Conovici, un alt prieten astronom extrem de bun de-al meu, pe care l-am cunoscut pe forumul de astronomie cu ani in urma. Acest lucru da cale libera incheierii etapei absolut necesare de automatizare completa a observatorului meu.

-sunt pe cale sa termin, tot cu ajutorul unui alt prieten – Radu Gherase –interfata statie meteo statia meteo de la observator, elemetul cheie in determinarea starilor de siguranta ale observatorului atunci cand acesta lucreaza in mod autonom. Sper sa temin repede si aceasta etapa fiindca de aici pana la automatizarea completa mai sunt cativa pasi foarte mici si rapid de strabatut.

 

2016 – ce astept de la el? In primul rand sa termin ce am inceput.

-Observatorul meu automatizat complet, cu statie meteo functionala si program de integrare a celorlalte programe implementat, verificat si operational (voi folosi cel mai probabil MaxPilote si in anumite situatii, Sequence Generator Pro)

-Observatorul lui CUBIX terminat si functional. Nu mai e mult de lucru nici acolo, dar distanta destul de mare pune probleme finalizarii mai rapide a proiectului

-Modificarea observatorului lui Matei de la Ostrov. Fiindca ii sunt dator vandut lui Matei si fiindca acum am un pic de experienta cu constructiile de observatoare (2 la numar pana acum), vreau sa-l ajut pe Matei sa-si refaca observatorul pe care il are intr-unul cu cupola – este visul sau. Eu sunt gata cand el este gata…

-Vreau sa incep sa fac poze-mozaic, avand in vedere ca odata terminat proiectul se automatizare, observatorul meu va deveni functional mult mai mult

-Vreau sa ma implic in vanatoarea de asteroizi, macar recovery – fiindca set-up-ul nu-mi permite mare lucru la gasirea de ceva nou pe cer, nici macar din greseala. Pentru asteroizi e nevoie de telescop mare (minim 30 cm – pentru a surprinde obiecte mici in miscare, cu timp de expunere tot mici), deci de o montura mai mare (minim EQ8) si o camera cu camp mult mai larg. Toate astea impreuna sar de 7-8000 euro si nu e cazul de asa ceva acum.

-Foarte interesant va fi sa fac ceva la descoperire de nove – un alt domeniu fascinant, in care ce am eu acum este suficient. Sunt sanse mult mai mari aici de a reusi ceva cu ce echipament am, insa e nevoie de noroc. O retea nationala de cautatori de nove si supernove, pusa la punct, ar creste considerabil sansele ca sa se obtina  rezultate si in Romania.

Altceva – doar viitorul o sa ne spuna… Asta e ce mi-as dori sa fac, trebuie sa fim sanatosi insa si sa traim in pace cu totii.

 

2015 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2015 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A San Francisco cable car holds 60 people. This blog was viewed about 2,300 times in 2015. If it were a cable car, it would take about 38 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

HFG 1

Un obiect fascinant si foarte provocator pentru mine a fost (si este inca) HFG 1 din Casiopeea. Am vazut o poza a sa pe net, poza facuta de observatorul de la Kitt Peak cu telescopul de 4 metri. Am zis sa fac si eu o incercare si incepand de asta vara, am tot tras imagini la aceasta nebuloasa difuza si foarte stearsa, sa vedem ce iese. Am reusit sa strang pana acum 27,1 ore de expunere, din care 14,6 ore au fost in OIII (care este semnalul predominant in aceasta nebuloasa) si 12,5 ore in Ha.

Imaginile le-am prelucrat azi impreuna cu CUBIX (George) si ne-a luat cam 3 ore jumatate sa facem asta, dar rezultatul a fost peste asteptari!…

Mai jos iata poza de referinta (cea de la Kitt Peak) si poza noastra, facuta cu modestul meu instrument.

Ce se constata din analiza fata in fata a celor doua poze, este ca mai am nevoie de muuult semnal in Ha, ca sa scot in evidenta „insula” de hidrogen din coroana de gaz precum si centrul nebuloasei, unde predomina de asemenea hidrogenul.

hfg1-500Ha_OIII_OIII_PI+PS_2 copy

L.E. in 30.12.2015 – George a mai refacut odata prelucrarea si rezultatul sau a iesit mult mai bine decat cel initial, meritul pentru aceasta fiind integral al sau. Are mult talent baiatul asta!…

Ha_0.7OIII+Ha0.3_0.9OIII+01Ha

C/2013 US10 CATALINA (1)

