O metoda noua de aliniere polara – Sanchez-Valente Aligner

Azi am avut o mica discutie telefonica cu Sabin Fota si am aflat de la el despre o metoda noua pentru alinierea polara – metoda Sanchez-Valente. Sunt multe metode, unele simple, altele complicate, unele care consuma putin timp si altele care dureaza, Metoda aceasta se lauda ca este una din cele mai precise, cu rezultate de eroare sub 10 secunde se arc si se bazeaza pe o proprietate simpla din geometria elementara – perpendiculara pe coarda unui arc de cerc trece prin centru cercului.

Cum se foloseste asta in cazul de fata? In principiu se procedeaza in felul urmator – se face o aliniere polara grosiera (de exemplu cu luneta polara), fara a avea pretentii de precizie foarte mare. Apoi, cu camera pornita, se face o expunere de circa 120 secunde la bin 2×2 catre zona de parcare in pozitia circumpolara, cu un slew la montura de aproximativ 8′ arc/secunda  sau RATE 4 de pe controlerul monturii (datele sunt obtinute experimental de catre dezvoltatorii metodei si probabil sunt rodul multor incercari). Rezultatul este o poza a unor stele ce descriu arce de cerc de aproximativ 16 de grade pe cer, suficient de luminoase ca sa poata fi bine definite in poza respectiva.

Image    Sanchez-Valente-2

Cu ajutorul acestor arce se defineste exact centrul de rotatie care este Polul Nord Ceresc si apoi, folosind aplicatia aferenta (free), ce se descarca de pe site-ul dezvoltatorilor, se determina eroarea (in pixeli) fata de pozitia actuala. Facand apoi o poza a zonei, de data asta scurta, identificam o stea mai luminoasa in aria CCD-ului nostru si vom sti exact cat sa miscam montura din suruburile de azimut si altitudine, astfel incat facand cateva expuneri in continuare, sa aducem steaua respectiva exact in locul unde fiind pozitionata, ne da noua certitudinea ca am aliniat si montura.

Metoda este de o simplitate extraordinara si aparent, foarte exacta. Nu imi dau seama cat este de precisa fata de alte metode (eu mi-am aliniat polar montura cu PemPro sau cu AlignMaster) si cel mai bine ar putea sa ne spuna asta cei care fac alinieri polare foarte des, cei ce ies cu monturile in camp. Probabil ca tot Sabin ne va spune la un moment dat. Ce mi se pare foarte interesant insa este ca metoda trateaza si o alta problema – eroarea de con (!), care se obtine atunci cand axa de rotatie a monturii coincide cu axa polara, dar instrumentul optic nu este aliniat in pozitia RA=0 si DEC=0 cu aceeasi axa.

Oricum, e bine de stiut (si folosit) in viitorul apropiat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s