Am facut niste expuneri la cometa C/2913 US10 Catalina. Alaltaeri dimineata – 54 de expuneri de 60 de secunde (nu stiam cat de repede se misca pe cer cometa si nu vroiam ca expunerile prea lungi sa distruga eventualele detalii) iar ieri alte 54 de expuneri, dar de 120 de secunde fiecare, fiindca am constatat ca miscarea cometei nu este prea rapida.
Prelucrarile imaginilor le-am facut dupa schema clasica: calibrarea cu dark-uri/bias/flat-uri in MaximDL, apoi imaginile .fit duse in PixInsight unde le-am „developat” si apoi in StarTools unde am folosit mastile ca sa sterg stelele din fundal si apoi sa aplic HDR, Denoise si Contrast.
Am reusit sa scot in evidenta destul de bine cele 2 cozi – cea de ioni si cea de gaz, dar ceea ce ma intriga in mod special este ce se vede langa nucleu – si anume ceea ce seamana cu 3 jeturi de gaz ce erup din el. Cel putin asa pare din prelucrarea facuta initial si nu cred sa fie vreun artefact – fiindca de exemplu telescopul meu nu are spidere care sa induca un asa efect.
Am refacut prelucarea folosind si un filtru Larson-Sekanina, unde am rotit cu 3 grade pentru a scoate in evidenta coada sau eruptiile din nucleu. In a doua prelucrare cu Larsen_Sekanina, am reusit sa scot in evidenta destul de bine si nucleul cometei fiindca am aplicat si o deviatie radiala de 2 pixeli, ca sa scot in evidenta eventualele unde de soc din jurul cometei.
Prelucrarea cu Larson Sekanina nu mi-a scos in evidenta cele 3 jeturi, oricat m-am straduit sa le vad, asa incat nu stiu de unde povin in prima imagine.
La sfarsit este si un filmulet cu miscarea cometei printre stele, o completare utila pozelor.

Mai multe date despre filtrul Larsen-Sekanina – aici: http://users.libero.it/mnico/comets/ls.htm

Catalina 120 sec

Catalina_120_sec_Sekanina

Catalina_120_sec_Sekanina_2

Regele a murit – traisca regele!

Azi am demontat motorul vechi de la observator. Au disparut odata cu el o multime de fire de pe peretii observatorului – intrerupatorul de comanda manuala, firul de alimentare, firul care ducea la yala electromagnetica (de care nu mai este nevoie acum) precum si yala in sine. Totul arata mult mai curat acum (in sensul de mai putin aglomerat) si de sarbatorile astea, daca vremea va fi la fel de blanda, o sa curat peretii care au ramas de vopseaua alba care se exfoliaza si o sa-i vopsesc cu grundul special pentru tabla zincata, ce are culoarea maro – care o sa si ramana culoarea de fond a interiorului. E o culoare calda, inchisa, mata si chiar imi place.

Motorul  trebuie sa ajunga acum la Costinesti la George, ca sa-l montez impreuna cu tot ce a mai ramas de facut. Practic as dori cand plec de la el data viitoare, sa-i las un observator operational cu care sa inceapa indata sa faca observatii si poze.

Motorul cel nou de la mine si-a intrat pe deplin in sarcini si functioneaza ireprosabil. Deci „regele a murit -traiasca regele!”

vechi (1)

vechi (2)

De jimao22 Publicat în ATM

De ziua mea…

Astazi a fost ziua mea. In mod normal nu as fi acordat mare atentie acestui eveniment, fiindca nu mai sunt copil sa astept cadouri si la varsta mea, nu mai e motiv de bucurie ca a trecut inca un an. Dar varsta este totusi un jalon fiindca azi am implinit 50 de ani. Am trecut la categoria „varstnici” si sigur nu ma mai angajeaza nimeni de acum!

Fiindca am fost foarte detasat in aceasta zi si cum se apropie si sfarsitul de an, mi-am rezervat ziua sa fac multe din lucrurile pe care mi le propusesem demult sa le fac, dar nu le-am facut din lipsa cronica de timp. Deci azi am montat cremaliera sub acoperis, am montat limitatoarele de cursa pe cremaliera (o sarcina aparent usoara dar foarte dificila), am decuplat motorul cel vechi ca sa pot face probele de mars cu cel nou, am facut conexiunile in cutia cu relee ale SELETEK-ului pentru ca motorul cel nou sa fie conectat si la computerul din observator si am dat drumul „monstrului”…

Prima observatie este ca motorul cel nou are o forta imensa!!… Neavand (inca – fiindca Matei s-a apucat de conspectat in acest sens) soft-start sau soft-stop, pornirea motorului zguduie tot observatorul. Noroc ca acesta e facut bine si structura de lemn este prinsa peste tot cu buloane filetate, iar placile de izopan rigidizeaza si ele structura de lemn.

A doua observatie este ca Matei a facut o treaba pe cinste cu controlerul! Motorul cel vechi era si el comandat de SELETEK insa intr-un mod foarte nepractic si imposibil de introdus in vreo rutina de automatizare, deoarece pentru a deschide sau inchide acoperisul, trebuia sa apas „butonul” din panoul de comanda al SELETEK-ului ca si cand as fi dat un impuls – adica sa dau ON urmat apoi imediat de OFF. In acest fel nu aveam nici un control asupra pozitiei in care se afla acoperisul, fara a avea o camera video care sa-mi confirme asta (1) si nu puteam folosi nicidecum rutinele din VisualBasic pe care mi le-a facut Marian Achim ca sa comand acoperisul (2). Acum pot porni din nou la drum cu epopeea automatizarii observatorului.

Constat ca observatorul meu devine tot mai mult o opera colectiva. Eu am facut constructia si marea majoritate a lucrarilor anexe, fie ele mecanice sau electrice, dar sunt co-autori pana acum:

– Marian Achim cu partea de retea, configurare a SELETEK-ului, rutine VB de comanda automata via SELETEK pentru acoperis,

– Matei Conovici cu senzationalul sau controler

– Radu Gherase cu a sa la fel de senzationala statie meteo pe baza de ARDUINO, care nu numai ca face achizitii de date meteo, dar va face la un moment ulterior si legatura cu SELETEK-ul pentru a-i comanda acestuia inchiderea acoperisului cand conditiile meteo devin nefavorabile.

Toti cei de mai sus sunt astronomi amatori, fiecare din ei avand propriul sau observator astronomic – primul la Tismana, al doilea la Ostrov si cel de-al treilea la Valenii de Munte.

Am facut un filmulet cu probele de la noul motor de la observator.

 

De jimao22 Publicat în ATM

O poza frumoasa

Aseara am avut un oaspete, pe Robert Oprea – un amator de astronomie infocat si dornic sa invete multe. A fost o seara frumoasa si la sfarsit Robert a facut niste poze cu DSLR-ul sau. Una din ele a fost facuta la sugestia mea – sa pozam telescopul punctand catre Orion, impreuna cu nebuloasa in sine. Rezultatul mi se pare dragutz si d-asta l-am pus aici.

A doua poza arata biroul de lucru de la observator – cam aglomerat, dar asta e… Mai bine asa decat deloc.

Orion si MN-ul

DSC_7704_PS

Concursul National de Astrofotografie

Din cauza mortii prietenului meu Sabin, am trecut cu totul cu vederea un eveniment la care am participat in perioada 15-17 octombrie 2015. este vorba de Concursul National de Astrofotografie editia a 8-a, organizat de SARM (vezi http://www.sarm.ro/astrofoto2015/ ).

Am participat si eu la categoria seniori (intrucat nu mai am demult 35 ani) si am obtinut si impartit impreuna cu Marian Achim, un alt foarte bun prieten astronom de-al meu (achy1978 de pe astronomy.ro )  premiul national   la astrofotografie deep-sky – un fel de premiul intai ca sa zicem asa. Pozele cu care am participat le-am mai prezentat aici, dar zilele trecute am facut ceva special cu ele – le-am printat pe sticla! Am niste colaboratori carte si-au cumparat un printer special care printeaza pe sticla si am reprodus pozele mele castigatoare (5 la numar) pe 5 bucati de sticla format A4 pe care le-am lipit apoi cu silicon pe unul din peretii observatorului, ca sa-l decorez cum se cuvine. Fiind print pe sticla, nu o sa fie problema ca atunci cand e roua sau umiditate mare afara, pozele mele sa pateasca ceva la observator.

Am auzit ca a aparut si un articol in ultimul numar din Stiinta si Tehnica despre acest concurs si maine am sa ma duc la un chiosc sa cumpar revista, sa vedem ce scrie acolo despre astrofotografia autohtona.

concurs 3

concurs 4

concurs 2

concurs 1

Intre timp s-a difuzat ieri si o emisiune la Columna TV despre proiectul meu cu observatorul astronomic al amicului meu George Vinturis (nu am apucat sa o vad fiindca eram pe drum dintr-o locatie indepartata catre casa).  O sa fie o reluare luni la ora 23:00 dar cel mai probabil ca o sa pun un link aici peste cateva saptamani, cand emisiunea va fi accesibila din arhiva televiziunii.

noi si cerul

Habemus Statie Meteo

Asa cum spuneam mai demult intr-o postare aici, am inceput lucrul efectiv la ultima parte importanta a automatizarii observatorului meu, cu ajutorul a doi prieteni astronomi, care si-au pierdut din timpul lor pretios ca sa ma ajute pe mine sa duc aceasta sarcina la bun sfarsit.

Primul – Matei Conovici (cmatei pe astronomy.ro) – m-a ajutat sa repar motorul cel nou de la observator, mult mai puternic si avand un controler conceput special ca sa interactioneze armonios cu SELETEK-ul meu. Intre timp, de cand am avut ultima intalnire cu Matei, am facut partea ce-mi revenea la motor pentru ca acesta sa devina functional: am montat placa controlerului in interiorul carcasei motorului, am facut legaturile dintre controler si motor / controler si alimentare / controler si butoanele de actionare si comanda, am montat motorul in observator pe suportul facut si montat anterior si am montat cremaliera pe bara de teava de otel rectangulara ce o va sustine fixata de acoperis. Ultimul lucru ce trebuie sa-l mai fac este sa montez efectiv cremaliera pe acoperis (am nevoie de o zi de lucru fara ploaie pentru asta), sa montez si sa reglez piesele ce vor seta capetele de cursa ale acoperisului si sa leg noul motor la releul de comanda al SELETEK-ului pentru actionarea automata a acoperisului. Totul e fezabil si sub control (adica ma descurc de aici incolo), ultimul si ultimul lucru ce trebuie facut fiind de a demonta motorul vechi care urmeaza sa ia destinatia observatorului lui George Vinturis de la Costinesti.

262 [1280x768]

264 [1280x768]

267 [1280x768]

Al doilea – Radu Gherase (radug pe astronomy.ro) – m-a ajutat cu statia meteo, care a deveni acum realitate. Am sa detaliez un pic acum despre aceasta statie, ce are la baza un proiect open-source de pe STARGAZERS LOUNGE si un Arduino Uno impreuna cu cativa senzori.

Statia are la baza o placa ARDUINO UNO la care sunt conectati cativa senzori. In momentul de fata acestia sunt un senzor MLX pentru detectia in infrarosu a norilor si un senzor de umiditate/temperatura DHT22, care face corelatia intre temperatura ambientala si cea a cerului (detectata de MLX) pentru a vedea daca sunt sau nu nori pe cer si care face de asemenea predictia punctului de roua. Schema este foarte simpla si am sa o prezint mai tarziu aici, mult mai complexe fiind programele care gestioneaza statia. Spun programele, intrucat sunt doua programe care lucreaza integrat ca sa obtina rezultatul vizibil in poza de mai jos:

interfata statie meteo20151122_214220 [1280x768]

Unul este programul care este incarcat in ARDUINO si care scoate de la senzorii externi datele de temperatura cer / temperatura ambianta / umiditate, scris intr-o varianta simplificata de C++ si al doilea program este cel care prezinta datele livrate de primul intr-un grafic care poate fi citit si arhivat astfel incat sa avem o situatie clara pe ecran – scris fiind in Visual Basic. Datele respective pot fi folosite mai departe de computerul care controleaza telescopul pentru a  da comenzi SELETEK-ului ca in caz de urgenta, sa parcheze telescopul si sa inchida acoperisul.

Programul este acum instalat pe computerul observatorului si placa ARDUINO impreuna cu senzorii functioneaza astfel incat sa vad intr-o perioada de timp oarecare daca sunt probleme in functionare. Am discutat cu Radu despre imbunatatirile ce urmeaza sa le facem la statie si programe si ele vor cuprinde (1) un grafic al punctului de roua, (2) un grafic separat pentru umiditate, (3) un span al timpului in care se face citirea pe ecran (acum se vad ultimele 3 ore de citire de date, dar vreau ca acest interval de timp sa poata fi setat de utilizator), (4) adaugarea unui senzor de ploaie – just in case, (5) adaugarea unui senzor de lumina – care sa dea posibilitatea automatizarii telescopului si cu lumina ca si parametru de comanda (de exemplu – rasare soarele, se inchide acoperisul automat si se inchide totul, sau facem poze deep-sky, apare luna si ne strica joaca, se inchide acoperisul si se inchide totul, etc.).

Sunt aproape de a incheia o noua etapa in istoria observatorului meu si ma bucur de asta. Sper sa imi ramana si timp ca sa si folosesc ce am si voi avea, la maxim, ca sa obtin si rezultate palpabile si folositoare.

 

De jimao22 Publicat în ATM

Un week end plin !

Week-end-ul ce tocmai a trecut l-am petrecut in compania bunului meu prieten si coleg de pasiune, Matei Conovici, care a venit la mine vineri seara, ca sa terminam ce am inceput in primavara – repararea unui motor de poarta glisanta ce urmeaza sa doteze un acoperis de observator. Motorul cu pricina era stricat la partea de comanda si initial hotarasem sa-l repar si sa il dau lui George pentru observatorul sau din Costinesti, reparatia motorului urmand sa fie contributia lui Matei la acest proiect comun al forumului de astronomie. Doar ca intre timp lucrurile s-au schimbat. In primavara trecuta am dublat periile de etansare de jur imprejurul acoperisului meu glisant de la observator si motorul meu de poarta de garaj dintr-o data nu a mai facut fata la efortul suplimentar, oricat de mult i-am reglat forta. Asa incat am hotarat ca motorul ce urma sa fie reparat de Matei, sa-l opresc eu, fiind mult mai puternic, iar motorul de la acoperisul meu sa il dau lui George.

Matei este un mic-mare vrajitor in ale electronicii si automaticii – m-am convins de asta. A proiectat controlerul motorului conform cu specificatiile mele, de la zero. Schema electronica, circuitul imprimat, programul de comanda – toate au fost facute custom-made. Vineri seara am stat de vorba pana la 3 dimineata si nu am facut decat planuri si am discutat politica la o sticla de vin. Dar sambata am lucrat la motor – el la partea electrica / electronica / de programare, iar eu la partea mecanica – suportul motorului din observator si sina de fixare a cremalierei (inca in lucru). Sambata spre duminica noaptea, tot pe la 3 dimineata, treaba era gata in ce-l priveste pe Matei. Mi-a dat un motor perfect functional la care eu trebuie doar sa-i mai pun niste butoane potrivite pe un panou de comanda ce urmeaza sa-l fac, urmand ca eu sa termin partea mea cu cremaliera si limitele de cursa precum si montajul pe acoperis / in observator a ansamblului.

motor in lucru 1

Motor in lucru (1)

motor in lucru 2

Motor in lucru (2)

suport motor

Suport motor pe linia de asamblare

suport motor montat 2

Suport motor nou montat in observator (1). Se observa vopseaua de pe peretii observatorului, care s-a scorojit datorita tablei zincate (vopsirea pe zinc necesita grund special).

suport motor montat 1

Suport motor nou montat in observator (2). Se vede ca peretele din fata este deja curatat si dat cu grund special de zinc. Toti peretii urmeaza sa aiba aceeasi soarta.

De jimao22 Publicat în ATM

Statia meteo devine realitate

La sfarsitul anului trecut am fost cooptat intr-un proiect ce urmarea sa faca observatii asupra asteroidului „Romania”, proiect coordonat si demarat de Adrian Sonka si Mirel Barlan. Un numar de observatoare urma sa faca observatii asupra traiectoriei acestui asteroid, care era intr-o pozitie foarte buna relativ la Terra si la tara noastra la inceputul anului curent. In noaptea in care eram eu de „straja” la asteroid, o pacla destul de densa a invaluit cerul, astfel ca a fost imposibil sa vedem ceva (sesiunea de observatii se facea avand deschisa o sesiune in Google Hang-out), asa ca nu am reusit sa aduc vreo contributie personala acestui proiect.

Insa cu aceasta ocazie l-am cunoscut pe Radu Gherase, membru al astroclubului Bucuresti, proprietarul unui observator controlat remote, plasat la Valenii de Munte si un foarte bun astronom, care nu se multumeste doar cu poze frumoase, asa ca mine, ci a intrat si in domeniul cercetarii  astronomice, prin studii de fotometrie si spectroscopie la nove si stele variabile.

Radu lucreaza in IT si este foarte priceput – dovada faptul ca si-a construit singur o statie meteo bazata pe Arduino careia i-a adaugat o interfata grafica foarte utila si frumoasa, comparabila cu programul similar de la LUNATICO. Din discutiile avute atunci, Radu mi-a promis ca ma ajuta sa duc si eu la bun sfarsit statia mea (la care recunosc ca nu am mai facut nimic de foarte multa vreme). Lipsa timpului liber – si la mine si la el – a facut sa ne sincronizam greu programele, dar acum 3 saptamani, Radu a venit pentru prima data la mine si cu aceasta ocazie ne-am si cunoscut personal.

Vizita a fost scurta si la obiect – i-am dat placa ARDUINO a mea impreuna cu senzorii luati din timp pentru acest proiect – MLX-ul de infrarosii (pentru nori), DTH22 pentru temperatura-umiditate si cei doi senzori magnetici – urmand sa faca testele cu ele si sa faca niste mici modificari la program, care sa il faca sa se plieze pe ce am eu la observatorul meu – in speta controlerul SELETEK.

Azi l-am reintalnit pe Radu si am facut primele probe la mine pe calculator. Concluziile si cerintele mele (sunt cam nesimtit aici) le-am sintetizat si vinerea sau sambata viitoare o sa am (sper) o statie meteo perfect functionala. Abia astept!…

Radu este un tip extrem de generos si a spus ca dupa ce termina proiectul la mine, o sa puna pe blogul sau programul (open-source) si schemele, astfel incat oricine sa poata sa-si faca o statie identica. Cu acordul sau, bineinteles, voi face si eu acelasi lucru aici, in speranta ca si altii vor incerca sa faca ceva similar candva.

In paralel, tot saptamana viitoare, o sa vina si Matei Conovici sa ma ajute sa pun motorul cu cremaliera (pe care l-a reparat pentru mine) la acoperisul observatorului. Motorul curent nu mai face fata de cand am dublat periile de etansare dintre acoperis si pereti, asa incat acest din urma motor va deveni disponibil pentru observatorul lui Cubix de la Costinesti.

De jimao22 Publicat în ATM

O stea se intoarce acasa… Adio, prietene Sabin!

Sabin Fota…

Un nume frumos pentru un suflet frumos, care de azi, de la prima ora a zilei, nu se mai afla printre noi. Il plang cu lacrimi amare pe bunul meu prieten, catre care ma rog sa ma ierte ca nu am fost alaturi de el in ultimele-i clipe.

L-am cunoscut personal in 2012, la Targu-Jiu, unde Marian Achim organizase un superb eveniment dedicat astronomiei – o gala de premiere incununata de un concert simfonic al Filarmonicii din Craiova. Ne stiam de pe forum dar intalnirea avea sa cristalizeze o frumoasa prietenie, bazata pe pasiunea noastra comuna – stelele.

Mai tarziu, in 2013, ne-am reintalnit la Lisa si apoi la Turnu Severin, unde mi-a fost gazda  si ghid. Si din nou la Targu-Jiu si iar la Lisa… Sabin era de o energie debordanta si un optimism asemenea.

In 2015, ceva s-a schimbat… „Din motive personale”, Sabin, care era sufletul intalnirilor de la Lisa, a spus ca nu poate sa ne onoreze cu prezenta. Aveam sa aflu ca motivele sale personale erau prea tragice ca sa fie facute publice. Era suspect de cancer la pancreas – cel mai rau diagnostic de cancer, posibil. L-am vizitat atunci, in aprilie sau mai, la Fundeni, unde se internase, sperand ca totul va fi doar o alarma falsa si ca viata va intra iarasi pe fagasul ei firesc. Era optimist – mi-a povestit cum a tradus el in romana manualul de la PHD2, cum si-a cumparat un derotator nou la luneta si ce planuri frumoase are de implinit dupa ce iese din spital – un observator la Balacita, satul sau natal, lipsit de poluare luminoasa, o clinica de stomatologie (era dentist) ce urma sa o faca cu fonduri europene si – cel mai important – sa-si vada mare si cel de-al doilea copil ce era pe drum si urma sa se nasca in luna august.

Operatia facuta avea sa confirme insa diagnosticul sumbru… Doar 5% din pacientii de cancer de panceas trec de 5 ani dupa ce sunt operati. Am sperat ca Sabin o sa fie printre ei. Dupa sedintele de chimioterapie, incheiate in august, Sabin a inceput sa se simta iarasi rau. Iar la Fundeni… L-am vizitat din nou, de doua ori. Era slabit, incercanat, dar cu spiritul viu. Nu cedase. Doar spitalul il deprima. Intr-o postare pe facebook, ultima sa postare dealtfel, isi exprima senzatia de neputinta in fata mizeriei trupesti care il afecta.

Mă distruge psihic spitalul, oricare ar fi el, oricât ar fi de renumit, oriunde s-ar afla. Accept cu stoicism perfuziile, sângele pentru analize, zecile de minute de aşteptat la ekg sau la radiografii sau la CT sau la eco dar nu mă obişnuiesc cu tabloul general.
Nu pot dormi, patul este incomod, vecinii de salon fac concurs de sforăieli, mâncarea este o insultă la adresa papilelor gustative şi încă mai am dureri după ce am rugat asistenta să îmi pună un piafen în perfuzie.
Afară este o vreme tipică de toamnă, imposibilă pentru sufletele sensibile, este frig, plouă şi bate un vânt tăios pe care îl aud pe holurile spitalului iar eu transpir, deşi nu este aşa de cald în salon şi mă zvârcolesc să găsesc o poziție comodă în patul ăsta dar în zadar.
Prin uşa deschisă a salonului răzbate lumina albă de pe hol care îți năuceşte ochii şi apar din când în când siluetele bolnavilor care merg la baia comună ori asistentele de noapte îmbrăcate în costumele lor monocolore şi călcate la dungă care aleargă din salon în salon către bolnavii nevoiaşi iar în pauzele lor răzbate miros de tutun ars, semn că unele mai trag câte-o lulă.
În spital e bine să vii doar la reparații că recuperarea este imposibilă aici sau mai bine să nu ai niciodată nevoie.
Am dezvoltat o adevărată fobie față de aceste stabilimente, sunt foarte sensibil la subiect şi nu vreau să mă mai întorc vreodată, nici măcar în vizită.
Mâine alte analize … vă doresc să nu vă îmbolnăviți niciodată! Este cumplit!
Şi dacă totuşi vi se întâmplă cei dragi să vă fie alături că singuri nu faceți față!

Asa spunea Sabin pe 29 septembrie, cu o luna inainte sa moara.Dupa ultima vizita pe care i-am facut-o, a fost operat la cateva zile din nou. Diagnosticul cel mai sumbru se adeverea. Avea metastaza. Emil Pera, prietenul si colegul sau de facultate avea sa-i faca o ultima vizita la spital, inainte sa plece inapoi acasa, la Severin. Mi-a spus ca era obosit… Obosise sa mai lupte cu boala. Duminica, 25 septembrie, pleca spre casa, de la Fundeni, fara speranta. Si azi noapte s-a stins in el si ultima palpaire de viata.

Daca vreti sa-i surprindeti esenta sufletului sau nobil, vizitati-i blogul. Merita fiecare clipa petrecuta acolo.

http://sabinfota.ro/

http://sevenastronomy.blogspot.ro/

Iata-l pe Sabin al nostru la Lisa, in 2013, cum ne explica el cum e cu astronomia:

https://www.youtube.com/watch?v=H6fXk8Je2eI

Adio dragul meu Sabin! Speram sa te mai vad macar odata… Imi pare atat de rau ca nu am putut sa te mai vizitez macar odata acolo la spital. Cat de singur trebuie sa te fi simtit…Ai lasat in urma doi copii frumosi si o sotie indurerata. Sper sa ne vedem dincolo si sa mai povestim de stele.

Adio, prieten drag!…

fagaras_01web

„La revedere”

IC 342 reloaded

In postarea din 13 ianuarie 2014, am aratat o poza facuta la acea vreme la galaxia IC342 din Cameleopardalis, o galaxie mare dar destul de slab vizibila de pe Pamant, datorita faptului ca se afla aproape de planul galactic si lumina ce vine de la ea interfereaza cu praful din propria noastra galaxie.

Imaginile facute atunci au ramas in folderul intitulat „In lucru” si acum cateva zile, i-am dat un nou imbold prin achizitionarea de cadre noi, mult mai bune, de cate 600 de secunde fiecare si facute pe luna noua (deci fara influente negative datorate poluarii luminoase). Am reusit astfel sa cumulez 4 ore de expuneri pe care le-am calibrat cu dark-uri si flat-uri, apoi le-am stacat in MaximDL si ulterior le-am facut procesarea in PixInsight.

Rezultatul este mai jos. Nu e spectaculos, dar e ceva mai bine ca precedentul. Probabil ca se poate scoate inca si mai mult din semnalul pe care il am si ramane ca aceasta galaxie sa fie in lucru in continuare. Bara centrala se vede acum mai bine insa. 

ic342_2014_2015_pi_st_ps_123

Eclipsa de Luna din 29 septembrie

Un eveniment astronomic foarte important al acestui an a fost eclipasa totala de Luna din septembrie, vizibila si de la noi incepand cu ora 3 a.m. S-a intamplat sa fiu in acea perioada la George (CUBIX) pentru a-i aduce telescopul si camerele achizitionate intre timp, sa-i instalez soft-urile pe calculator si sa mai fac cate ceva pe la observator. Tot atunci era si Vali Grigore – presedintele SARM Romania – la Portita, pentru o conferinta fara legatura cu astronomia insa. El a fost cel care m-a sunat sa-mi spuna ca Dobrogea urma sa fie singura zona din Romania in care sunt sanse reale ca eclipsa sa fie vizibila – restul tarii fiind afecta de un val masiv de nebulozitate.

Asa ca am organizat rapid o sesiune astrofoto la George acasa, unde aveam tot ce ne trebuia – un telescop, o montura motorizata, oculare, camera lui Vali si mai ales (probabil) cer senin. Am plecat de la hotelul unde eram eu „parcat”,  catre Costinesti, pe al ora 20:00, unde am ajuns in 20 de minute. Dupa un scurt plan de bataie si doua cafele baute la foc automat, am scos sculele afara si am intins un cablu pana aproape de observator (unde ne-am stabilit cartierul general). Pe la 10 p.m. cerul – care era acoperit in proportie de 90% pana la acea ora – a inceput sa se degajeze si luna, care abia se vedea printre norii pana atunci, a aparut in toata splendoarea, luminand peisajul nefiresc de puternic. Am reusit astfel sa pun montura in pol (Polaris fiind si ea vizibila) dupa care am inceput anevoiosul proces de gasire a configuratiei celei mai bune pentru o sesiune astrofoto. Anevoioasa fiindca in principiu desi stiam ce ne trebuie,  practic ne loveam de obstacolele tehnice lagate de lipsa adaptoarelor care sa conecteze corect telescopul cu camera la care ne hotarasem sa pozam – un CANON de-al lui Vali impreuna cu un obiectiv foarte sofisticat si foarte scump  (aveam sa aflu apoi).

Undeva pe la ora 1 a.m. treaba era cam gata, totul mergea ceas si am ramas in stand-by asteptand marele eveniment. Temperatura exterioara era absolut confortabila pentru o noapte senina de sfarsit de septembrie, circa 20 de grade Celsius la inceputul serii, ajungand la 16 grade catre dimineata cand totul s-a sfarsit, asa incat experienta noastra astronomica avea sa fie cu atat mai placuta. Ovidiu Tercu, de la observatorul astronomic din Galati ne-a sunat pe la 1 noaptea sa ne intrebe cum e vremea la noi si sa ne ceara niste mici sfaturi tehnice legate de camera DSLR cu care voia sa faca si el poze, confirmandu-ne ca si la el era cer senin.

Eclipsa a inceput la ora stabilita si a fost un spectacol magnific, pe care l-am savurat cu toata placerea… Faptul ca am amplasat camera lui Vali piggy-back pe telescopul lui George ne-a permis nu  numai sa facem poze dar si sa observam eclipsa la ocular in direct, printr-un Plossl de 25 mm, prin care prindeam in camp toata Luna.

Pozele de mai jos sugereaza doar partial experienta traita de noi 3 (si pe alocuri chiar 4, cand mama lui George mai venea sa ne acompanieze). La faza de totalitate, Luna, care era de un rosu caramiziu si foarte intunecata, era inconjurata de o pleiada de stele, ce devenisera vizibile dintr-o data pe tot cuprinsul cerului. Un spectacol superb, in care nici macar un norisor nu ne-a tulburat cu prezenta.

20150927_223929 [1280x768]   Pragatiri…

20150927_225058 [1280x768]   Pregatiri (2)

20150928_030310 [1280x768]     20150928_030206 [1280x768]   20150928_030303 [1280x768]  20150928_030115 [1280x768]

Asteptand eclipsa

20150928_033501 [1280x768]20150928_033622 [1280x768]

Observand eclipsa

ECLIPSA LUNA 28.9.2015_4 [1280x768] ECLIPSA LUNA 28.9.2015_4_b (1) [1280x768] Eclipsa Luna, 28.9.2015_2 [1280x768] Eclipsa totala de Luna, 28.9.2015_1 [1280x768]

Eclipsa in persoana

Eclipsa totala de Luna

O dimineata superba, cu Orion, eclipsa si ISS defiland pe cer.